Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Practici manipulative - definitie si caracterizare - zvonul, intoxicarea, propaganda, dezinformarea
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

n4c10ck

ZVONUL
Zvonul (53) este definit ca o afirmatie prezentata drept adevarata fara a exista posibilitatea sa I se verifice corectitudinea. Pentru Allport sI Postman, primii care au studiat acest fenomen, zvonurile reprezinta ''un enunt legat de evenimentele la zi, destinat a fi crezut, colportat din om in om, de obicei din gura in gura, in lipsa unor date concrete care sa ateste exactitatea lui. Peterson sI Gist definesc zvomnul ca o ''relatare sau explicatie neverificata care circula din om in om sI este legata de un obiect, un eveniment sau o problema de interes public. T. Shibutani da o definitie mai buna a zvonului, ca find ''produsul importantei sI ambiguitatii'': daca importanta este 0, in nici un caz nu se poate vorbi despre un zvon; la fel despre ambiguitate: declaratiile oficiale eleimina zvonurile, pe cand lipsa lor nu face decat sa potenteze aparitia sI circulatia lor.
Zvonuile sunt puse in circulatie pentru ca au o dubla functie: de a explica sI de a atenua anumite tensiuni emotionale. De exemplu, calomnierea unei persoane are ca efect atenuarea urii care i se poarta. Circulatia zvonurilor este dependenta ce contextele sociale (credibilitatea institutiilor sociale, sistemul de organizare sI circulatie a informatiei formale, tipurile raporturilor de putere), de trasaturile de personalitate ale indivizilor si de nevoile psihosociologice ale indivizilor si grupurilor.
Lucrarile lui Allport sI Postman au pus in evidenta trei legi de transmitere a zvonurilor:
-legea saraciei sI a nivelarii (pe masura ce zvonul circula, el tinde sa devina mai scurt, mai usor de inteles sI de relatat)
-legea accentuarii (intarirea anumitor detalii - de obicei cele mai spectaculoase - care dobandesc astfel un loc central in semnificatia zvonurilor)
-legea asimilarii (conservarea sI reorganizarea continutului in jurul unei teme centrale). Asimilarea se poate face la tema centrala prin condensare, anticipare sI stereotipuri verbale.


Zvonurile tind sa se ajusteze intereselor individuale, apartenentei sociale sau rasiale, prejudecatilor personale ale celui care le transmite.
Cercetarile lui Allport sI Postman au aratat ca indivizii care propaga zvonurile se confrunta cu dificultatea de a sesiza sI de a retine in obiectivitatea lor elementele lumii exterioare. Pentru a putea sa le utilizeze, ei trebuie sa le restructureze sI sa le ajusteze modelului lor de intelegere sI intereselor lor proprii. Cercetarile lui Kapferer au aratat ca circulatia zvonurilor se bazeaza pe trei conditii esentiale: credibilitatea, aparenta de adevar sI dezirabilitatea continutului informatiei. Circulatia lor apare ca un sistem de canalizare a fricii sI incertitudinii in fata unor situatii ambigue. De asemenea, circulatia lor este corelata cu forma, cantitatea, calitatea sI credibilitatea informatiei oficiale sau formale. Cu cat aceasta din urma este mai saraca, incompleta sau mai putin credibila, cu atat se intensifica propagarea zvonurilor. Din acest motiv, in societatile totalitare care monopolizeaza informatia formala, zvonurile au o mare raspandire. Uneori ele sunt lansate de mijloace de propaganda ale statului totalitar pentru a promova anumite atitudini sI comportamente mai greu de obtinut prin utilizarea mijloacelor formale.
Circulatia lor se restrange atunci cand exista posibilitatea verificarii rapide a adevarului unei informatii.
Analistii clasifica zvonurile in trei categorii:
-cele care iau dorintele drept realitate (optimiste)
-cele care exprima o teama sI o anxietate
-cele care provoaca disensiuni ( ataca persoane din cadrul aceluiasi grup)
Temele recurente ale zvonurilor sunt: otrava ascunsa, complotul impotriva puterii, crizele artificiale, teama de straini, rapirea copiilor, bolile conducatorilor, problemele sentimentale ale acestora, compromiterea financiara sau escrocheriile lor.
Lansarea zvonurilor nu se face la intamplare, ci tinandu-se seama de asteptarile grupurilor umane fata de situatia problmatica pe care o traverseaza. Plecand de la aceste date ale situatiei, se lanseaza un mesaj cat mai apropiat de ceea ce ar dori sa afle populatia la acel moment, indiferent cat de departe de adevar este continutul enuntului respectiv. In acest context, posibilitatea de diseminare a zvonului este cea mai mare.
Ca principale tipuri de falsificari sau distorsiuni de mesaje care stau la baza zvonurilor amintim: dramatizarea, amplificarea proportiilor, a semnificatiilor, a detaliilor, intretinerea celor transmise , redefinirea prejudecatilor sI a mentalitatilor proprii segmentelor respective de opinie pentru a crea un puternic fond emotional in scopul ecranarii pana la disparitie a spiritului critic.
Zvonul reuseste sa cucereasca o arie considerabila de intindere in spatiul social indeosebi in situatii de criza, pe care le sI amplifica. O sursa de profesionisti poate chiar provoca o criza sociala plecand de la zvonuri bine directionate sI lansate la momente de maxim impact asupra opiniei publice. In acest sens, Merton releva faptul ca zvonurile pot genera ''predictia creatoare de evenimente'', atunci cand sunt folosite ca instrumente ale propagandei sau contrapropagandei.

