Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
 
despre:
 
ROLUL EXERCITIILOR DE RESPIRATIE IN CORECTAREA TULBURARILOR DE VORBIRE
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 


 

Exercitii de respiratie

Formarea unei articulatii clare si precise reprezinta o cerinta de baza in de baza in dezvoltarea si perfectionarea vorbirii. Fiindca artticularea sunetelor se bazeaza in primul rand pe utilizarea corecta a respiratiei cat si pe precizia miscarilor de pronuntare sub controlul permanent al propiului auz prin exercitii se va urmari : o5g8go
- educarea respiratiei;
- educarea miscarilor aricuilatorii;
- educarea pronuntiei corecte a sunetelor;
- educarea auzului fonematic.

EDUCAREA RESPIRATIEI

Aparatul respirator,pe langa functia de a asigura schimbarile gazoase necesare intretinerii vietii,au un rol hotarator si in actul vorbirii.
In timpul EXPIRATIEI suflul atinge corzile vocale aflate

in pozitie fonica si prin subordonarea acesteia se produce sunetul .Deci,studiul miscarilor respiratorii si indepartarea dereglarilor lor ocupa un rol primordial in educarea vorbirii.
Patrunderea si expulzarea aerului din plamani se face prin modificarile DIMENSIUNILOR CUTIEI TORACICE:
- in cursul inspiratiei,cantitatea toracica este marita pe plan vertical,anteroposterior si transversal;aceasta dilatare este determinata de coborarea muschiului diafragmei.
- in cursul expiratiei, procesul este invers,muschii abdomenului se contracta odata cu ridicarea diafragmei.

1. RESPIRATIA DE TIP COSTOABDOMINAL - in care atat inspiratia cat si expiratia se efectueaza prin miscari mai accentuateale muschilor costali inferiori si abdominali.Este un tip de respiratie caracteristic barbatilor.

2. RESPIRATIA TORACICA - caracterizata prin expansiunea cavitatii toracice superioare.Este o respiratie specifica femeilor.
LA COPII - la nastere se poate identifica o respiratie diafragmatica ,care spre varsta prescolarase transforma in respiratie toraco-abdominala iar inspre pubertate se diferentiaza in functie de sex.
- respiratia este ritmica, insa ritmul respirator nu este uniform
.Cu cat varsta este mai mica,cu atat labilitatea ritmul respirator este mai accentuata.
Astfel, in respiratia neverbala inspiratia si respiratia au o durata aproximativ egala.in vorbire acest raport se schimba. Expiratia devine mai prelungita deoarece emisiile verbale se fac numai in aceasta faza.
Inspiratia devine mai adanca si mai rapida, efectuandu-se in pauzele dintre sintagme si propozitii.
Stabilirea acestui raport intre fazele de respiratie in decursul vorbirii este absolut necesara pentru a evita fragmentarea verbala si a asigura in felul acesta perceperea integritatii ideilor.
Alte deosebiri intre cele doua tipuri de respiratie sunt determinate de faptul ca adseori sincronismul existent intre miscarile toracice si cele abdominale in stare de repaos dispare in decursul pronuntarii,

pentru ca cutia toracica poate efectua anumite miscari independente de miscarile diafragmei:
- in stare de repaos se respira prin fosele nazale;
- in timpul vorbirii respiratia se efectueaza pe gura.
Este firesc ca in timpul copilariei sa apara neregularitati in procesul de coordonare a resoiratiei cu actul fonatiei datorita unei continue dezvoltari a organismului
Printre neregularitile de exprimarepot fi mentionate: a) tipul de respiratie superioara cu ridicarea umerilor-in timpul inspiratiei cutia toracica isi mareste diametrul prin ridicarea exagerata a umerilor, ceea ce formeaza contractiile musculare ale gatului si impiedica emisiunea vocala (balbaiti) . b) respiratia fortata cu miscari bruste si exagerate. In acest caz se utilizeaza o cantitate prea mare debit expirator, astfel incit ultimele cuvinte dintr-o propozitie se realizeaza prin consumul aerului de rezerva din plamani; determina instalarea unei stari de oboseala ceea ce influenteaza cursivitatea exprimarii; c) miscari respiratorii superficiale si foarte frecvente, asftel incat se produce o inspiratie dupa fiecare cuvant sau chiar in mijlocul acestora.

d) incercari de vorbire in timpul inspiratiei si nu al expiratiei cum ar fi normal.
Aceste cazuri apar la copiii ce se grabesc in exprimare si nu repeta pauzele necesare in vorbire: ex. pisicuta pis pis pis.
Frecventele neregularitati respiratorii pot duce in cele din urma la tulburar ideosebit de grave. Inlaturarea acestora se face prin exercitii sistematice care asigura cerintele respiratiei atat in stare de repaos cat si in vorbire.

