Preocupat sa explice cum evolueaza cunoaºterea ºtiinþifica, Thomas Kuhn observa in prima instanþa ca nu se poate vorbi in mod strict de caracterul cumulativ al procesului de dezvoltare in ºtiinþa. Cunoaºterea pare sa se bazeze pe modalitaþi de a vedea lumea foarte diferite ºi care se afla in competiþie. Deºi observaþia ºi experienþa restrang punct cu punct diferenþele dintre aceste crezuri ºtiinþifice, cate un element arbitrar, ceva ca un fel de accident istoric pare sa se impuna ca ingredient in toate modurile de gandire ºtiinþifica.

In accepþiunea lui Kuhn, ºtiinþa normala este cercetarea bazata ferm pe unele realizari ale ºtiinþei pe care o comunitate ºtiinþifica le considera fundamentale pentru practica in continuare. g4q15qy
Acest lucru se realizeaza in condiþiile in care aceste realizari sunt suficient de importante ca sa atraga destui aderenþi de la interese de studiu care ar fi competitive. Pe de alta parte, aceste rezultate lasa destul loc cercetarii in continuare in aceeaºi direcþie. Aºa apar paradigmele care sunt realizari ºtiinþifice care pentru o perioada de timp se constituie in modele de soluþii pentru o comunitate ºtiinþifica. Ele confera posibilitatea desfaºurarii activitaþilor ºtiinþifice intr-un cadru de reguli ºi standarde bine stabilite. Existenþa paradigmelor intr-o sfera a cercetarii este un semn de maturitate pentru dezvoltarea ºtiinþei in acel domeniu.
Modelul de evoluþie al ºtiinþelor este trecerea de al o paradigma la alta prin procesul revoluþiilor.
In lipsa unei paradigme, toate faptele de observaþie care pot contribui la dezvoltarea unei ºtiinþe par sa fie la fel de relevante.
Aceasta culegere de date a fost o caracteristica pentru inceputul activitaþilor ºtiinþifice in orice domeniu. Ceea ce era dificil in continuare, þinea de interpretare lor. Paradigma ofera tocmai aceste condiþii de selecþie a faptelor, evaluare ºi judecare a lor.
Pentru a putea fi acceptata ca paradigma o teorie, trebuie sa se dovedeasca mai buna decat celelalte posibilitaþi de interpretare, chiar daca niciodata ea singura nu va putea explica sau interpreta toate faptele dintr-un anumit domeniu de studiu. Orice noua paradigma aduce cu sine insa, o mai buna definire a domeniului de studiu. Toþi cercetatorii care lucreaza intr-un domeniu in care exista deja o paradigma, pot sa-ºi desfaºoare munca avand avantajul unor concepte deja definite.

Natura ºtiinþei normale

In cadrul ºtiinþei normale, toate noile descoperiri inseamna articularea fenomenelor observate in cadrele deja trasate prin paradigma. Paradigma forþeaza aprofundarea unui domeniu pana la detalii altfel inimaginabile.
Investigarea ºtiinþifica a faptelor in cadrul ºtiinþei normale se concentreaza in trei direcþii:
In primul rand este cercetata clasa faptelor pe care paradigma le-a ales ca fiind relevante in mod deosebit pentru natura lucrurilor. Mijloace din ce in ce mai complicate sunt puse la lucru pentru a aprofunda realitatea acestor fapte.
In al doilea rand se cauta legi cantitative care articuleaza faptele intre ele.
In al treilea rand se cauta regularitaþi calitative in natura lucrurilor. Paradigma se va extinde la interpretare altor realitaþi ºi va genera noi arii de interes.
Procedand astfel, o mare parte din activitatea teoretica consta in folosirea teoriei existente pentru prezicerea informaþiilor factuale de valoare reala, acest fapt fiind in realitate o mare dificultate.