INTOXICAREA
Intoxicarea (55) este definita de dictionarul Robert mai ales cu sensul de ''otravire'', dar tine sI de domeniul neologismelor: ''actiune insidioasa asupra spiritelor, tinzand sa acrediteze anumite opinii, sa demoralizeze, sa deruteze''. Ca neologism semantic, ''intoxicare'' este de origine militara. Dupa Brouillard, el este un sinonim al viclesugului de razboi, al subterfugiului diplomatic, al mistificarii, diversiunii, tradarii, minciunii sI al altor trucuri. El se aplica tuturor acestora, numai ca este rezervat doar unor planuri militare superioare:
-al tacticii gebnerale, adica al folosirii combinate a armelor de catre militarii de pe teren, in lupta
-al strategiei, al desfasurarii generale a razboiului
-al politicii interne sI in special externe
Putem spune ca intoxicarea vizeaza adversarul. Ea consta in ai furniza acestuia informatii eronate, care il vor face sa ia decizii avantajoase pentru el si favorabile pentru tine.
Intoxicarea nu este rezervata insa doar domeniului militar: un partid politic, o banca, un fabricant poate profita de pe urma intoxicarii concurentilor. Spre deosebire de dezinformare insa, scopul ei este acela de a determina sa greseasca una sau mai multe persoane, sI nu o colectivitate.

DEZINFORMAREA
Dezinformarea (53) reprezinta orice interventie asupra elementelor de baza ale unui proces comunicational care modifica deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la receptori (numiti tinte in teoria dezinformarii) anumite atitudini, reactii, actiuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urma nu trebuie sa fie neaparat dezinformatorul, el poate fi o institutie, o organizatie etc.


