Introducere s6b5bz
Starile de neliniste patologica au fost diagnosticate la copii de mai bine de un secol. La adulti acest diagnostic nu s-;a folosit insa inainte de mijlocul anilor ‘70. La multi dintre copiii care au supravietuit pandemiei de encefalita letargica (von Economo) din anii ‘20 au persistat sechele de hiperactivitate, impulsivitate, agresivitate, incoordonare si retardare mintala. La adulti sechelele respective au inclus tremor marcat, neliniste patologica si akatizie. Considerate un fel de „disfunctie cerebrala minima“, aceste complexe simptomatologice au facut legatura cu tabloul clinic al copiilor cu ADHD si, prin faptul ca -; la pacientii respectivi -; s-au demonstrat leziuni ale unor zone cerebrale bogate in dopamina, au aratat ca leziunile structurale pot sa dea nastere la simptome de neliniste, inatentie si distractibilitate, cu perturbari consecutive ale comportamentului.
Acest tip de tulburare se refera la raspunsurile comportamentale sau emotionale diferite de normele culturale, sociale corespunzatoare varstei, grupului de apartenenta si care influenteaza negativ relatiile sociale, activitatea la clasa, comportamentul acasa si/sau in alte medii (scolar, loc de munca).

Forme de tulburari comportamentale:
• ADHD -; Attention Deficit/ Hyperactivity Desorder (termentul apare pentru prima data in DSM IV)
• Tulburarile de comportament asociate ADHD:
1.Tulburarile de conduita (CD)
2. Tulburari opozitionist-sfidatoare (ODD)
ADHD este una din cele mai frecvente tulburari de comportament din copilarie si adolescenta, cuprinzand intre 5-10% din populatie.
Cauzele tulburarilor de comportament:
• Interne: la nivel cerebral
• Externe: factorii psihogeni (stilul parental autoritar, indiferent, supraprotector rejectiv sau punitiv), factorii nepsihogeni (traumatisme craniene, intoxicatii cu diferite substante).
• Mixte
Simptomele ADHD-ului includ niveluri diferite de neatentie, hiperactivitate si impulsivitate.
Neatentia se refera la neglijenta, dificultate in mentinerea sustinuta a atentiei, probleme in a asculta persoana care i se adreseaza, in a termina o sarcina inceputa, in a-si organiza activitatea, evitarea activitatilor care necesita atentie sustinuta, probleme in a pune obiectele la locul lor, distrabilitate si tendinta de a uita ce are de facut.
Hiperactivitatea se manifesta ca neastampar, inabilitatea de a sta jos timp indelungat, miscari excesive (pare mereu pe picior de plecare), probleme in a pastra linistea cand este angajat intr-o activitate.
Impulsivitatea se manifesta prin comportamente precum: a raspunde inainte de a se termina de pus intrebarea, dificultati in a astepta ceva, intreruperea altora intr-o conversatie sau activitate (D. Carneci, Demascarea secolului: Ce face din noi creierul?, 2004).
ADHD-ul prezinta trei subtipuri:
1. Subtipul predominant neatent (ADD)
2. Subtipul predominant hiperactiv/impulsiv (H/I)
3. Subtipul combinat (CT)

Criteriile de diagnosticare ale subtipurilor ADHD-ului
1. Subtipul predominant neatent (ADD) in care 6 (sau mai multe) dintre cele 9 simptome de pe scala de ,,neatentie’’ persista cel putin 6 luni:
• adesea nu reuseste sa-si mentina atentia sustinuta asupra detaliilor
• frecvent nu reuseste sa-si mentina atentia asupra sarcinilor sau in activitatile de loisir
• adesea pare a nu asculta ce i se spune
• are dificultati in a urma instructiunile si cerintele unei sarcini, astfel nu reuseste sa ajunga la rezultatul final intr-o problema
• adesea intampina dificultati in organizarea sarcinilor si activitatilor
• frecvent evita sarcinile, care necesita atentie sustinuta
2. Subtipul predominant hiperactiv-impulsiv (H/I) in care sunt prezente si persista pentru cel putin 6 luni, 6 (sau mai multe) dintre cele 9 simptome de pe scala de ,,hiperactivitate-impulsivitate’’:
• adesea da din maini sau din picioare sau se foieste pe scaun (la adolesceneti poate fi limitat la sentimentul subiectiv de neliniste)
• are dificultati in a ramane asezat cand i se cere sa faca astfel
• de multe ori se angajeaza in activitati periculaoare corporal, fara a lua in considerare consecintele posibile (nu cu scopul de a da emotii), de exemplu alearga pe strada fara a fi atent
• adesea are dificultati in a se juca linistit
• pare a fi tot timpul pe picior de plecare
• frecvent vorbeste excesiv de mult
• adesea raspunde inainte ca intrebarea sa fie complet formulata
• de cele mai multe ori are dificultati in a-si astepta randul in jocuri sau in situatii de grup
• frecvent intrerupe sau deranjeaza pe ceilalti in activitatile sau discutiile lor
3. Subtipul combinat (CT) in care sunt prezente pentru cel putin 6 luni 6 dintre simptomele de pe ambele scale (DSM IV).