ªtiinþa normala ca rezolvare de probleme

Rezolvarea de probleme necesita ingeniozitate. Pentru ca aceasta ingeniozitate sa se manifeste este necesar ca problema sa aiba soluþii. Soluþia sta tocmai in aplicarea paradigmei. Iar comunitaþile ºtiinþifice care deþin o paradigma au de fapt un criteriu de alegere a problemelor. Toþi cei care ar incerca sa rezolve alte tipuri de probleme care nu au deci soluþii in paradigma aleasa, vor fi descurajaþi, iar problemele lor respinse.
T. Kuhn menþioneaza cateva raþiuni pentru care oamenii se lanseaza cu pasiune in cercetarea ºtiinþifica: dorinþa de a fi util, pasiunea de a explora zone ale cunoaºterii, speranþa de a gasi o ordine in lucruri, tendinþa de a testa cunoaºterea de-a gata sau preexistenta. De indata insa ce intra in cercetare, nimic nu-l mai tenteaza pe om decat sa demonstreze ca are talentul de a rezolva problemele, cum nimeni altul n-a mai facut-o pana atunci. O alta condiþie ca problema sa fie considerata ºtiinþifica este ca ea nu doar sa aiba soluþie dar ºi ca soluþia sa fie una acceptabila in termeni conceptuali ºi teoretici. In principiu, cercetatorul trebuie sa fie capabil sa satisfaca cerinþele conceptuale, teoretice, instrumentale ºi metodologice ale ºtiinþei pe care o slujeºte.

Prioritatea paradigmelor

Paradigmele impartaºite de o comunitate ºtiinþifica sunt cadre care ghideaza cercetarea fara ca ele sa conþina reguli stricte pentru cercetare. Toata lumea invaþa teoria ca atare dar nu toþi o aplica in acelaºi fel. Ceea ce-i deosebeºte pe specialiºti in practica lor este tipul de experienþa pe care li-l confera modul in care utilizeaza paradigma.

Anomalii ºi apariþia descoperirilor ºtiinþifice

Apariþia unor probleme insolubile genereaza conºtiinþa unei anomalii; este ca ºi cum natura ar fi „violat" aºteptarile paradigmei care guverneaza ºtiinþa normala. Faþa cu aceasta realitate, cercetatorii aduna date noi, incercand sa inveþe, sa vada natura intr-o alta perspectiva. Faptul anormal nu este considerat ca ceva cu statut ºtiinþific.
Descoperirile necesita un proces de conceptualizare care sa permita asimilarea lor teoretica. Pentru aceasta insa, trebuie luptat impotriva rezistenþei pe care o manifesta paradigma care urmeaza sa fie schimbata sau extinsa, pentru ca orice noutate in cunoaºtere intrece sau contrazice aºteptarile presupuse de practica paradigmei.

Criza ºi naºterea teoriilor ºtiinþifice

Apariþia noilor teorii presupune distrugerea unor paradigme preexistente ºi schimbari majore in tipul de probleme ºi tehnicile ºtiinþei normale. De aceea ele sunt precedate de o pronunþata insecuritate legata de cunoaºtere, de un sentiment al eºecului in activitatea de rezolvare a problemelor in ºtiinþa normala. Noua teorie apare ca o rezolvare a crizei. Astfel, o paradigma existenta va fi declarata depaºita doar in condiþiile in care o alta este pregatita sa-i ia locul. A respinge o teorie in lipsa alteia este a respinge ºtiinþa insaºi. Pentru ca o anomalie sa induca criza, trebuie indeplinita ºi alta condiþie. Ea priveºte numarul mare de soluþii parþiale ºi divergente care apar in legatura cu o problema. Trecerea de la o paradigma la una noua presupune construirea teoriei pe fundamente noi care sa integreze aceste soluþii.

