Personalitatea constituie o problema complexa a psihologiei, complexitate data ai de cele peste 100 de definiaii de care aceasta a beneficiat de-a lungul timpului ai pana in prezent. q2m13ml
H. Pieron defineate personalitatea ca fiind “organizare dinamica a aspectelor cognitive, afective, conative, fiziologice ai morfologice ale individului”. Aceasta organizare dinamica se manifesta prin conduita omului in societate. Ea se formeaza in procesul de interacaiune dintre individ ai lumea obiectiva.

Trasaturile de baza ale personalitaaii sunt:

A Aptitudinile,
A Temperamentul,
A Caracterul.

Aptitudinile:
Succesele ce se obain in cadrul unor domenii ale activitaaii umane presupun existenaa unor insuairi psihice, denumite aptitudini. Acestea reprezinta particularitaaile individuale ale oamenilor care se constituie ca o condiaie a realizarii unor activitaai la un nivel superior. Astfel, orice insuaire considerata din punct de vedere al rezultatelor obainute, este o aptitudine.
Aptitudinile sunt fie ereditare fie se dezvolta in cursul unei activitaai in funcaie de mediu ai de educaaie.
Dezvoltarea economica fiind un proces de creare de noi cerinae, sta la baza unui proces de creare de noi aptitudini. In aceste condiaii ne intereseaza posibilitatea de a prevedea reuaita profesionala plecand de la constatarea existenaei anumitor aptitudini. Reuaita profesionala nu este determinata de o aptitudine izolata, generala sau speciala, ci de un grup de aptitudini, dar ai de cunoatinae, deprinderi, interese, atitudini ai motivaaie.
O forma superioara de manifestare a aptitudinilor este talentul.
Talentul se defineate ca ansamblul dispoziaiilor funcaionale, ereditare ai a sistemelor operaaionale dobandite ce mijlocesc performanae deosebite ai realizari originale in activitate (P. Popescu - Neveanu , 1978).
Forma cea mai inalta de dezvoltare a aptitudinilor care se manifesta intr-o activitate creatoare de insemnatate istorica o constituie geniul.
Tipuri de aptitudini: a) generale:
- memoria
- spiritul de observaaie
- atenaia
- inteligenaa

b) speciale:
- aptitudini tehnice
- aptitudini psihomotorii
- aptitudini senzoriale
- aptitudini speciale
- aptitudini de conducere ai de organizare

Temperamentul:
Forma de manifestare a personalitaaii sub, aspectul energiei, rapiditaaii regularitaaii ai intensitaaii proceselor psihice. Este latura dinamica a personalitaaii cu influenaa asupra caracterului.
Clasificarea clasica desemneaza patru tipuri de temperamente:
1. Sangvinic -; rapiditate, vioiciune, calm, intensitate a emoaiilor ai superficialitate a sentimentelor, nazuita spre schimbare, instabilitate a intereselor ai inclinaaiilor, distribuaie ai comutare uaoara a atenaiei, maxima adaptabilitate, rezistenaa, menainere a rezistenaei ai echilibrului psihic.
2. Flegmatic -; calm, lentoare, slaba reactivitate afectiva, durabilitatea sentimentelor, rabdare naturala, inclinaaie spre rutina, refuz pentru schimbari.
3. Melancolic -; capacitate de lucru redusa in condiaii de suprasolicitare, slaba rezistenaa neuropsihica, sensibilitate acuta.
4. Coleric -; nestapanire se sine, impulsivitate, agitaaie tumultozitate, nerabdare, explozivitate emoaionala, oscilaai intre activism impetuos ai depresie, inclinaaie spre stari de alarma ai angoasa.

Caracterul sau trasaturile de caracter
Reprezinta motivele ai scopurile acaiunilor omului faaa de munca ai societate, sau faaa de sine insuai.
G. Allport clasifica trasaturile de caracter in:
- trasaturi cardinale (1-2) -; trasaturi persistente, dominante ai reprezentative pentru subiectul in cauza;
- trasaturi centrale sau principale (20-30) -; definesc profilul persoanei;
- trasaturi secundare -; foarte numeroase, puain clare ai au o existenaa minora ai latenta.