EXERCITII DE RESPIRATIE NEVERBALA

Constituie o etapa premergatoare pentru respiratia verbala. Realizarea acestor exercitii impune respectarea unor norme igienice:
- efectuarea lor se realizeaza in camere aerisite sau chiar in curte;
- eficientta lor este mai ridicata daca se realizeaza la inceputul primei ore sau chiar pe parcursul activitatilor in momentul instalarii oboselii copiilor;
- selectia judicioasa a exercitiilor astfel incat efectuarea lor sa fortifice musculatura abdominala,a toracelui si a gatului.
EXERCITII :
1. Inspiratii adanci urmate de expiratii puternice si prelungite,

fiind insotite de miscari de extensie a coloanei vertebrale prin aplecare in spate a trunchiului si ridicarea bratelor si miscari care micsoreaza cavitatea toracica sustinuta de aplecarea in fata a corpului si a mainilor;
2. Exercitii de suflat;
3. Jocuri de emitere a unor sunete onomatopeice insotite de miscari ca imitarea fasaitului frunzelor
(sss)sau a vantului (sss).

EXERCITII NON-VERBALE

In faza initiala exercitiile se realizeaza in pozitie orizontala, copilul stand intins, apoi pe verticala, in picioare si pe scaun.
1. unul dintre primele exercitii pot fi executate astfel:
- in faza de inspiratie copilul trage adanc aer in piept ,cutia toracica se mareste ca volum, iar muschii abdomenului se contracta, apasand cavitatea abdominala.
- faza de expiratie se face prin ingustarea cavitatii toracice si relaxarea (marirea) cavitatii abdominale.
Pentru ca copilul sa constientizeze aceste miscari i se recomanda sa puna o mana pe piept si una pe abdomen, logopedul putand sa exemplifice.
Exercitiile continua sub forma de joc, pe baza unor comenzi, la bataia din palme:

- pentru inspiratie numaram pana la 5, la expiratie numaram pana la 8;
- intre expiratie si inspiratie copilul va trebui sa isi tina cateva momente aerul in plamani
2. Din pozitia in picioare cu mainile pe solduri se vor efectua doua sarituri ca mingea in timpul carora se vor face doua miscari de inspiratie. In continuare ,pe urmatoarele doua sarituri se va tine respiratia, iar pe alte doua sarituri se va realiza expiratia.
3. Pentrustabilirea ritmului, pe fiecare doua batai din palme se executa o componenta a ciclului respirator (inspiratie, retinerea aerului, expiratie).
4. Variatia ritmului respirator, care se vor alterna pe cicluri cu durata diferita; importanta in reglarea respiratiei conform cerintelor diverselor situatii.
Jocul se numeste "Pleaca trenul de la ...la ..." . Acesta incepe cu o miscare de brate, cu coatele indoite pe langa corp, in timp ce pe fiecare miscare de brat se executa o miscare de respiratie (o inspiratie sau expiratie). In a doua faza a jocului se accelereaza miscarile mainilor pe langa corp, accelerarea insotita si de miscarile de respiratie al caror ritm va creste. (faza numita mersul trenului). In a treia faza, trenul se apropie de gara, ce simbolic e reprezentata prin

incetinirea treptata a miscarilor mainilor si ritmului respirator.
5. Exercitii de inspir pe nas si expir pe gura ,insotite de miscari ale bratelor, ridicarea lor in unghi de
90 grade fata de corp, pauza respiratorie, coborarea bratelor pe langa corp (expiratie).