Natura ºi necesitate revoluþiilor ºtiinþifice

Inaugurarea revoluþiilor ºtiinþifice se face prin divizarea comunitaþii ºtiinþifice cu privire la validitatea paradigmei. Alegerea paradigmelor in competiþie conduce la o separare a membrilor comunitaþii ºtiinþifice asemanatoare cu separarea intre cei care au noduri diferite de a inþelege viaþa. Ceea ce aduce noua paradigma este un nou tip de predicþie asupra faptelor care nu putea fi realizat de vechea paradigma.
Impactul revoluþionar priveºte schimbarea semnificaþiilor conceptelor centrale ale unei paradigme. Tot acum se schimba ºi problemele care pot fi acceptate de noua paradigma. Preluand direcþia unei noi paradigme, cercetatorul iºi insuºeºte teoria, metodele ºi standardele cercetarii intr-o mixtura inextricabila.

Revoluþiile ca schimbari in concepþia despre lume

La momentul schimbarii paradigmelor ºi a revoluþiilor ºtiinþifice, percepþia despre lume a oamenilor de ºtiinþa se schimba radical. Paradigmele determina in mare masura ºi experienþele prioritare ale specialiºtilor, de aceea schimbarea paradigmelor trebuie sa duca ºi la schimbari in practica vieþii. Se poate aprecia ca in urma revoluþiilor ºtiinþifice oamenii de ºtiinþa traiesc intr-o noua realitate.

Revoluþiile sunt invizibile

Dupa fiecare revoluþie, ºtiinþa este rescrisa. Fiecare generaþie iºi cauta rezolvarea problemelor cu care se confrunta incepand printr-o prezentare sistematica a ºtiinþei care a premers. In acest demers se selecþioneaza elementele viabile in lumina exigenþelor practicii actuale.

Demersul lui Thomas Kuhn are caracter sociologic. Aici cunoaºterea este impartaºita de o comunitate care o ºi legitimeaza pastrand limitele intereselor ºtiinþifice in cadrul paradigmei.
In ceea ce priveºte sociologia aceasta este considerata o ºtiinþa multiparadigmatica - o ºtiinþa care foloseºte concomitent mai multe paradigme pentru explicarea complexitaþii vieþii sociale.
Alegerea intre mai multe paradigme nu se face in funcþie de criterii obiective aºa cum ar considera epistemologia, ci de criterii estetice legate de eleganþa, sobrietatea, aspectul unic ºi stralucitor al teoriei. Dezvoltarea ºtiinþei se face in cadrul paradigmelor, iar acestea nu pot fi comparate intre ele. In acest sens - considera Kuhn - progresul ºtiinþei nu are sens decat in interiorul paradigmei.
In domeniul sociologiei, Raymond Boudon identifica doua familii de paradigme. Pentru aceasta el porneºte de la doua fapte diverse relatate in ziare, privitoare la accidentele de circulaþie.
1. „Dl. X, un industriaº important, care dupa spusele martorilor, parea bine abþiguit cand a plecat de la restaurant dupa o masa de afaceri, a lovit un arbore cu maºina" (ziarele).

2. „Cei doi automobiliºti care se angajasera faþa in faþa pe banda centrala a ºoselei cu trei benzi, dupa spusele martorilor, ºi-a facut semne cu farurile. ªocul frontal nu a putut fi evitat" (ziarele).