Ca realitate nemijlocita, dezinformarea are doua dimensiuni: una neintentionala, sI alta intentionala, vizand un anumit segment de opinie.
A. Sub aspect intentional, dezinformarea poate fi analizata (54) in functie de formele simbolice prin care sunt codificate informatiile din mesaj.
1. Dupa cum se stie, codurile pot fi exprimate prin limbajul natural, limbajul non-verbal (gesturi, mimica), simboluri concrete (culori, panouri, lumini) sI simboluri abstracte specifice limbajului artificial (eleborat stiintific), precum: formule matematice, expresii logice etc. Daca in comunicarea sociala frecventa cea mai mare o inregistreaza codurile verbale, mixarea acestora cu oricare din celelalte coduri conduce la realizarea unui nivel ''metacomunicativ'', care poate sa decontextualizeze mesajul in sensul dorit de sursa de emisie.
2. O alta modalitate intentionala prin care se actioneaza in sensul dezinformarii o constituie codificarea polisemantica a mesajului. Multitudinea de semnificatii imanente enuntului generand o diversitate corespunzatoare de opinii se rasfrange intr-o diversitate de atitudini care merg de la adeziune totala la refractarism. Acesta este primul pas pentru tensionarea relatiilor interpersonale. In continuare, mentinerea unei entropii semantice in mesaje garanteaza entropia organizationala pe termen scurt sI mediu, pentru ca pe termen lung sa se ajunga la prabusirea retelei comunicationale care asigura eficienta functionala a structurii organizatorice respective la nivel formal; la nivel informal, efectul cel mai sigur il constituie dezagregarea mentalului colectiv, care asigura identitate unei comunitati.
3. Dezinformare strategica - este eficienta atunci cand prezinta drept valori sociale fundamentale fie valori care ii sunt favorabile sursei, fie valori marginale in raport cu interesele publicului caruia I se adreseaza. In acest mod, comunitatea este deturnata de la preocuparile ei majore, valorile sociale fundamentale sunt neglijate, iar gradul de competitivitate al respectivei comunitati scade. Teoria dezinformarii include in aceasta categorie orice modificare deliberata a mesajelor in scopul cultivarii unui anume tip de reactii, atitudini sI actiuni ale receptorilor, denumiti in mod generic, tinte. Acest tip de actiuni sunt produse, in mod obisnuit, de organizatii specializate, militare sau paramilitare.

Elemente ale actiunii de dezinformare a. comanditarii - cei care concep sI proiecteaza continutul actiunii, tintele reale si cele potentiale ale activitatii. Ei pot fi: factori de decizie (guverne, state majore militare sau socio-profesionale) sI grupuri de presiune. In timp ce prima categorie se foloseste de servicii specializate, grupurile de presiune se servesc sI de echipe ad-hoc de amatori care au mare eficienta in crearea sI mentinerea confuziilor. b. specialistii sunt cei care planifica secventele tactice ale actiunii sI care coordoneaza toate modalitatile de tinere sub control a efectelor concrete ale mesajelor emise. Ei simuleaza toate categoriile de efecte pentru a reusi sa aiba sub control atat efectele proprii, cat sI exigentele reproiectarii unor elemente de detaliu sub impactul actiunilor de contracarare intreprinse de tinta. c. controlul - este piesa de legatura intre comanditari, care comanda/conduc actiunea sI agentii de influenta. Pentru a stapani acea zona a spatiului social care le intra in raza de responsabilitate, controlorii recruteaza sI intretin o vasta retea de corespondenti, de obicei nu direct, ci prin intermediul unor terte persoane care joaca rolul de cercetasi. Acestia, alesi din randul unor indivizi cu totul insignifianti, au rolul de a testa grradul de deschidere spre colaborare a unei personalitati cu acces la date de importanta considerabila pentru comanditari sI planificatori. d. agentii de influenta - se recruteaza din randul acelora care se bucura de prestigiu in grupul lor profesional si care urmeaza a fi dezinformat prin mesaje primite de la planificatori via controlori. Practica de profil a demonstrat ca agentii de influenta pot fi:
-liderii de opinie din mediile intelectuale, care, din dorinta lor de a se lansa in actiune practica, accepta sa lanseze in spatiul social mesaje care par socante pentru publicul autohton
-un personaj apropiat factorilor de decizie - in general acesta este compromis printr-un fapt verificabil, pentru a avea certitudinea unei colaborari mai longevive
-sefii de asociatii; contextul vietii asociative, specifice sistemelor pluraliste constituie un mediu favorabil pentru recrutarea sI cultivarea agentilor de influenta. Plasand pe primul plan interese de ordin umanitar, protejate de un cadru normativ cu validitate internationala, dezinformatorul poate atrage multi naivi in structurile asociatiei, care, profesional, sunt personalitati de referinta in domeniul lor de activitate. e. intermediarii se recruteaza dintre personalitatile influente in comunitatea respectiva pentru a juca rol de lideri de opinie sI agenti de influenta ai intereselor care stau in spatele mesajelor ce se emit cu un aer neutru sI declarativ de pe pozitii ''independente'' f. releele - indivizi sau institutii care se dovedesc utili in amplificarea sI programarea mesajelor care constituie continutul dezinformarii



