Compasiunea (mila) este expresia cea mai pura a sentimentului de comuniune sociala. Daca o identificam la un om, in general putem fi linistiti cu privire la sentimentul sau de comuniune sociala, in sensul ca acesta nu-i lipseste. Caci prin acest afect omul ne arata cat este de capabil sa se transpuna in situatia semenului sau. o4j17jy
Poate ca o mai mare raspandire decat acest afect are folosirea sa abuziva, denaturata. Aceasta consta in tentativa unora de a se prezenta drept oameni cu un sentiment de comuniune sociala deosebit de puternic, bineinteles exagerand. Cu prilejul vreunei nenorociri, unii oameni se vara in fata, dar fara a face ceva util, ci din dorinta de a-si face pe gratis publicitate. Pe de alta parte, exista oameni care adulmeca cu o adevarata voluptate nenorocirea altuia, tinan-du-se scai de acesta. Acesti binefacatori aferati vor ca prin ceea ce fac sa-si asigure, in primul rand, sentimentul de superioritate fata de cei aflati in nenorocire si mizerie. Referitor la acest tip de om, marele cunoscator de oameni care era La Rochefoucauld spunea: „in nenorocirea celor mai buni prieteni ai nostri, gasim totdeauna ceva care nu ne displace"1.

in mod gresit s-a incercat sa se explice prin acest fenomen simtamantul de placere pe care il avem in fata spectacolelor tragice. S-ar spune ca ne bucuram ca nu suntem in pielea victimelor. Celor mai multi oameni aceasta nu li se potriveste. Interesul nostru fata de intamplarile tragice este de obicei generat de dorinta de a ne autocu-noaste si de a ne autoinstrui. Nu pierdem din vedere faptul ca avem de-a face doar cu o fictiune, din care speram sa extragem invataminte pentru viata noastra.