Luria (1973) a propus studierea integrarii progresive a sistemelor neuronale
din ce in ce mai complexe in dezvoltarea proceselor de gandire,
in cursul maturarii cerebrale. Das si colaboratorii (1975) au aratat rolurile
complementare jucate de fiecare din sistemele functionale in cadrul tratarii
informatiilor. Cu ajutorul acestor teorii pot fi mai bine intelese consecintele
deficitului atentional si cel de planificare asupra dezvoltarii capacitatilor
generale de invatare a copilului hiperactiv. Un dezechilibru intre
procesele secventiale si cele simultane in cadrul tratarii informatiilor
nu permit invatarea stapanirii si gestionarii cunostintelor. Stocarea
datelor se face izolat, nerelationandu-se cu cunostintele anterioare,
sunt preferate aspectele globale, in detrimentul rigorii si analizei,
iar decodificarea se face doar partial si insuficient de precis. Aceste aspecte
sunt accentuate daca se adauga deprivarea culturala, din cauza careia subiectul
nu poseda acele preachizitii necesare invatarii. q9g13gk
Flessas si Lussier (2001) au elaborat un model al invatarii, bazat pe
patru cadrane, cuprinzand schimbarile constatate care au loc in
cursul invatarii, pentru a intelege mai bine relatiile existente
intre stilul cognitiv si modul de invatare al copiilor cu dificultati
scolare. Aceste cadrane cuprind date despre cunostintele verbale si nonverbale
care necesita o prelucrare secventiala sau simultana, dupa modelul:
Secvential verbal Secvential nonverbal
Simultan verbal Simultan nonverbal
Aceste cadrane sunt in interrelatie in cursul activitatii de invatare.
Cu ajutorul acestui model se poate observa care dintre obiectele de studiu prezinta
dificultati, si chiar in cadrul aceleiasi materii se pot observa care
cunostinte sunt mai dificil de achizitionat.
In cazul achizitionarii scrisului si cititului, este important pentru
psihopedagog sa identifice sectoarele deficitare, care se pot situa la nivelul
diferitelor procese mentale, care sunt complementare.
VERBAL NONVERBAL
SECVENTIAL • Memorarea vocabularului didactic (termeni specifici, nume
proprii, conjugari).
• Cunoasterea regulilor codului gramatical (oral si scris).
• Stapanirea corespondentei grafem-fonem, analiza sunetelor din
cuvant.
• Redactarea textelor informative si detaliate.
• Inlantuirea logica si cauzala. • Citire:
- Identificarea informatiilor in citirea rapida.
• Scriere:
- Caligrafia si prezentarea ingrijita;
- Automatizarea scrierii cursive.
SIMULTAN • Cautarea de legaturi cu cunostintele anterioare (retele de
informatii).
• Extragerea ideilor principale dintr-un text.
• Intelegerea metaforelor, a sensului figurat al cuvintelor, evocarea
imaginilor mintale.
• Redactarea rezumatelor.
• Crearea de texte ludice si imaginare.
• Stapanirea ortografiei. • Citire:
- Intelegerea si anticiparea cu ajutorul datelor vizuale: fotografii,
desene, tablouri.
• Scriere:
- Aportul experientei anterioare, a memoriei vizuale pentru imbogatirea
descrierii.
Automatizarea decodarii prin stapanirea codului grafo-fonetic se face
cu ajutorul prelucrarii secventiale verbale, avand loc datorita memoriei
de lucru auditive si datorita capacitatii de descompunere mintala a succesiunii
sunetului in cuvant. Acest proces necesita si utilizarea abilitatilor
de prelucrare secventiala nonverbala, ca de exemplu coordonarea oculo-motorie
si capacitatea de stabilire a ordinii corecte a literelor in cuvant
sau a cuvintelor in propozitii si automatizarii secventelor gestuale necesare
pentru transcrierea lor grafica. Abilitatile perceptive auditive si vizuale,
ca si cele perceptiv-motrice sunt, in aceste cazuri, strans corelate.
Numarul unitatilor prelucrate simultan creste datorita invatarii. Astfel,
unitatea de informatie prelucrata trece de la litera la cuvant, apoi la
grupuri de cuvinte si la propozitii si, totodata, creste viteza de decodificare.
Prelucrarea simultana verbala incepe doar atunci cand cel care scrie
sau citeste este capabil sa recunoasca global un cuvant. Tot tratarea
simultana ii permite cititorului sa inteleaga ceea ce citeste, atunci
cand el dobandeste capacitatea de a relationa unitati de informatie
din ce in ce mai mari (cuvinte, grupuri de cuvinte, propozitii, paragrafe,
capitole). Aceasta abilitate de prelucrare simultana este obligatorie pentru
ca cel care citeste sa poata extrage ideile principale dintr-un text, sa faca
un rezumat sau sa dea un titlu. Procesarile simultane nonverbale sunt importante
pentru bogatia evocarilor mintale si emotionale care au loc in timpul
lecturii. Aspectelor simultane nonverbale se adreseaza si prezentarea estetica
a materialului scris (modul de legare, calitatea hartiei si a tiparului,
ilustratiile, mirosul care il degaja, asocierea cu diferite melodii) menita
sa atraga si sa faca placere cititorului.
Multitudinea proceselor mintale puse in joc in realizarea unei invatari
explica dificultatile intampinate de unii copii, atunci cand
trebuie sa faca fata cerintelor scolare si necesitatea evitarii abordarilor
globale fara a tine seama de particularitatile individuale. Copiii care prelucreaza
informatia predominant secvential reusesc sa invete sa citeasca in
primii ani de scoala, memorand destul de repede corespondenta grafo-fonetica
si regulile de citire dar, daca nu se dezvolta si capacitatea lor de prelucrare
simultana, vor avea mari dificultati ulterior, cand obiectivele invatarii
se diversifica, facand apel la integrarea elementelor si la gasirea interferentelor.