ERCITII DE RESPIRATIE CU COPIII DE VARSTA PRESCOLARA

Toate exercitiile se realizeaza sub forma de joc.
1. Suflarea asupra unei lumanari aprinse pentru a o stinge (variatii ale distantei, de la mic la mare).
2. Prin suflare se mentine flacara lumanarii intr-o pozitie inclinata, fara ca sa se stinga, pe o durata cat mai mare.
3. Prin suflare se umfla balonase sau camere pentru mingi.
4. Prin suflare se mentine balonul plutind in aer.
5. Prin suflare se imprastie bucatele de hartie.
6. Prin suflare se pun in miscare, plutind pe suprafata apei diferite jucarii (vapoare, lebada de plastic).
7. Prin suflare se fac balonase de sapun.
8. Prin suflare se eplaseaza bile intr-un jgheab de lemn.
9. Se sufla intr-un vas cu apa ca sa faca valuri.
10. Se sufla alternativ pe gura si pe nas asupra unui geam sau oglinzi pentru a le aburi.
11. Se imita respiratia cainelui: respiratie scurta, grabita, efectuata cu gura larg deschisa si cu limba care atarna: delaxata, in afara. Exerrcitii indicate pentru copiii rinolalici.
12. Acumularea expulzarea aerului pe gura: umflarea obrazului drept, lovirea obrazului cu palma producand explozie, umflarea obrazului stang, lovirea lui cu palma, producand explozie.
In mod exemplar se executa si umflarea ambilor obraji, care prin lovirea cu pumnii provoaca expulzarea aerului cu explozie.
Acest exercitiu este util si pentru dezvoltarea mobilitatii buzelor, in special la cei cu despicaturi labiale operate.
13. Se respira profund cu nasul blocat, apoi pe nas cu gura inchisa.
14. Alternarea respiratiei bucale si nazale: inspir pe nas, expir pe gura, inspir pe gura, expir pe nas.
15. Imitarea omului ce sufla in palme ca sa si le incalzeasca .
16. Suflatul in diferite instrumente muzicale (muzicuta, fluiere).
17. Sa intoneze sau sa fluiere o melodie.

EXERCITII DE RESPIRATIE LA SCOLARI

1. Inspir scurt si adanc, expir lung si uniform pe gura si apoi pe nas.
2. Inspir scurt si adanc, expir lung si uniform pe gura, intrerupt de o pauza. In timpul pauzei nu se

inspira aer. Exercitiul se desfasoara in urmatoarea succesiune: inspir, expir, pauza expiratorie, expir.
3. Idem cu respiratia pe nas,
4. Inspir scurt si expir lung intrerupt de doua pauze: inspir, expir, pauza expir, pauza, expir.
5. Idem pe nas.
6. Inspir scurt, expir lung intrerupt de trei pauze.
7. Idem pe nas.
8. Se repeta toate exercitiile anterioare 2, 3, 4, 5, 6, 7, cu pauze expiratorii inegale, care se reproduc, pentru o mai buna intuire, grafic, prin linii cu intrerupere

EXERCITII DE GIMNASTICA RESPIRATORIE:

1. Din pozitia de drepti, se inspira cand se duc ambele maini inainte si indarat, descriind un cerc in jurul capului si se expira odata cu revenirea capului la pozitia initiala.
2. Din pozitia de drepti, cu mainile lipite de corp, se inspira odata cu indoirea coatelor si apropierea lor la spate si se expira odata cu revenirea la pozitia initiala.
3. O mana se lipeste de spate sub omoplat, iar cealalta se duce dupa cap si se inspira. Se executa odata cu revenirea la pozitia initiala.
4. Cu mainile intinse se prind capetele unui bat si se ridica deasupra capului, inspirand. In expir se revine la pozitia initiala.
5. Batul se prinde la spate cu coatele. La expir batul se strange cu coatele si preseaza spatele, stimuland participarea abdomenului.
Treptat, exercitiile de respiratie se asociaza cu pronuntia sunetelor. Expirul aerului se produce prin pronuntia vocalelor si a consoanelor siflante. Sub aceasta forma se sesizeaza mai usor daca dislalicul expira uniform sau iroseste unda expiratorie neeconomic. In primul rand, cand intensitatea vocii este uniforma pe tot parcursul fonatiei, pe cand in cel de-al doilea caz se produce o slabire a ei. Dupa exersarea sunetelor se trece la pronuntia de propozitiuni pe un singur expir. Exercitiile se aplica prin repetare, de cinci pana la zece ori. Durata lor variaza la inceputul sedintelor logopedice de la doua minute la cinci minute.