In primul caz comportamentul conducatorului care urma sa faca accident este explicat de jurnaliºti printr-un model de tip cauzal. Acest comportament se datoreaza starii de ebrietate a conducatorului auto care fara indoiala ºi-a pierdut controlul reflexelor. In privinþa starii de ebrietate in sine, ea nu are nimic surprinzator: mesele de afaceri sunt cunoscute pentru indestularea lor. Astfel, explicaþia accidentului este obþinuta printr-o punere in relaþie a accidentului cu stari care l-au precedat: conducatorul este un industriaº important. Acest lucru explica faptul ca participa la o masa de afaceri. Circumstanþa aceasta facea la randul ei posibil un exces de consum al bauturilor alcoolice, care are drept urmare slabirea reflexelor ºi creºterea probabilitaþii de accident.
In cazul al doilea, analiza implicita a jurnalistului este intru totul diferita. Cei doi automobiliºti au fara indoiala serviciu, dar acesta nu este amintit. Ei vin bineinþeles de undeva. Dar trecutul lor imediat nu este menþionat. Analiza jurnalistului arata ca accidentul este fara indoiala datorat in acest caz faptului ca fiecare dintre cei doi automobiliºti a incercat sa iasa invingator dintr-un joc stupid aratand prin apeluri cu farurile ca nu va accepta sa cedeze ºi sa renunþe la depaºirea in care se angajase.
Cele doua scheme de explicaþie sunt total diferite. In primul caz, comportamentul automobilistului este explicat printr-o schema cauzala. In al doilea caz, accidentul este explicat, dimpotriva, printr-o schema in care intenþiile actorilor ºi reprezentarea pe care aceºtia o au despre mijloacele proprii pentru realizarea acestor intenþii, joaca un rol esenþial.
Aceste exemple permit ilustrarea unei distincþii fundamentale: anumite teorii sociologice folosesc un astfel de limbaj incat fenomenul social pe care il explica este descris ca rezultat al juxtapunerii sau compunerii unui ansamblu de acþiuni. In cele ce urmeaza, inþelegem prin acþiune un comportament orientat catre urmarirea unui scop. In acest caz, vom spune ca o teorie sociologica aparþine familiei paradigmelor interacþioniste.
Alte teorii folosesc un astfel de limbaj incat fenomenul social pe care-l explica este rezultatul unor comportamente care nu sunt acþiuni in sensul definit aici. In cazul acesta, comportamentele respective nu sunt descrise ca fiind orientate catre scopuri pe care subiecþii, de maniera mai mult sau mai puþin conºtienta, s-ar stradui sa le atinga. Ele sunt descrise, dimpotriva, ca rezultand exclusiv din elemente anterioare comportamentelor respective.

Vom numi paradigme deterministe paradigmele caracterizate de faptul ca un fenomen social este explicat ca rezultat exclusiv al comportamentelor in sensul definit.
La randul lor paradigmele interacþioniste sunt imparþite in patru tipuri reprezentative.

Sub-tipul a: Paradigme interacþioniste de tip marxian

In aceste paradigme, acþiunile subiecþilor subiecþilor sunt deschise ca depinzand numai de liberul lor arbitru. Mai precis, se presupune ca libertatea de acþiune a fiecarui subiect nu este in nici un fel limitata de angajamente, tacite sau explicite, luate faþa de altcineva. Cea de-a doua caracteristica este ca preferinþele indivizilor sunt considerate ca date. Cu alte cuvinte, sunt considerate ca variabile independente: ele joaca un rol esenþial in schema explicativa, dar nu sunt considerate ca trebuind sa fie ºi ele analizate.

Sub-tipul b: Paradigme interacþioniste de tip tocquevillian

In acest sub-tip presupunem ca acþiunile actorilor depind exclusiv de libera apreciere a fiecaruia: nimic asemanator unui angajament, acord sau contract nu ii leaga pe actori. Pentru a folosi limbajul secolului XVIII-lea, acest tip de context relaþional poate fi caracterizat prin expresia de stare de natura.
Interacþiunea este caracterizata de un context de stare de natura, adica de faptul ca actorii au posibilitatea sa se abþina de la a considera efectele comportamentului lor asupra celuilalt. Iata acum trasatura care distinge paradigmele tocquevilliene de cele marxiane: in paradigmele tocquevilliene, preferinþele, adica finalitaþile aduse de actori, nu au statut de variabile independente. Cu alte cuvinte, ele nu sunt considerate ca de la sine inþelese, ci ca necesitand explicaþii.

Sub-tipul c: Paradigme interacþioniste de tip mertonian

Aici, ipoteza starii de natura este abandonata. Cu alte cuvinte, se iau in consideraþie acþiuni caracterizate prin faptul ca agenþii care le indeplinesc nu au posibilitatea de a nu þine cont de efectele lor asupra celuilalt.
Sub-tipul c se deosebeºte de cele doua sub-tipuri precedente prin faptul ca interacþiunea intre indivizi nu se efectueaza intr-un context de stare de natura ci in condiþii de contract.
Pe scurt, in teoriile ce aparþin paradigmelor din sub-tipul c, interacþiunea intre actori este caracterizata de un context de contract. Dupa caz, aceste teorii considera preferinþele actorilor ca date imediat inteligibile nu ca fenomene ce se cer aplicate.