PERSONALITATEA MANAGERULUI

Prin personalitate se inaelege, de obicei, „subiectul uman” considerat ca unitate bio-psiho-sociala, ca purtator al funcaiilor epistemice, pragmatice ai axiologice. Psihologia considera personalitatea ca un macrosistem al invarianailor informaaionali ai operaaionali, ce se exprima constant in conduita ai sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect” (cf. Paul Popescu-Neveanu, Dicaionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureati, 1978, p. 532-533).
Personalitatea este o trasatura ce se dezvolta in componentele sale majore in jurul varstei se 5 ani. Freud a identificat 4 surse majore de tensiune: procesul de dezvoltare psihologica, frustrarile, conflictele ai ameninaarile. Procesul de reducere a acestor tensiuni este considerat cheia dezvoltarii personalitaaii(Freud 1949).
Personalitatea individului este o trasatura care se dezvolta permanent in timp, sub incidenaa tuturor factorilor de mediu, sociali, culturali ai educaaionali cu care omul vine in contact de-a lungul dezvoltarii sale.
Personalitatea manageriala nu este un dat ai nu poate fi asimilata in baza exclusiva a unor deprinderi cognitive. Ea se construieate treptat, in timp, practica efectiva avand un rol deosebit de important in conturarea ai definitivarea acesteia.
Psihologia manageriala studiaza personalitatea managerului din perspectiva realizarii funcaiilor sale: prevederea, decizia, organizarea, comanda, coordonarea ai controlul.
Psihologia manageriala se ocupa cu investigarea sistemului psihic ai implicarea lui in actul ai procesul managerial. Ea pune in evidenaa ponderea diferitelor fenomene psihice in realizarea performanta a activitaaii manageriale.
Psihologia manageriala are in vedere relaaiile dintre manager ai colaboratori, se intereseaza de optimizarea lor in vederea realizarii funcaiilor manageriale intr-un mod silenaios, cu minimum de efecte tensionale ai conflictuale ai maximum de activitaai cooperante, productive ai de satisfacaie.
Prin cooperare cu psihologia comportamentala, psihologia manageriala studiaza comportamentul managerului in realizarea creatoare a funcaiilor manageriale.
Ainand seama de faptul ca nu toai cei care ocupa funcaii manageriale au ai calitaai reale de manageri, psihologia manageriala se intereseaza intre altele, ai de selecaia pe criterii valorice ai pregatirea profesionala a managerilor, avand in vedere atat fondul lor de predispoziaii, cat ai capacitatea de invaaare a activitaaii manageriale spre a deveni performanai.
Capacitatea managerului se defineate prin reuaita in a influenaa colaboratorii sa obaina maximum de eficienaa ai maximum de satisfacaii socio-umane. Managerul trebuie sa-i faca pe alaii sa faca (Tr. Herseni, Psihologia organizarii intreprinderilor industriale, Editura Academiei, Bucureati, 1969).
Principala funcaie a managerului „Consta in coordonarea eforturilor unui grup, in organizarea ai indrumarea acestuia in aaa fel incat sa se asigure realizarea optima a sarcinii de indeplinit, atingerea scopului urmarit” (Tr. Herseni, 1969 ).
A fi un bun manager, adica a proba o capacitatea manageriala buna nu presupune a indeplini efectiv sarcinile sau obiectivele ce sunt subsumate unei anumite activitaai, ci dimpotriva, inseamna capacitatea acelei persoane de a coordona ai conduce un grup de oameni pe care sa ii mobilizeze in vederea obainerii rezultatelor scontate.
Activitatea manageriala este una complexa, ea avand inglobata atat o componenta educaaionala, profesionala cat ai una umana. Arta de a dialoga cu subalterni, de a gasi modalitatea optima prin care trebuie sa transmiai sarcinile de servici sau sa fixezi obiectivele ce trebuiesc atinse in cadrul realizarii unei activitaai performante este una dintre caracteristicile de baza ale unei personalitaai manageriale de succes.

In acest context, prin sistem psihic, inaelegem un ansamblu de parai psihice intr-o interacaiune ordonata. Psihicul e un sistem de transformari ale informaaiei de intrare in informaaie de ieaire (J. Piaget, Structuralismul, Editura Atiinaifica, Bucureati, 1973).

