Dati copilului intariri imediate! p5t17tr
Pentru a determina copilul sa continue o sarcina pe care a inceput-o dar pe care o considera plictisitoare si fara nici un beneficiu imediat, oferiti-i acestuia feedback-uri si intariri pozitive care sa faca sarcina mai atractiva, iar daca schimba sarcina fara a o finaliza puteti sa-i dati si mici pedepse. Intaririle pozitive pot fi laude sau complimente, (subliniind ca ceea ce a facut este bun). Uneori aceste complimente sunt bine sa fie insotite de afectiuni fizice. Indiferent de tipul de feedback utilizat, cu cat il oferiti mai repede cu atat este mai eficient.

Oferiti copilului feedback-uri cat mai frecvente.
Feedback-urile date imediat sunt foarte folositoare insa devin si mai eficiente daca sunt oferite si frecvent. In anumite situatii, cand sunt utilizate excesiv acestea pot deveni iritante pentru copil si obositoare pentru dumneavoastra.

Incurajati si oferiti copilului recompense cat mai mari.
Pentru a-l incuraja sa faca o activitate, sa respecte reguli, sa se comporte frumos copilul hiperactiv are nevoie de recompense mai mari decat ceilalti copii. Aceste recompense pot include afectiuni fizice, privilegii, gustari speciale, recompense materiale (jucarii sau ceea ce el colectioneaza, iar uneori chiar sume mici de bani). Acest lucru incalca una din recomandari, respectiv cea care considera ca recompensele materiale trebuie folosite cat mai putin deoarece ele ar putea inlocui pe cele intrinseci (cum ar fi: dorinta de a-ti multumi parintii sau prietenii, placerea de a citi, dorinta de a conduce un joc sau o activitate). De fapt motivatia intrinseca rareori influenteaza copiii hiperactivi, la care daca dorim sa dezvoltam sau sa mentinem comportamnete pozitive trebuie sa folosim recompense mari, semnificative si de cele mai multe ori materiale.

Stimulati inainte de a pedepsi.
Deseori parintii /educatorii isi pedepsesc copiii cand acestia sunt neascultatori sau cand nu se comporta frumos. Acest lucru este cat se poate de normal pentru copiii fara ADHD care gresesc rar si primesc putine pedepse, dar pentru cei cu ADHD care gresesc mult mai des nu mai este ceva normal. Pedeapsa in absenta unei recompense nu este foarte eficienta pentru schimbarea comportamentului. Uneori acest lucru poate duce la resentimente , iar in unele situatii copiii vor incerca sa loveasca si ei, sa se razbune pentru pedeapsa excesiva. De aceea este foarte important ca parintii /educatorii sa aiba in minte totdeauna regula “pozitiv inainte de negativ”. Aceasta regula se refera la faptul ca atunci cand vreti sa schimbati un comportament nedorit , mai intai alegeti comportamentul pozitiv cu care vreti sa-l inlocuiti. Cand acesta apare, laudati si recompensati copilul pentru el, abia apoi incearcati sa aplicati treptat pedepse pentru cel nedorit. Intotdeauna la copiii hiperactivi trebuie pus in balanta pedepsele si recompensele, iar procentul adecvat ar fi de o pedeapsa la doua- trei recompense sau stimulari.

Organizati-i timpul atunci cand considerati ca este necesar.
La copiii hiperactivi simtul intern al timpului si al viitorului se formeaza mult mai tarziu. Ca o consecinta a acestui fapt ei nu pot raspunde unor cerinte care implica limite de timp sau pregatirea pentru viitor, ca si ceilalti copii. Ei au nevoie de un reper exterior care sa se refere la perioada de timp in care trebuie sa faca o anumita sarcina (poate fi vorba de un ceas pe care copilul il vede in permanenta, sau se poate folosi un ceas cu alarma sau orice alta modalitate prin care se poate externaliza intervalul de timp), permitand copilului un mod cat mai acurat de a-si organiza timpul in aceasta perioada.

Pentru sarcini mai complexe si care necesita un timp indelungat cum ar fi citirea unei carti sau realizarea unor proiecte pe care copilul le are de facut ca si tema, sarcina va trebui impartita in pasi mai mici in asa fel incat copilul sa realizeze in fiecare zi o anumita parte din aceasta.