Sub-tipul d: Paradigme interacþioniste de tip weberian

In acest caz, comportmentele actorilor sunt interpretate ca fiind dotate cu o proprietate de interacþionalitate ºi prin urmare ca avand statut de acþiuni. Dar spre deosebire de paradigmele precedente, se introduce ipoteza ca anumite elemente ale acestor acþiuni (structura sistemului de preferinþe, alegerea mijloacelor pentru obþinerea scopurilor dorite, indemanare in punerea in aplicare a mijloacelor, etc.) sunt determinate de elemente anterioare acþiunilor respective. Fireºte, lucrurile stau mereu mai mult sau mai puþin astfel: fiecare acþiune presupune stapanirea anumitor tehnici (tehnici de comunicare, tehnici corporale, etc.) sau a anumitor cunoºtinþe a caror dobandire este obligatoriu anterioara acþiunii. Dar aceste elemente pot juca un rol cu totul secundar ºi pot fi neglijate in multe cazuri.
Sub-tipul d este interesant pentru ca introduce elemente de tip determinist (in sensul pe care l-am definit) in schema explicativa aparþinand familiei paradigmelor interacþioniste.
Amintim ca inþelegem prin paradigme deterministe paradigmele care interpreteaza un comportament observat la un subiect social exclusiv pornind de la elemente anterioare comportamentului in cauza. Paradigmele deterministe trateaza cu alte cuvinte toate actele ca pe comportamente: finalitatea data de subiect acþiunilor sale este considerata de catre acest tip de paradigma fie ca secundara ºi neavand nici o virtute explicativa, fie ca falsa (in sensul in care vorbim de conºtiinþa falsa). Amintim de asemenea ca prin determinism nu inþelegem determinismul strict. Cu alte cuvinte, propoziþiile emise in limbajul paradigmelor deterministe sunt de forma „A (anterior lui B) explica B". In cazul determinismului strict aceste propoziþii iau forme particulare: „A (anterior lui B) condiþie necesara a lui B"; „A (anterior lui B) condiþie suficienta a lui B", „A (anterior lui B) condiþie necesara ºi suficienta a lui B". Dar nu avem aici in vedere decat cazul general. In cazul general, cuvantul „explicat" din propoziþia „A (anterior lui B) explica B" poate lua fie una dintre cele trei semnificaþii corespunzand unei situaþii de determinism strict, fie sensul statistic. Propoziþia este atunci echivalenta cu „variaþia lui A (anterior lui B) contribuie la a explica variaþia lui B". In cazul in care A ºi B sunt atribute dihotomice, propoziþia se poate traduce ºi in forma: „Daca atributul a este observat atunci atributul b este (mai frecvent) observat". Nu are importanþa, din perspectiva care ne preocupa aici, sa facem distincþia intre aceste diferite semnificaþii posibile.

In schimb, este esenþial sa reþinem ca, in terminologia noastra, paradigmele deterministe se disting de paradigmele interacþioniste prin aceea ca ele considera actele agenþilor sociali ca integral explicabile pornind de la elemente anterioare acestor acte (constrangeri structurale, proces de socializare, etc.)
Cele trei tipuri de paradigme deterministe pe care este util, cred, sa le distingem pe motivul frecvenþei cu care apar in literatura sociologica pot fi numite hiperfuncþionalism, hiperculturalism ºi realism totalitar.

