h5u2uq
Se considera ca 12% din cazurile de manie la adult au debutat sub varsta de 10 ani (Carlson, Strober, 1975). La varste mici exista, adesea, aceeasi maniera de intrare in puseu, prin: hiperkinezie pe spatiu larg, logoree, glume necontrolate, coprolalie, insomnii, dezinteres fata de scoala.
Episodul maniacal imbraca trei grade de severitate, cu o simptomatologie caracteristica; dispozitie elevata, cresterea volumului si vitezei activitatii fizice si mentale. Ca si entitate clinica, vorbim de episod maniacal unic, sau, daca au existat episoade afective anterioare, de tulburare bipolara.
Hipomania este un grad usor de manie, elevatie usoara, energie si volum crescut al activitatii, sociabilitate si comunicare verbala crescute, reducerea nevoii de somn, iritabilitate, lipsa de rusine, fara a afecta grav capacitatea generala de efort.
Mania fara simptome psihotice se caracterizeaza printr-o dispozitie care poate varia de la jovialitate nepasatoare la o stare de excitatie aproape incontrolabila, insotita de hiperactivitate, logoree, insomnii, atentie hipotenace, hipervigila, inhibitii sociale scazute, autoapreciere exagerata, grandoare, optimism excesiv. Pot apare tulburari perceptive, cum ar fi aprecierea culorilor ca fiind extrem de vii, hiperacuzie subiectiva, preocupare pentru detaliile fine ale materialelor. Tinuta este extravaganta, glumele nepotrivite, lipsesc convenientele, pacientii devenind uneori iritabili si suspiciosi. Durata episodului, conform ICD-10 trebuie sa fie de cel putin o saptamana, iar intensitatea suficient de mare pentru a intrerupe munca si activitatile sociale.

Mania cu simptome psihotice este o forma severa de boala, evoluand cu delir expansiv, de grandoare sau religios, de identitate sau de rol, cu posibila crestere a suspiciozitatii si iritabilitatii, ajungand pana la delir persecutor. Exista polipragmazie dezordonata, fuga de idei, logoree, halucinatii.
In tulburarea afectiva bipolara incidenta pe sexe este egala, exista vulnerabilitate la boala conditionata genetic, o anume personalitate premorbida cu oscilatii afective nemotivate in timp, aparent fara semnificatie. Fiecare episod maniacal dureaza, in medie 6 luni, este declansat de anumite evenimente stresante de viata (neesentiale pentru diagnostic), vindecarea fiind completa intre episoade. Diagnosticul diferential se impune, in functie de intensitatea simptomelor cu: hipertiroidismul, anorexia mentala, intoxicatii, schizofrenie afectiva, tumori frontale (moria), infectii (coree, lues). Tratamentul se face, in puseu, cu neuroleptice (Haloperidol, Clorpromazin, Levomepromazin), pentru profilaxia recidivelor utilizandu-se Carbonatul de litiu, sau Carbamazepina.