TULBURARI DE COMPORTAMENT ASOCIATE ADHD

Cele mai frecvente tulburari asociate sunt cele de conduita (CD) si opoziþionist-sfidatoare (ODD). Tulburarile de conduita (CD) si poziþionist-sfidatoare (ODD) par sa fie mai frecvent asociate la subtipul Combinat si Hiperactiv/Impulsiv (Smalley, 2000). La aproximativ 30% din cazurile cu ADHD (in special la cei cu tulburare asociata de conduita- CD), tulburarea se poate dezvolta in CD sau abuz de substante (SUD). Cei mai multi dintre copiii cu CD au un trecut de ODD, iar indivizii cu CD si cei cu tulburare de personalitate de tip antisocial (APD) sunt mai expusi la abuz de substante, dar si alte categorii de indivizi care prezinta scoruri ridicate la trasatura de personalitate ,,cautarea noului’’.
Exista doua tipuri de tulburari de conduita: Tipul 1 caracterizat de agresivitate afectiva necontrolata si presupune depresie si anormalitati in functionarea serotonergica, iar Tipul 2 este caracterizat prin ,,agresivitate rece’’ si se dezvolta la adult in personalitate antisociala. Tulburarile de conduita sunt relationate cu ADHD cu care impart acelasi polimorfism genetic, dar presupun si un polimorfism al genei receptorului de serotonina. S-a dovedit existenta unei asociatii intre comportamentul agresiv si disfunctia serotonergica la pacienþii diacnosticati pe Axa 1 a DSM-IV cu forme medii de comportament agresiv (Stanley si colaboratorii, 2000). Studii ulterioare au evidentiat faptul ca o functionare redusa a sistemului serotonergic desi este caracteristica indivizilor ce manifesta comportament agresiv, auto-agresiv, tulburare de tip bordeline si abuz de alcool, este raspunzatoare de componenta impulsiva, si nu de comportamentul agresiv in sine. Agresivitatea este relationata concentratii ridicate de testosteron si scazute de cortizol (Dolan si colaboratorii, 2001).
TRATAMENT
Tratamentul homeopat al ADD/ADHD este foarte diferit de cel conventional. Exista aproximativ 2600 de remedii homeopate, spre deosebire de doar cateva medicamente alopate, care pot oferi solutii efective pentru multi copii. Existand aceasta alternativa, Ritalinul si celelalte medicamente similare ar trebui folosite ca o ultima alegere. Exista o relatie directa intre hiperactivitate si o nutritie deficienta. Copiii deseori mananca dulciuri si alte alimente foarte rafinate (hot-dog, dulciuri, bauturi racoritoare, etc) care contin cantitati mari de zahar si substante foarte procesate care agraveaza simptomele de hiperactivitate. Aceste alimente de obicei contin coloranti si conservanti artificiali cum ar fi BHA, BHT, sodium benzoate si salicilati care sunt cunoscuti ca aditivi alimentari cu riscuri mari pentru sanatate. Alte cauze posibile ale ADD sunt intoxicatiile cu plumb sau aluminiu sau hipersensibilitatea unor copii la aspartam. Pentru tratarea copiilor cu ADD este necesara o echilibrare intre fizicul, psihicul si nutritia acestor copii. Deseori o simpla schimbare in dieta, limitarea folosirii TV-ului, calculatorului sau video-game-ului, rezolvarea unor conflicte la scoala sau acasa pot avea rezultate foate bune. Homeopatia trateaza ADD ca parte a unei probleme cronice. Consultatia trebuie sa urmareasca cu atentie egala toate problemele legate de copil, incluzand toate simptomele fizice sau psihologice prezente. Pe homeopat nu il intereseaza diagnosticul de ADD, el trebuie sa gaseasca un remediu care sa corespunda tuturor simptomelor prezentate de copilul aflat in fata lui si acel remediu individualizat, bine ales va produce in cateva luni schimbarea profunda pe care parintii o asteapta uneori de ani de zile. Rezultatul nu va fi instantaneu insa efectele se vor observa de la inceputul tratamentului si vor fi din ce in ce mai stabile. Ameliorarea va fi atat pe plan psihologic cat si fizic, astfel incat daca copilul sufera pe langa ADD si de dureri de cap, constipatie, astm, etc. toate simptomele se vor atenua in acelasi timp. Copilul nu va deveni depresiv, nu-si va pierde apetitul, somnul sau "scanteia" si (ceea ce este cel mai important) nu se va transforma intr-un "zombie". Remediile homeopate au gust bun si copiii vor mai cere; ele pot fi luate la inceputul tratamentului fara sa interactioneze cu tratamentul alopat existent.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS AL ADHD
Tabelul 2 prezinta agentii medicamentosi folositi in tratamentul ADHD (Spencer si Lin, 2003).
Psihostimulente1 D-;amfetamina
D,L-;amfetamina (amfetamina, amestec racemic)
Metilfenidat
Pemolin
Antidepresive Bupropion2
Antidepresive triciclice (ADT)3
Amine secundare: desipramina, nortriptilina
Amine tertiare: imipramina
Inhibitori ai recaptarii cu specificitate noradrenergica Atomoxetina
Inhibitori ai monoaminoxidazei4 MAO-;A
MAO-;B
Fenelzina
Tranilcipromina