Fara a tine seama de aceste metode de externalizare si organizarea a timpului este foarte probabil ca acesta (copilul) sa lase sarcina pe ultimul moment, fiind imposibil sa faca o treaba buna.

Oferiti informatii utile la locul de desfasurare al activitatilor.
S-a observat ca este foarte folositor sa plasezi o informatie in forma ei fizica (daca este posibil) la locul de desfasurare al sarcinii. De exemplu, daca copilul isi face tema pe masa din bucatarie, pentru a fi mai usor supravegheat, puneti pe masa o foaie cu urmatoarele reguli importante:
• Concentreaza-te pe sarcina;
• Nu pierde timpul;
• Cere ajutor daca ai nevoie;
• Fa toata tema;
• Cand ai terminat verifica din nou.
Aceste reguli se modifica in functie de sarcina pe care o are de indeplinit copilul.

Oferiti-i o sursa de motivatie externa.
Copiii cu ADHD nu sunt capabili sa-si internalizeze motivatia atunci cand au de a face cu sarcini plicticoase sau care necesita foarte mult efort. Acest deficit (in ceea ce priveste motivatia intrinseca) poate fi depasit dand copilului motivatie extrinseca cum ar fi: stimulari, recompense, reintarindu-i increderea in sine etc.

Gasiti modalitati cat mai concrete de rezolvare a problemelor.

Copiii hiperactivi, nu sunt la fel de capabili, ca ceilalti copii, sa utilizeze informatiile mentale, atunci cand trebuie sa se gandeasca la o anumita situatie sau problema. In acest caz ar fi de mare ajutor gasirea unor modalitati de reprezentare a problemei si a solutiilor alternative de rezolvare intr-un mod cat mai concret. Se recomanda brainstormingul ( copilul scrie cuvantul cheie si de la el tot ceea ce-i trece prin minte). Este foarte important ca in rezolvarea de probleme parintii /educatorii sa gaseasca un mod prin care sa transforme oarecum problema sau unele parti ale acesteia in ceva fizic, pe care copilul il poate atinge sau manipula.

Luptati pentru consistenta.
Ca si parinte /educator este foarte important sa folositi intotdeauna aceleasi strategii in ceea ce priveste organizarea sau dirijarea comportamentului copilului.
Acest lucru presupune:
• Sa fiti consistenti in timp;
• Sa nu renuntati prea repede atunci cand ai inceput un program de schimbare a comportamentului;
• A raspunde in acelasi mod chiar si atunci cand contextul se schimba;
• Asigurati-va ca ambii parinti folosesc aceleasi metode.

“Act don’t yak”- “Fapte si nu vorbe”.
Copilului hiperactiv nu-i lipseste nici inteligenta, nici capacitatile si nici rationamentul; de aceea doar prin faptul ca vorbesti cu el nu se va schimba problema de natura neurologica pe care o are si care-l face sa fie atat de dezinhibat. Acest copil este mult mai sensibil la consecinte si la recompense, la feedback-uri decat la rationalizari. Prin urmare se recomanda sa reactionati (ca parinte) repede si frecvent ; lucru ce va determina ca si copilul sa se comporte mai bine. Daca continuati doar sa vorbiti, veti agrava doar situatia si nu veti creste complianta.

Planificati dinainte situatiile problema.
Stiind cum se va comporta copilul tau intr-o anumita problema este bine sa le anticipati si sa va ganditii cum sa le rezolvati.
Inainte de a intra intr-o situatie problema se recomanda urmatorii pasi:
• Pasul I: Opriti-va inainte de a intra intr-o posibila situatie problema cum ar fi de pilda un magazin, un restaurant, o biserica sau o vizita la niste prieteni sau vecini:
• Pasul II: Revizuiti impreuna cu copilul doua sau trei reguli la care el are dificultati in a le respecta intr-o anumita situatie.
Exemplu: “Stai langa mine”, “Nu cere nimic”, “Fa ceea ce-ti spun”. Nu-i dati explicatii lungi ci doar expuneti regula dupa care puneti copilul sa o repete.
• Pasul III: Stabiliti recompense.
Exemplu: Promite-ti copilului (si tineti-va de promisiune) ca daca va respecta regula (oricare ar fi ea) ii veti cumpara o inghetata.
• Pasul IV: Explicati copilului pedeapsa care-i poate fi aplicata daca nu respecta regulile.
• Pasul V: Urmati-va planul stabilit de cum intrati in posibila situatie problema, dar nu uitati sa oferiti copilului feedback-uri frecvente si imediate daca respecta cele stabilite. Daca trebuie dati-i si mici pedepse pentru violarea anumitor reguli.