Paradigmele hiperfuncþionaliste

Reprezinta o reducere a paradigmelor de tip mertonian. Aceasta clasa de paradigme aparþine, ne amintim, clasei paradigmelor interacþioniste. Ea priveºte structurile de interacþiune caracterizate de un context de „contract". In acest caz conceptele de rol ºi corelatele lui, conceptele de norma ºi de valoare sunt esenþiale pentru analiza: ele sunt indispensabile descrierii actelor individuale ºi a sistemelor de aºteptari reciproce care conduc situaþiile de interacþiune.
Paradigmele hiperfuncþionaliste sunt cele care, inspirandu-se din paradigmele interacþioniste de tip mertonian, ºterg pur ºi simplu cele patru distincþii esenþiale pe care tocmai le-am amintit. Cu alte cuvinte, hiperfuncþionalismul poate fi caracterizat prin axiomele urmatoare:

1) Orice acþiune apare intr-un context de „contract" (cu alte cuvinte, nici o acþiune nu apare intr-un context de „stare de natura").

2) Roles-sets-urile ºi status-sets-urile sunt compuse din elemente complementare necontradictorii.

3) Latitudinea de interpretare asociata elementelor role-sets-urile ºi status-sets-urile este fie inutila fie de interes redus.

Paradigmele hiperculturaliste

Paradigmele hiperculturaliste sunt o versiune reducþionista a paradigmelor de tip weberian. Aºa cum am vazut, explicaþia unei acþiuni comporta mereu propoziþii de tip determinist.
Paradigmele hiperculturaliste corespund unei reduceri care face din acþiune rezultanta exclusiva a unor elemente anterioare acþiunii. Schema de analiza este atunci urmatoarea: acþiunea prezenta a dlui X este rezultatul faptului ca, intr-o anumita perioada, el a interiorizat anumite norme ºi valori. Schemele de acest tip sunt des folosite pentru a explica de ce indivizii se comporta intr-un mod aparent contrar interesului lor. Sociologii le folosesc cu generozitate pentru a da seama de greutatea statistica a originilor sociale asupra viitorului individului.

Realismul totalitar

Expresia de „realism totalitar" este imprumutata de la Jean Piaget:
„(…) Printre tipurile de explicaþie sociologica, se numara realismul totalitar: intregul este o „fiinþa", care-ºi exercita constrangerile, modifica indivizii (le impune logica lui, etc.) ºi ramane deci eterogen pentru cunoºtinþele individuale aºa cum ar di ele independent de socializarea prin care trec".
Paradigma „realismului totalitar" poate fi considerata o reducere a paradigmei interacþioniste de tip tocquevillien. In acest tip de paradigme, structura preferinþelor individuale depinde, aºa cum ne amintim, de date sociale care caracterizeaza sistemul in care este situat individul: aceste date contribuie la fixarea cadrului acþiunii individuale in masura in care ele determina structura opþiunilor deschise ºi valoarea relativa a acestor opþiuni.
Conform acestei paradigme, o alegere, o acþiune, un comportament de alegere sau de decizie trebuie sa fie considerat ca produsul aparent al scopurilor alese ºi ca produsul real al determinismului exersat de structurile sociale asupra conduitelor individuale In cel mai rau caz se ajunge astfel la vechile refrene care fac din individ un exemplu suport al structurilor sociale, libertatea de alegere pe care observatorul „naiv" ajunge sa o acorde actorilor fiind redusa pur ºi simplu la o iluzie.

Determinismul metodologic

O ultima materializare a paradigmelor deterministe este singura acceptabila. Determinismul metodologic poate fi definit ca o paradigma in care sunt folosite exclusiv propoziþii care urmeaza sintaxa determinista (propoziþii de tipul „A (anterior lui B) explica B") fara ca aceste propoziþii sa fie interpretate ca fiind incompatibile cu o interpretare interacþionista.
Dar aceasta propoziþie este descriptiva in sensul in care motivul relaþiei pe care o exprima ramane obscur. In ceea ce priveºte explicaþia acestei propoziþii, ea consta in aplicarea unui model generator interacþionist ce interpreteaza rezultatul ca efect de compunere.

Bibliografie

Kuhn Thomas - Structura revoluþiilor ºtiinþifice, Bucureºti, 1976.
Boudon Raymond - Efecte perverse ºi ordine sociala, Eurosong and Book, Bucureºti, 1998.