g3g5gf
Afectele reprezinta exacerbarea acelor fenomene psihice pe care le-am denumit trasaturi de caracter. Ele sunt forme de activitate delimitate in timp ale organului psihic, care, sub presiunea unei necesitati constiente sau inconstiente, se manifesta printr-o descarcare brusca si, ca si trasaturile de caracter, sunt orientate spre un scop. Nu sunt fenomene enigmatice, de neinteles; ele apar totdeauna atunci cand au un sens, cand corespund metodei de viata, liniei de conduita a omului. Ele au scopul de a determina o schimbare in situatia omului, care sa fie in favoarea sa. Sunt manifestari intense, care nu pot avea loc decat la un om care a renuntat la alte posibilitati de a-si realiza obiectivul sau care, mai bine zis, nu crede, ori nu mai crede in alte posibilitati.
Asadar, unul din aspectele afectelor se refera la acelasi sentiment de inferioritate, la sentimentul de insuficienta (Gefiihl der Unzulangichkeit) care il constrange pe purtatorul sau sa-si adune toate fortele si sa execute miscari mai ample decat cele obisnuite. Printr-o mobilizare maxima a energiei, persoana respectiva incearca sa se situeze in prim-plan, sa-si adjudece victoria. Asa cum, bunaoara, nu exista furie fara a exista dusman, nu se poate ca acest afect sa nu aiba drept scop biruinta asupra dusmanului. Este o metoda preferata, si inca posibila in societatea noastra, aceea de a te impune prin astfel de reactii supradimensionate. Accesele de manie ar fi mult mai putine, daca nu ar exista posibilitatea de a te impune pe aceasta cale.
Asadar, la cei care nu se cred destul de capabili sa-si atinga telul obtinerii superioritatii si care simt ca le fuge pamantul de sub picioare, vom constata ca de fapt nu renunta la telul lor, ci vor sa-1 atinga prin mijloace forte, cu ajutorul afectelor. Este o metoda generata de sentimentul de inferioritate, care il determina in mod imperios pe om sa-si adune puterile si sa caute sa se impuna intr-o maniera brutala si necivilizata.
Afectele sunt si ele strans legate de esenta personalitatii si nu sunt caracteristice pentru individul izolat, ci sunt de gasit, cu o anumita regularitate, la multi oameni. Fiecare individ intra in aceeasi categorie in masura in care el se implica in situatia la care participa ceilalti. Numim aceasta starea de alarma afectiva a organului psihic. Sunt fenomene adanc inradacinate in firea omului si fiecare din noi poate dispune de ele. Iar daca cunoastem intrucatva un om, ne putem reprezenta ce afecte tin de natura sa, fara sa le fi sesizat pe viu.
Data fiind perfecta fuziune dintre psihic si corp, in mod necesar un atat de zguduitor proces psihic, cum este afectul, isi exteriorizeaza efectele asupra corpului. Afectele sunt insotite de fenomene fizice secundare, adica de efecte asupra circulatiei sanguine si organelor respiratiei (accelerarea pulsului, rosire, paloare, modificari functionale in respiratie).