Pastrati o perspectiva neutra.
Aflandu-se intr-o situatie greu de controlat s-ar putea ca parintele sa-si piarda perspectiva pozitiva asupra problemei. Astfel ei se pot rusina, supara sau chiar infuria atunci cand primele incercari de a repune situatia sub control esueaza. In aceste situatii trebuie sa tineti seama de faptul ca dumneavoastra sunteti profesorul, adultul si antrenorul acestui copil care are nevoie de un ajutor mai mare decat ceilalti copii. Daca cineva trebuie sa-si pastreze intelepciunea acela trebuie sa fiti dumneavoastra. Prin urmare un mod de a nu lasa aceste situatii sa va afecteze este acela de a mentine o distanta psihologica fata de problemele copilului; cum ar fi de exemplu sa pretindeti ca sunteti un strain care vede situatia din afara asa cum este ea reprezentata. In acest caz veti reactiona mult mai rational, rezonabil si nu veti lasa problemele copilului sa va creeze alte probleme, sau sa va supere.

Nu individualizati sau personalizati tulburarea copilului.

Desi uneori vi se pare foarte greu nu lasati ca problemele copilului sa va afecteze demnitatea dumneavoastra personala. Stati cat se poate de calm, pastrati-va simtul umorului si urmati toate principiile pe care le-am expus pana acum atunci cand trebuie sa raspunde-ti copilului. Atunci cand simtiti ca nu mai puteti face fata, ca sentimentele va coplesesc duceti-va intr-o alta camera pentru a va recapata controlul. Nu trageti concluzia ca sunteti un parinte rau cand o situatie se termina prost sau nu urmeaza calea pe care v-ati dorit-o.

Practicati iertarea.
Practicarea iertarii este cel mai important principiu, dar adesea cel mai greu de implementat in viata de zi cu zi.
Iata un posibil mijloc de a dobandi aceasta calitate:
• Mai intai, in fiecare zi, inainte de a va duce la culcare stati un moment si reamintiti-va evenimentele din acea zi. Eliberati-va de furie, resentimente si regrete sau alte emotii distructive care s-au ivit datorita esecurilor copilului. Copilul nu poate controla intotdeauna ceea ce face si de aceea merita sa fie iertat.
• In al doilea rand, iertati-i pe ceilalti care au inteles gresit comportamentul inadecvat al copilului si au actionat intr-un mod care v-a ofensat pe dumneavoastra sau pe copil.
• In al treilea rand, trebuie sa invatati sa va iertati pe dumneavoastra pentru greselile pe care le-ati facut referitor la comportamentul fata de copil in aceea zi.
Lasati la o parte furia, rusinea sau umilinta care au acompaniat aceste acte de autoevaluare si faceti o evaluare corecta, sincera, identificand ariile pe care le puteti imbunatati in ziua urmatoare.

Reduceti rivalitatea intre prieteni!
In general un copil mai mare ar trebui sa fie mai responsabil decat unul mai mic. Cu toate acestea un copil normal de sase ani este de cele mai multe ori mai responsabil decat unul de zece ani dar care este hiperactiv. Cand doi prieteni se cearta incercati sa nu va plasati la mijloc, acest lucru va intensifica conflictul si nici de cum nu-l va stinge. Cand intr-o disputa sunt implicati doi copii si nu sunteti sigur care este vinovat pedepsiti-i pe amandoi la fel. Acest lucru ii va invata sa-si rezolve conflictele intre ei , si sa-si recunoasca fiecare partea lui de vina.