TERAPIA TULBURARILOR DE LIMBAJ

(cu caracter general)

1.Educarea miscarilor articulatorii
1.1.Exercitii generale
- imitarea mersului
- imitarea spalatului pe maini
- imitarea rotirii bratelor
- exercitii pentru intarirea musculaturii toracice si abdominale.

1.2.Mobilitatea aparatului fono- articulator:
- exercitii pentru mobilitatea maxilarelor
- exercitii pentru mobilitatea limbii
- exercitii pentru buze si obraji
- exercitii pentru valul palatin.
2.Educarea respiratiei
Terapia respiratiei are doua coordonate:
- dezvoltarea respiratiei non- verbale
- dezvoltarea respiratiei verbale.

ETAPA OB.URMARITE TIPURI DE EXERCITII

Dezvoltarea respiratiei non-verbale

Educarea echilibrului intre inspiratie si expiratie;
Marirea capacitatii respiratorii;
Formarea unei respiratii diafragmale; Obtinerea unei respiratii lungi, fara efort, usor;
Obtinerea unui ritm respirator, uniform.

a) Exercitii de respiratie:
- sufla nasul in batista
- sufla aerul pe dosul mainii
- tine un fulg in aer
- stinge lumanarea
- umfla balonul
- sufla in apa cu paiul
- sufla in spirometru (pentru copiii scolari) b) Exercitii pentru inspiratie
- miroase florile
- jocul "cainele la vanatoare"
- miroase parfumul c) inspiratia diferentiata
- trei timpi inspiri si cinci timpi expiri cu fata la oglinda
- inspiratie alternativa pe o nara si pe cealalta
- inspiratie pe gura
- inspiratie pe gura si expiratie pe nas
- inspiratie pe nas si expiratie pe gura
- inspiratie lunga
- expiratie prelungita (30 secunde)

Inspiratia trebuie sa fie insotita de extensie a coloanei vertebrale prin aplecarea trunchiului pe spate si a membrelor superioare (sau chiar ridicarea acestora).
Expiratia trebuie sa fie insotita de miscari care micsoreaza cutia toracica sustinuta de aplecarea in fata a corpului si a mainilor. Asfel, in decursul unei inspiratii se urmareste extinderea abdomenului si a coastelor inferioare si revenirea lor in expiratie. Folosirea gimnasticii pe un fond muzical e un bun procedeu.

Dezvoltarea respiratiei verbale

Obtinerea expiratiei mai lungi decat inspiratia la pronuntie;
Vorbirea in expiratie, fara efort, ritmat

a) Exercitii de pronuntie a vocalelor, prelung, rar, fara efort in timpul unei expiratii; b) Exercitii de pronuntie intr-o expiratie a unei consoane; c) Exercitii de pronuntie a unor grupuri de vocale pe durata unei expiratii (ex: ai, ei , oi, ua, ue, etc); d) Exercitii de pronuntie a unor consoane insotite de vocale, pe durata unei expiratii (ba, be, bi, bo ... ale, ile ole, ule); e) Exercitii de pronuntie a unor silabe in care se gasesc grupuri de vocale sau de consoane pe o expiratie (ex: aie, oie, uie, sta, ste, stri, cra, cre, cri, tra, tre, tri, etc.) f) Exercitii ritmice de respiratie insotite de miscare si cantec (ex: mersul numarat, cu cantec, cu poezie, ghicitori, proverbe); g) Exercitii de respiratie (culcat pe canapea, cu un caiet pe abdomen, caietul miscandu-se in ritmul diafragmei:
- la inceput non-verbal
- cu pronuntie pe vocale, silabe, cuvinte
- cu recitare de poezii
- citire in aceasta pozitie cu voce tare.