Inihibitori specifici ai recaptarii serotoninei (SSRI) Citalopram
Fluoxetina
Fluvoxamina
Paroxetina
Sertralina
Venlafaxina (proprietati de SSRI si de ADT)5
Agonisti alfa-;2 noradrenergici
Agenti colinergici6 (nicotina), Antipsihotice7 Clonidina, guanfacina
1 Tratamentul cel mai raspandit.
2 Produs netriciclic, efecte dopaminergice si noradrenergice. Risc convulsivant (0,4%), mai mare in prezenta dozelor mari, a antecedentelor comitiale, a tulburarilor alimentare. Latenta mare a efectului clinic.
3 Actiuni neselective, in special asupra noradrenalinei si serotoninei. Aminele secundare mai selective si mai bine tolerate decat cele tertiare. Amelioreaza si patologia asociata (dispozitie, anxietate, somn, ticuri).
4 Cu exceptia relativa a produsilor reversibili (moclobemid), utilizarea pediatrica este limitata din cauza restrictiilor dietetice (alimente care contin tiramina) si a potentialului de interactiuni medicamentoase.
5 Actiune noradrenergica si serotoninergica.
6 Aplicatii transdermice, numai la adultii cu ADHD.
7 Utilizare foarte limitata in prezent.
Psihostimulentele au o serie de dezavantaje. Unul dintre acestea este durata de actiune scurta, datorata timpului scurt de injumatatire plasmatica (2-;5 ore -; metilfenidat, D-;amfetamina), dar si fenomenului de tahifilaxie (reducerea rapida a efectului clinic in conditiile unor concentratii plasmatice inca destul de ridicate). In cazul metilfenidatului sunt disponibile o serie de preparate mai noi care se bazeaza pe sisteme relativ complexe de furnizare a medicamentului. Cu toate acestea, tratamentul cu psihostimulente necesita, in general, 2-;3 administrari pe zi, adeseori fiind necesar ca pacientul sa isi administreze doza de medicament la scoala, cu toate dezavantajele care decurg din acest lucru in privinta balantei dintre complianta si neetichetarea ca „bolnav“.