Paraile psihologice in relaaie sunt:

1. Senzaaiile; 2. Percepaiile; 3. Reprezentarile; 4. Memoria; 5. Gandirea; 6. Imaginaaia (fantezia); 7. Limbajul; 8. Atenaia; 9. Conatiinaa; 10. Inconatientul; 11. Inteligenaa; 12. Intuiaia; 13. Motivaaia; 14. Afectivitatea; 15. Voinaa; 16. Deprinderile; 17. Predispoziaiile; 18. Aptitudinile (capacitaaile); 19. Temperamentul; 20. Caracterul; 21. Comportamentul (conduita).
Aptitudinile, temperamentul ai caracterul sunt considerate drept insuairi psihice de baza ale personalitaaii.
Paraile pot fi socotite subsisteme, compuse ai ele din elemente (sau subelemente, nuanae, detalii, aspecte etc.).

Se evidenaiaza faptul ca in condiaii grave, de criza, ce pun in pericol existenaa structurii organizaaionale (instituaiei, firmei etc.) sunt preferaai conducatorii energici, autoritari, curajoai, deciai, ce se orienteaza repede in context, chiar daca recurg la mijloace ferme pentru a depaai obstacolul).
Pe cata vreme, in situaaii normale, in care se cer decizii bine chibzuite, bazate pe depistarea ai analiza completa a alternativelor, sunt preferaai conducatorii calmi, bine echilibraai, rabdatori, cu masura, democraai, cu deplina stapanire de sine, cu un rol tonifiant ai stimulativ in activitatea grupului (Tr. Herseni, 1969).

Temperamentele sunt modalitaai comportamentale dinamice, ce se manifesta diferenaiat atat in raport cu sarcina ce trebuie rezolvata, cat ai in relaaiile umane.
Conceptele de temperament ai tip de activitate nervoasa superioara (A.N.S.) au fost riguros definite ai cercetate experimental incepand cu I.P.Pavlov.
I.P.Pavlov ai-a fundamentat cercetarea temperamentelor pe cele doua procese nervoase fundamentale ale sistemului nervos central: excitaaia ai inhibiaia, luand in considerare trei trasaturi ale acestora, ai anume: foraa, echilibrul ai mobilitatea.

Foraa = puterea proceselor nervoase fundamentale, puterea celulei nervoase care, desigur, iai are corespondent in puterea proceselor psihice, ca suport anatomo-fiziologic al acestora ai chiar in foraa musculara.
Echilibrul = raportul dintre cele doua procese nervoase fundamentale, excitaaia ai inhibiaia, proporaia lor la nivelul funcaional al unei anumite persoane.
Mobilitatea = rapiditatea proceselor nervoase fundamentale, excitaaia ai inhibiaia, viteza cu care aceste procese se transforma unul in celalalt, avand un corespondent la nivelul fenomenelor psihice, in fluenaa acestora.
I.P.Pavlov descrie patru tipuri de A.N.S. (Prin luarea in considerare a unor elemente suplimentare, I.P.Pavlov descrie ai alte variante tipologic-teperamentale. In momentul de faaa, modele tipologice sunt extrem de diversificate. A se vedea P. Popescu-Neveanu, Tipologia, in Op. cit., p. 735-753).

TIPUL PUTERNIC, ECHILIBRAT, MOBIL
Corespunzator temperamentului Sangvin din clasificarea lui Hipocrate, beneficiaza de prezenaa tuturor celor trei insuairi.
TIPUL PUTERNIC, NEECHILIBRAT, MOBIL
Corespunzator temperamentului Coleric, deficitar la echilibru.
TIPUL PUTERNIC, ECHILIBRAT, INERT
Corespunzator temperamentului Flegmatic, deficitar in ceea ce priveate mobilitatea.
TIPUL SLAB
Corespunzator temperamentului Melancolic, deficitar mai ales in ceea ce priveate foraa proceselor nervoase fundamentale.
Exista inca cinci tipuri-temperamentale. Ainand seama de structura lor ai de asemanarea cu tipurile-temperamentale de baza, le vom numi in felul urmator: tipul neechilibrat, lipsit de mobilitate, puternic va fi numit temperament Coleric-Flegmatic; tipul echilibrat, mobil, slab va fi numit temperament Sangvin-Melancolic; tipul echilibrat, lipsit de mobilitate, slab va purta denumirea de temperament Flegmatic-Melancolic; tipul neechilibrat, mobil, slab este numit temperament Coleric-Melancolic; iar tipul negativ la toate trasaturile va fi numit temperament Deficitar . Spre deosebire de modelul clasic, in aceasta varianta nu mai apare temperamentul Melancolic „pur” (destul de discutat in literatura de specialitate), ci o imbinare a Melancolicului cu Sangvinul, Flegmaticul cu Colericul. De asemenea, apare o imbinare a Colericului cu Flegmaticul. Poate ca acest model, care ia in considerare ai asociaaiile dintre diferite tipuri de temperamente, descrie mai bine situaaia reala, care, cum preciza chiar I.P.Plavov, ne ofera un mozaic temperamental ai mai puain temperamente in stare „pura”.