Indicatii: Se intinde elevul pe canapea cu mana stang pe abdomen, iar cu dreapta pe piept, cerandui-se sa-si suga abdomenul si apoi sa expire pe gura, umfland abdomenul.
Cand respiratia diafragmala in aceasta pozitie (orizontala) se realizeaza usor si fara efort se poate folosi pentru control asezat pe abdomen.
Miscarile abdomenului imprima caietului miscarea sus-jos. Dar cum pozitia normala pentru vorbitnu este cea orizontala,

trebuie sa se obtina aceasta respiratie diafragmala si in pozitie verticala. Pentru aceasta elevul sta in fata oglinzii cu o mana pe abdomen si cu una pe piept si i se cere sa inspire profund pe nas, sugand abdomenul, iar dupa o pauza scurta (2-3 secunde) sa expire pe gura.
Exercitiile de respiratie cer un spatiu aerisit si geamul deschis. Ele se efectueaza la inceput in fata oglinzii, impreuna cu logopedul si apoi tot mai mult independent. Eficienta acestor exercitii este mai mare la inceputul orelor de terapie si in primele sedinte, dar si in

cursul activitatii, chiar daca, uneori se instaleaza in stare de oboseala.

OBIECTIVE IN TERAPIA DISLALIILOR

ETAPA TERAPEUTICA
A. Etapa pregatitoare

B. Etapa terapiei recuperatorii

B.1.TERAPIA RECUPERATORIE SPECIFICA

DEMERSUL TERAPEUTIC SI OB.URMARITE
1.Cunoasterea copilului, anamneza, diagnosticul complex

2.Inlaturarea negativismului fata de vorbire.
3.Crearea increderii in fortele proprii.
4.Familiarizarea cu mediul cabinetului.
5.Crearea increderii inposibilitatea de corectare.
1.Dezvoltarea mobilitatii corporale legate de limbajul verbal-gimnastica generala.

2.Educarea respiratiei non- verbale.
- obtinerea unei respiratii lungi fara efort.
- educarea echilibrului intre expiratie si inspiratie.
- formarea unei respiratii diafragmale.
-o btinerea unui ritm respirator uniform.
- oxigenarea inainte de efort.
- marirea capacitatii respiratorii.
3.Dezvoltarea mobilitatilor fono-articulatorii.
4.Antrenarea auzului fonematic.
1.Obtinerea si exersarea sunetului deficitar.
2.Consolidarea sunetului.
3.Diferentierea sunetelor.
4.Automatizarea sunetului.

TEHNICI DE TERAPIE RECUPERATORIE

- Diagnosticare complexa
- Completarea fisei logopedice
- Convorbiri terapeutice de grup si individual.
Jocuri cu caracter adaptativ la mediul de corectare (se pot folosi intr-o ambianta placuta, igienica si functionala a cabinetului, jocuri cu planse pentru testarea vorbirii, alfabetare, ilustrate, jucarii).
- gimnastica bratelor
- gimnastica mainilor
- gimnastica gatului si a capului(aplecare si rotire a capului)
- gimnastica toracelui
- gimnastica abdomenului
- aplaudatul
- mersul ritmat.
1. Exercitii pentru expiratie
(exercitii de suflat).
2. Exercitii pentru inspiratie
(mirosirea florilor).
3. Exercitii pentru invatarea respiratiei diferentiate (alternarea inspiratiei pe cele doua nari).
4. Exercitii de respiratie folosind suport concret(instrumente muzicale).
5. Exercitii de respiratie in fata oglinzii, prelungind treptat respiratia.
6. Exercitii libere in stare de repaos si in mers.

PRINCIPIILE SI METODOLOGIA GENERALA

1. Respectarea particularitatilor de
- varsta
- deficienta
- scolaritate.

2. Intoducerea jocului in terapie.
3. Introducerea achizitiilor in comunicare.
4. Continuarea activitatii terapeutice in familie si la scoala.
5. Colaborarea cu medicul generalist, ORL, psihologul, psihodiagnosticianul.

BIBLIOGRAFIE

- BOSCAIU E. (1973) -Prevenirea si corectarea tulburarilor de vorbire in gradinitele de copii,E.D.P.,Bucuresti
- GUTU.M (1978) -Logopedia,U.B.B. , Cluj-Napoca
- PAUNESCU C.(1966)-Tulburarile de vorbire la copil,Ed.Medicala,Bucuresti
- VERZA E (1987) -Metodologii contemporane in domeniul defectologiei si logopediei,Tipografia Universitatii,Bucuresti
- VRASMAS E., STANICA C.(1997)-Terapia tulburarilor de limbaj-interventii logopedice,E.D.P.,Bucuresti.

 
 
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


 
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2014| Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite