Ticul este o miscare sau o vocalizare brusca, recurenta(ce revine), non-ritmica si stereotipa, care apare de mai multe ori pe zi, in accese si care se accentueaza la oboseala, frig si emotii. h7v11vl
Cele mai predispuse la ticuri sunt persoanele cu hiperactivitate musculara(din nevoia de a-si descarca energia), cele hiperemotive si… barbatii.
Rosul unghiilor, pocnitul degetelor sau invartitul verighetei sunt gesturi pe care omul le face involuntar.
Ticurile se manifesta in conditii de stres sau intr-un context familial marcat de violenta, probleme de adaptare si stari anxioase.
Dintre ticurile motorii, destul de frecvente sunt clipitul, cascatul, iactatia(scuturarea capului), ridicatul din umeri, grimasele faciale, ecokinezia(imitarea miscarilor cuiva), batutul din picioare, aranjarea tinutei, saritul, mirosul unui obiect si autopiscarea.
Dresul vocii, murmuratul, tusitul, latratul, coprolalia(folosirea de termeni obsceni), palilalia(repetarea propriilor cuvinte), ecolalia(repetarea ultimelor expresii auzite) se incadreaza in gama ticurilor vocale sau verbale.

COPROLALIA- uzul de cuvinte si gesturi obscene, impulsul necontrolat de a injura mereu
IACTATIA -scuturarea capului
ECOKINEZIA -imitarea miscarilor si a gesturilor cuiva
PALILALIA -repetarea propriilor cuvinte sau sunete
IPSATIA -masturbarea fara semnificatii erotice(la copii)
ONICOFAGIA-rosul unghiilor si al pielitelor din jur
TRICOTILOMANIA- extragerea firelor de par, in special din scalp, sprancene si pleoape
TRICOFAGIA -mestecarea, ruperea si rasucirea suvitelor, precum si examinarea radacinii firelor de par
PIROMANIA -punere intentionata si fara motiv a focului
CLEPTOMANIA- neputinta de a rezista tentatiei de a fura

Piromanul este foarte interesat de amanuntele si contextele focului, iar dupa ce face o isprava, participa cu devotament la evaluarea si inlaturarea consecintelorsale, incognito, bineinteles.
Piromania, jocul de noroc patologic sau cleptomania nu sunt manii, ci “tulburari ale obisnuintelor si impulsurilor”. Mania presupune o stare de excitatie pe toate planurile, pe cand acestea sunt centralizate pe un singur aspect(furt sau foc). Jucatorii dependenti, piromanii si cleptomanii simt tensiune inaintea actelor specifice, iar ulterior surescitare si usurare.
Boala ticurilor sau sindromul Tourette reuneste ticuri motorii multiple si unul sau mai multe ticuri verbale(mai ales coprolalia- folosirea excesiva de injuraturi). Simptomele asociate sunt obsesiile de tot felul, hiperactivitatea(agitatia) sau distractibilitatea(zapaceala). Se intalneste cam la 4,5 indivizi din 10.000. E de 1,5 ori mai frecventa la barbati decat la femei.
Ticurile nu dauneaza sanatatii celor afectati, dar genereaza situatii penibile din perspectiva sociala. Cei care au fost atinsi de ticuri in copilarie pot dezvolta tulburari obsesive, prin transformarea si fixarea unor obsnuinte in idei.
Tratamentul se face pe o perioada mai indelungata si consta in medicatie si sedinte de psihoterapie in cadrul carora subiectii deprind tehnici de control(prin autoinducerea unor stari de relaxare), se practica hipnoza si autohipnoza. Aceste metode urmaresc schimbarea deprinderilor neplacute, dar si a starii afective care le-a determinat. La copii functioneaza mai ales terapia de conditionare- promisiunea unui premiu.