In literatura de specialitate exista 2 direcaii de investigare a stilului managerului.

1. -; de natura funcaionala -; in care se cerceteaza stilul managerial (democrat, autoritar, permisiv) sub raportul manifestarilor, facand abstracaie de structura persoanei; aceasta direcaie de cercetare a acumulat o vasta experienaa, ai-a diversificat tipologia.
2. -; de natura structurala -; care investigheaza stilul managerial pornind de la structura persoanei, funcaiile stilistice, fiind deduse din structura.

Ambele direcaii de cercetare sunt complementare, intregindu-se reciproc.
Stilul managerial consta intr-o serie de particularitaai ale persoanei prin care managerul realizeaza fiecare din funcaiile manageriale, ai care trebuie raportat ai la structura, specificul ai dinamica microgrupului in care managerul iai exercita activitatea de conducere.

Caracterul unei persoane ai stilul ei de a conduce:
- Caracterul poate fi definit ca o constelaaie de atitudine valori, norme, acte de conduita, fenomene cognitive, afective ai volitive, integrate intr-un sistem complex, deschis, relativ stabilizat.
Conainutul caracterului este dat de o mulaime de trasaturi
-; orientarea caracterului = capacitatea persoanei de a selecta influenaele externe, naturale ai socio-culturale dupa criterii moral-valorice;
-; stapanirea de sine = posibilitatea de a-ai domina impulsurile, de a amana reacaia atitudinal-comportamentala, sau in anumite condiaii impuse de imprejurari, de a direcaiona conform normelor moral valorice, sau de a o suprima total;
-; bogaaia caracterului = multitudinea ai complexitatea atitudinilor, valorilor, normelor asimilate care au devenit elemente perene ale persoanei;
-; consistenaa = concordanaa dintre idee, atitudine, vorba ai fapta;
-; generozitatea = sensibilitatea faaa de nevoile altora, dorinaa de a le veni in ajutor intr-o forma dezinteresata, compasiune;
-; puterea = capacitatea persoanei de a domina imprejurarile ai de a se domina pe sine;
-; supleaea = deschiderea persoanei la lumea valorilor;
-; disciplina = incadrarea unei persoane intr-un sistem de norme ai respectarea lor cu stricteae;
-; optimismul = increderea persoanei in sine in ceilalai ai in viaaa.

Psihologia manageriala este o componenta indispensabila conturarii unei personalitaai manageriale complexe ai performante. Din pacate, pana in prezent, majoritatea managerilor ce ocupa funcaii de conducere nu au la baza o pregatire solida ai fundamentata in mod atiinaific. Ei conduc de cele mai multe randuri in mod empiric, fara a avea fundamentari serioase ai riguroase vis-a-vis de deciziile pe care le iau.
Dialogul cu subalternii este facut de cele mai multe ori in virtutea educaaiei generale primite in familie sau acoala, fara a da importanaa formelor specializate de dialog social ai profesional cu care un manager ar trebui sa opereze.
Formarea unui manager, presupune o bogata activitate de perfecaionare profesionala, pe principii atiinaifice ai intr-un mediu socio-economic adecvat.
A fi manager nu este o calitate, un lucru cu care te naati, ci o deprindere care se dezvolta ai se perfecaioneaza continuu pe tot timpul vieaii.

Bibliografie:
1. Consiliere privind cariera: Marin Plosca, Augusta Mois, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001
2. Tratat de Psihiologie Manageriala: Anton Tabachiu, Ion Moraru, Editura Didactica ai Pedagogica, R.A. Bucuresti, 1997
3. Psihologia Muncii, Gh. Iosif, M. Moldovan