Ceea ce deosebeste dezinformarea de alte tipuri de comunicare este caracterul deliberat al actiunii sI lansarea in circuitul informational a unor informatii partial adevarate in conjugarea lor cu afirmatii false, fara indicarea vreunei surse care ar putea fi verificabila pentru autenticitatea celor emise. Cercetarile de teren au demonstrat ca rezultatele cele mai efciente se inregistreaza in domeniul mass-mediei, unde dezinformarea poate atinge frontal toate segmentele de opinie ale spatiului social.
B.Sub aspect neintentional, dezinformarea este generata de sursele de mesaje deservite de neprofesionisti. Veleitarismul acestora, sau diletantismul celor ce transmit mesajele pot contribui la colorarea senzationala a continutului lor pentru a starni interesul unor segmente cat mai largi de opinie. Sporirea gradului de audienta a mesajului insuficient prelucrat sub raportul pertinentei, poate conduce la dezinformare. Diversitatea enunturilor, prin corelarea cu un spatiu (audio, video, grafic) limitat de inserarea intr-o situatie informationala, determina, in mod inevitabil, o selectie a mesajelor. Practica mass-media a relevat ca o sursa de distorsionare a mesajelor, cu efecte importante asupra calitatii informarii sI care poate degenera in dezinformare, o constituie utilizarea unor criterii neadecvate de selectare a informatiilor. De exemplu, folosirea exclusiva a criteriului economic sau politic in selectarea mesajelor, prin imaginea partiala pe care o ofera asupra fenomenului in discutie, poate avea ca finalitate dezinformarea acelor segmente de public carora li se adreseaza.
Dezinformarea poate fi o componenta a propagandei, dar aceasta nu se poarte baza niciodata doar pe dezinformare. Din perspectiva consecintelor sale sociale, dezinformarea se aseamana cu un alt fenomen manipulativ, zvonul. Acesta din urma, spre deosebire de dezinformare, nu are un caracter deliberat sI nu presupune in mod obligatoriu circulatia unor informatii false, ci doar dificil de verificat. Zvonul poate fi produs insa de o actiune de dezinformare. Tintele pot fi atat grupuri sau segmente ale societatii, cat sI indivizi, intotdeauna lideri, de orice fel, care pot influenta decizional sI actional grupurile in care se afla. Efectele dezinformarii depind, pe de o parte, de caracteristicile tintelor (atitudine critica, personalitate, nivel intelectual, aspiratii,etc.), iar pe de alta parte, de posibilitatea de a verifica informatiile vehiculate.

PROPAGANDA
Propaganda este considerata (53) o activitate sistematica de transmitere, promovare sau raspandire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale sI ideologii, in scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. In sensul clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare; in prezent insa, se dezvolta numeroase forme de propaganda (economica, tehnica, medicala, sportiva, culturala), diferentiate dupa continut sI prin raportare la profilul grupului social care o initiaza, urmarind realizarea unor scopuri persuasive.
Ca sistem, propaganda dispune de:
1.o structura institutionala specializata (aparat de conducere ierarhica, centre de organizare, centre de studiu, proiectare sI difuzare de mesaje)
2.ideologie sI valori aflate in corespondenta cu interesele sI obiectivele gruparii sociale pe care o reprezinta; acestea sunt luate ca referinta pentru programarea sI realizarea propagandei
3.mijloace sI metode de transmitere a mesajului; studiul sociologic al acestora distinge urmatoarele grupuri mari de metode:
-afectiva - consta in organizarea mesajelor astfel incat acestea sa provoace trairi sI adeziuni colective, mai ales de tip emotional. Mai intai se indica consecintele negative ale unei optiuni personale provocate de o agentie anume (afectarea intereselor, amenintare a pozitiei individuale, impiedicarea realizarii unor obiective personale importante etc) pentru a declansa reactia afectiva negativa fata de aceasta sI apoi se prezinta o alternativa diferita care ar avea numai efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logica sau prezentarea unor fapte relevante, ci pe acele informatii care au o profunda rezonanta afectiva.