Copiii care prefera prelucrarea simultana au dificultati initial, la invatarea
corespondentei litera-sunet si a regulilor de scriere si citire, dar performantele
lor scolare se pot imbunatati ulterior, datorita capacitatii lor de sinteza
si de integrare a informatiilor.
In cazul matematicii, pot fi identificate o serie de procese verbale sau
nonverbale care necesita prelucrarea secventiala sau simultana.
Ca si in cazul citirii si scrierii, prelucrarea de informatii se poate
face predominant secvential sau predominant simultan. Copiii care reusesc prelucrarea
secventiala, dar au dificultati in procesarea simultana, vor invata
cifrele, corespondenta acestora cu numele, dar vor avea dificultati pe masura
ce rezolvarea de probleme se va baza din ce in ce mai mult nu doar pe
folosirea directa a unor algoritmi, ci pe integrarea si corectarea datelor obtinute
din mai multe surse de informatie. Cei care au o mai buna folosire a mecanismelor
de prelucrare simultana vor avea dificultati in achizitionarea cifrelor
si a operatiilor elementare, dar vor reusi mai bine atunci cand complexitatea
sarcinilor va creste.
VERBAL NONVERBAL
SECVENTIAL • Memorarea cifrelor si a semnelor matematice.
• Memorarea operatiilor elementare.
• Orientarea in spatiu, seriere, reversibilitate.
• Stapanirea algoritmilor.
• Rezolvarea de probleme in etape succesive.
• Operatii simple cu numere si fractii.
• Reguli algebrice. • Exactitatea masurarilor.
• Prezentarea ingrijita a calculelor si operatiilor.
SIMULTAN • Rezolvarea de probleme cu ajutorul reprezentarii vizuale a
situatiilor.
• Relationarea datelor problemei cu cele prezentate sub forma de scheme,
diagrame, grafice. • Dispozitia spatiala a calculelor complexe.
• Rezolvarea problemelor de geometrie plana si in spatiu pe baza
reprezentarilor.
• Intelegerea prin incercari concrete.
Cunoscand aceste aspecte, se pot cauta solutiile educative optime pentru
dezvoltarea celor mai bune strategii cognitive cu scopul diminuarii consecintelor
tulburarilor de limbaj, a dispraxiilor, a tulburarilor de atentie, a dificultatilor
de invatare. Psihopedagogii vor putea actiona in functie de stilul
cognitiv al fiecarui copil, lucrand pe doua planuri. Unul din ele se refera
la stimularea dezvoltarii sectorului deficitar (respectiv procesarea secventiala
sau simultana), iar altul consta in stimularea compensatorie a sectorului
in care copilul are abilitati. Aceasta presupune adaptarea materialului
didactic la nevoile copilului, tinand seama de abilitatile de invatare
ale acestuia, dar si punerea in practica a diferitelor strategii didactice
activizante.
Cu ajutorul diferitelor strategii didactice activizante se urmareste deprinderea
elevului sa gandeasca, trezirea interesului pentru invatarea unor
noi domenii, diversificarea intereselor acestuia, trezirea curiozitatii etc.
Pe acelasi principiu al celor patru cadrane, obiectivele stimularii potentialului
intelectual pot fi schematizate astfel:
VERBAL NONVERBAL
SECVENTIAL • Exprimarea logica. • Dezvoltarea capacitatii de analiza
cu ajutorul diferitelor metode.
SIMUL¬TAN • Integrarea multiplelor cunostinte si experiente necesare
gandirii. • Dezvoltarea capacitatii de sinteza, a capacitatii de
generalizare si a creativitatii.
Pentru compensarea deficientei procesarilor simultane la subiectii care au
tendinta de a procesa predominant secvential, se pot incerca urmatoarele
metode:
• Descompunerea materialului care trebuie asimilat in etape succesive.
Propunerea pentru fiecare nivel a unor unitati progresive, trecerea de la un
nivel la altul facandu-se doar dupa ce nivelul a fost parcurs si reusit
de elev si atentionarea acestuia asupra desfasurarii in timp a proceselor;
• Stimularea verbalizarii etapelor de derulare a activitatii, ordonarea
si numerotarea etapelor care trebuie parcurse (prima, a doua);
• Prezentarea desenelor ajutatoare in ordine, fiecare ilustrand
un singur aspect, pentru a facilita reamintirea ordonata a etapelor de desfasurare
a activitatii cu ajutorul memoriei vizuo-secventiale;
• Repetarea diferitelor modele pe activitati similare pana cand
are loc automatizarea desfasurarii actiunilor si atentionarea subiectului asupra
similitudinii situatiilor, pentru dezvoltarea capacitatii de generalizare;
• Stimularea elevului in dobandirea unei vederi de ansamblu
asupra procedeelor invatate si generalizarea lor la situatii similare.
Pentru compensarea deficientei procesarilor secventiale la subiectii care au
tendinta de a procesa predominat simultan, sunt utile urmatoarele demersuri:
• Se propune copilului, inainte de invatarea propriu-zisa,
un material ajutator sau o situatie concreta pentru a-i permite sa faca legatura
intre lectia noua si cunostintele sale anterioare;
• Prezentarea unei imagini generale a materialului care trebuie invatat,
punand accent pe obiectivul final avut in vedere;
• Insistarea pe detaliile importante care nu trebuie neglijate si asupra
etapelor a caror succesiune este indispensabila pentru coerenta rezultatului
final;
• Stimularea rezervarii de timp pentru elaborarea unui plan de actiune
care sa respecte exigentele sarcinii si verificarea acestuia inainte de
punerea lui in practica.