Cazuri:
Mihai, 9 ani, a mers la consultatie pentru ca parintii, care se obisnuisera cu energia lui debordanta si cu graba in care obisnuia sa faca totul, au observat la un moment dat ca el avea perioade in care nu facea absolut nimic si nu avea deloc energie. Aceasta polaritate era evidenta si in comportament, el avand momente de calm care alternau cu crize de enervare. Pe masura ce Mihai obosea el devenea si mai energizat si nerabdator, devenind aproape imposibil sa te mai poti intelege cu el. In asemenea momente el sarea la bataie daca il contrazicea cineva, lovind fara remuscare parintii, fratele mai mic sau colegii. Daca se supara chiar pentru un fleac, "te tinea minte" multa vreme, ceea ce este neobisnuit la copii si multe probleme izvorau din gelozia fata de fratele lui. La scoala agitatia il impiedica sa se concentreze si el uita cuvinte, concepte sau ce tocmai vroia sa spuna. Mihai avea multe frici, de a fi singur in intuneric, de monstri, fantome, hoti, de lac sau mare si de broaste. El racea usor si luase multe antibiotice pentru otite, avea un ten palid cu pielea foarte grasa si era un pic ragusit. Ii placeau mult pestele si sucul de portocale care parea ca-i scade si mai mult puterea de concentrare. Dupa remediul homeopat Medorrhinum parintii au ramas uimiti cand au observat ca Mihai a devenit "rezonabil, rational si intelegator", nu l-a mai lovit pe fratele lui si ca atunci cand era furios s-a putut discuta cu el; nivelul de energie si puterea de concentrare nu au mai fluctuat si au inceput sa se apropie de valori "obisnuite". Cea mai neasteptata realizare li s-a parut cand dupa cateva luni de tratament Mihai a parut sa nu mai aiba vocea ragusita.
Paul, a mers la cabinet pentru o agitatie care il impiedica sa stea nemiscat si o dorinta constanta de a atinge totul in camera. Desi avea 7 ani, el facea greseli de scris si chiar in vorbire, inversand sau omitand litere si folosind cuvinte sau numere gresite. Sa-si faca lectiile era cea mai mare problema, intotdeauna le amana cat se putea si aceasta nu din motive de lene ci pentru ca avea o teama ca nu le va face bine care izvora din lipsa de incredere in el. El nu avea niciodata rabdare sa citeasca ceea ce a scris ca sa corecteze. Paul avea o obstructie nazala cronica si-si plimba constant limba peste buzele care erau crapate si rosii. Fricile lui erau sa nu faca greseli, de straini si situatii noi in care el se simtea prea slab si toate acestea erau simtite in stomac. Cu strainii Paul era timid insa acasa se transforma intr-un mic tiran, nerabdator, dificil de multumit si iritabil. Apetitul lui Paul era prea bun, el mancand prea mult si prea repede si avand o dorinta exagerata pentru dulciuri. Dupa remediul homeopat Lycopodium, Paul a deveni mai "intelegator" in special in problema lectiilor, mai linistit, rabdator si parintii au observat ca era mult mai confident. Problemele digestive si nasul s-au rezolvat si nu au mai revenit
Desi homeopatia poate sa nu lucreze pentru oricine, majoritatea pacientilor devin mult mai putin agresivi si violenti si mult mai usor de suportat. Ei incep sa poata sa faca fata situatiilor stresante, frustrarilor si sa accepte cand parintii sau profesorii le spun Nu.

Bibliografie

1. Dragos Carneci -; “Demascarea Secolului -; Ce face Creierul din noi?”, 2004
2. “D.S.M - IV -; TR” (Manual de diagnostica si statistica a tulburarilor mentale), Ed. Asociatiei Psihiatrilor Liberi din Romania, 2000
3. S.L. Smalley -; „Attention deficit-hyperctivity disorder”, Elsonline, 2000
4. B. Stanley, A. Molcho, M. Stanley, R. Winchel, M.J. Gameroff, B. Parsons, J.J. Mann - „Association of agressive behavior with altered serotonergic function in patients who are not suicidal”, in American Journal of Psychiatry, 157, 2000, p. 609-614.
5. M. Dolan - „Relationship between 5-HT function and impulsivity and aggression in male offenders with personality disorders”, in The Bristish Journal of Psychiatry, 178, 2001, p. 352-359.