La confluenta dintre organic si social, exprimand de o potriva somaticul
si psihicul, miscarea ne va permite aprofundarea studiului realitatii omenesti.
Vom considera deci trasaturile caracteristice ale miscarilor dupa: energie,
viteza, frecventa, amplitudine, continuitate. y6f14fo
Apreciind gesturile dupa energie, vom nota gesturi energice explozive, taioase,
si gesturi moi, amorfe, necaracterizate, oscilante.
Amplitudinea miscarilor ofera o alta categorii de indicatii intregitoare.
Distingem astfel gesturi largi cu proiectie in afara, cu miscare curba,
regulata, si gesturi apropiate de corp, cu excursie redusa.
Ritmul miscarilor conduce la concluzii mai pretioase; putem defini un individ
numai dupa ritmica lui gestuala, dupa cum sunt miscarile lui gestuale: uniforme,
sacadate, coerente, crispate, precipitate, cu cadenta inegala.
Miscarile corpului si ale membrelor prin amplitudinea frecventa, ritmul, energia,
directia si caracterul lor de expresie emotional, traduc viata biologica a individului
in ceea ce are acesta propriu. Observand miscarile unui individ,
ele ne pot da indicatii asupra functiilor cardinale ale individualitatii.
Functia gesturilor
Omul, prin gesturile sale comunica cu ceilalti si aceasta sub doua forme principale.
Pe de o parte folosind un limbaj gestual care face apel la un fond comun de
semnificari, la ceea ce altul a resimtit in aceleasi circumstante. Pe
de alta parte el exprima ceva tinand cont de altul care il priveste,
de ceea ce vrea sa-i arate, de ceea ce doreste sa ascunda. Aceste doua modalitati
de comunicare ar putea fi denumite dupa Berges, gestul „fel de a spune”.
Apoi exista gestul-actiune, in care este vorba de un anume plan de actiune,
care presupune o preparare, o desfasurare si o terminare a gestului aplicat
la un scop precis. Este ceea ce s-a propus ca fiind definit ca gest „fel
de a face”: boala a gestului sau boala a personalitatii.
In fine prin gesturile noastre aratam si cine suntem, ne „tradam”.
Prin studiul gestului „fel de a fi” se poate schita o „cheie”
a gesturilor, cu care vom fi in masura sa descoperim anumite „secrete”
ale personalitatii semenilor nostri.
Omul se exprima in si prin gesturile, sale si este necesar ca acest mijloc
de expresie sa fie „inteligibil”. Gestul este chiar o limba universala
. exista un limbaj al gesturilor. Dar pentru a exprima acelasi lucru, fiecare
imprima nuanta sa particulara, cu alte cuvinte, are un stil de a se manifesta
depinzand mai intai de calitatile caracteristice ale miscarilor
de: amplitudine, directie, energie, etc. Sunt legaturi destul de stranse
intre dezvoltarea personalitatii si maturarea gesturilor, precum si intre
anumite calitati ale gestului si anumite calitati psihologice si caracteriale
ale aceluia care-l face. Acest fel de paralelism este un factor esential al
intelegerii atitudinii si comportamentului altuia. Fiecare gest subliniaza
deci nu numai o anumita intentie personala a subiectului, ci in acelasi
timp il exprima intreg, pune in evidenta caracterul, tendintele
intime si viata lui morala. Gesticuland omul isi inscrie in
aer ritmica lui biologica, dupa cum isi exprima datele generale ale fiintei
sale morale.
Educarea gesturilor
Am pus deci in evidenta relatiile care se stabilesc intre gest
si personalitate. Educarea sau reeducarea gesturilor presupune actiunea asupra
factorilor care determina calitatile personalitatii. Echilibrul, antrenul, controlul,
stapanirea gesturilor, aprecierile si cunoasterea notiunilor temporale
si spatiale sunt factori comuni motricitatii si spiritului, ca si vietii afective.
De aceea o actiune normativa asupra acestui complex motor si psihic este o actiune
„psihomotrice”. Astfel prin modificarea atitudinii noastre (mers,
gesticulatie, etc.) mult timp repetata putem sa ajungem la modificarea continutului
nostru psihic. Observatorii atenti ai acestor fenomene considera ca imitand
infatisarea si gesturile persoanelor maniate, blajine, speriate,
indraznete, ajungem sa ne orientam spiritul in directia sentimentului
a carui expresie incercam sa o reproducem; ceva mai mult e foarte greu
sa evitam acest rezultat, chiar atunci cand ne silim sa despartim sentimentul
de gesturile care ii corespund. Cand mergem in urma unei persoane
si imitam cat ,ai exact atitudinea si umbletul ei, obtinem, spune Flechner,
cea mai curioasa impresie a simtirii pe care trebuie sa o aiba acea persoana.
Se poate ajunge astfel prin educarea gestului care tinde a deveni un fel de
fi, la o a doua natura, cu repercusiuni asupra caracterului nostru.
Educarea gestului poate fi insa si sub forma unei reeducari psihomotrice.
Aici nu mai e vorba de a deprinde anumite gesturi cu valoare normativa, in
scopul unor structuri caracteriale, ci mai curand de ajunge la o normalizare
a functiilor gestuale perturbate.
Toate aceste date au valoare si in scris -; in ceea ce s-a
denumit grafoterapie.