-a faptelor - (Merton, Lazarsfeld); este concentrata pe transmiterea de fapte cat mai concrete, saturate de amanunte relevante pentru persoanele ale caror optiuni ar urma sa fie modificate. Accentul nu este pus pe fapte generale, ci pe cele personalizate sI care dispun de potentialitatea descoperirii unei surprize de catre receptor. Indemnurile directe, lozincile, apelurile zgomotoase la urmarea unor cai sunt inlocuite de o astfel de selectie sI prezentare a faptelor care provoaca optiunea persoala pentru acea cale prezentata ca cea mai buna dintre cele posibile. In felul acesta se lasa impresia autonomiei personale in luarea deciziei.
-persuasiva - presupune aplicarea regulilor retorice de organizare a adiscursului, mai ales prin utilizarea unor cuvinte saturate emotional sI care se bazeaza pe persuabilitatea membrilor audientei.
O alta distinctie importanta se face intre propaganda tactica (proiectata pe termen scurt pentru obtinerea unor efecte imediate) sI propaganda strategica (pe termen lung, destinata formarii sau modificarii valorilor, atitudinilor de baza sI conceptiilor proprii indivizilor sI societatii.
Cea mai imporatnta forma de propaganda a fost considerata pana in prezent propaganda politica. Pentru J.Ellul (54) aceasta este, de fapt, ''un dialog care nu exista''. La nivel international, ea iti propune sa ''remodeleze psihologia celor cu care se afla in competitie, in conditiile in care caile diplomatice, economice sau militare au devenit inoperante sau excesiv de costisitoare. Propaganda politica nu urmareste descoperirea unor adevaruri, ci convingerea interlocutorilor reali sau potentiali. In acest sens, Gustve Le Bon, mentiona existenta a patru factori principali de convingere, pe care ii prezenta ca pe un fel de ''gramatica a persuasiunii'':
-prestigiul sursei - sugestioneaza si impune respect
-afirmatia fara probe - elimina discutia, creand totodata impresia documentarii erudite a celor care reprezinta sursa de mesaje
-repetarea - face sa fie acceptata ca fiind certa o afirmatie compatibila cu obiectivele sursei
-influentarea mentala, care intareste (itereaza) convingerile individuale incipiente sau apartinand indivizilor fara personalitate
Tot in domeniul politic (dar poate fi folosita cu succes si in alte domenii) se distinge intre:
-propaganda alba; utilizeaza materiale provenite din surse oficiale, continad noutati culturale, artistice, aparent inofensive, cum ar fi: stilul de viata, prezentarea unor personalitati considerate exemplare pentru viata culturala, sportiva, muzicala, fara a aduce in discutie elementele care ar pune in discutie performantele spatiului social din care provin personalitatile respective. Valoarea psihologica a unor astfel de colaje poate fi pentru ascultatorii (cititorii) nepregatiti sI fara luciditate, considerabila. Cercetarile au relevat o eficienta mai mare a propagandei albe in randurile tineretului prin transmiterea unor emisiuni radiofonice de muzica tanara in alternanta cu scurte buletine de stiri. Pe fondul perceptiv pozitiv creat de contextul muzical, remanenta mesajelor din stiri este deosebit de mare, deoarece propaganda se realizeaza neostentativ sI creeaza impresia unui dialog intre egali.
-propaganda neagra vehiculeaza, in general, materiale ''fabricate'', puse pe seama fie a unor institutii inexistente pe care ascultatorul/cititorul/privitorul nu le poate verifica, fie pe seama unor institutii care exista, dar care au cu totul alte preocupari decat cele din stirile fabricate. Mesajele ''artizanale ''lansate in spatiul social pot surprinde prin ''noutatea'' lor, sI asfel, pot genera un curent favorabil sursei de emisie. De pe aceleasi pozitii se emit stiri facandu-se precizarea ca provin din zvonuri neidentificate.
-propaganda cenusie este cea mai frecvent folosita de centrele de dezinformare. Specificul sau consta in combinarea informatiilor partial reale cu cele integral false alcatuind stiri cu aspect aparent precis, care insa nu pot fi verificate complet. Publicul care identifica, episodic elemente pe care le cunoaste, poate fi usor indus in eroare de asemenea fabricatii, punand noutatile pe seama unor lacune personale de informatie.






Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite