1. REPERE PSIHOGENETICE IN DEZVOLTAREA JUDECATILOR MORALE i7g11gy
Formarea profilului moral-cetatenesc al personalitatii se realizeaza in
cadrul procesului de asimilare, de interiorizare si traire autentica a valorilor
morale ale societatii civile, prin intermediul influentelor educationale familiale,
scolare, extrascolare etc. Prin aceste influente educationale se urmareste ridicarea
continua a individului (grupului) de la un anumit nivel de dezvoltare morala
- manifestat in conduita indivizilor si in constiinta morala a grupului
-, la nivelul comportamentelor morale prestabilite prin principiile, normele
si exigentele morale exprimate de constiinta morala sistematica. Fireste, acest
proces de nuanta psihogenetica si psihosociala, purtand pecetea calitatii
influentelor educative, nu este neaparat liniar-ascendent, fara contradictii,
fara momente de stagnare sau uneori chiar de regres. Este vorba de un proces
care, in unitatea si discontinuitatea sa dialectica, sub influenta factorilor
educationali, reprezinta drumul complex al individului spre maturizarea morala.
Trecerea de la discontinuitate la continuitate in devenirea morala a persoanei
se realizeaza prin rezolvarea contradictiilor ce pot apare intre exigentele
externe si necesitatile interne, intre reglare si autoreglare, intre
necesitate si libertatea mora¬la, in conditiile unei educatii adecvate,
pe parcursul socializarii individului.
Moralitatea unui om nu se reduce nici pe departe numai la simpla cunoastere
a principiilor si normelor morale. Moralitatea se formeaza prin integrarea individului
in sistemul activitatilor si relatiilor sociale, astfel incat
in sfera constiintei morale individuale, latura intelectuala a acesteia
(reprezentari, notiuni, judecati morale) se afla in relatii de interactiune
si interconditionare cu latura afectiva si motivationala (sentimente morale,
trebuinte, motive, interese personal-sociale, aspiratii) si cu latura caracterial-actionala
(atitudini, convingeri, obisnuinte morale).
Moralitatea individuala, ca produs al educatiei si al experientelor de viata
este parte componenta a structurii de ansamblu a personalitatii, influentand
dezvoltarea acesteia prin profilul sau distinct si specific. Struc¬tura
psihica a personalitatii, sub aspectul moralitatii, poate fi conceputa ca unul
dintre sistemele deschise cele mai complexe, cu determinare (reglare) macro-
si microsociala si cu posibilitati de autodeterminare (autoreglare). Procesul
devenirii morale, al formarii constiintei si conduitei morale nu se desfasoara
prin tatonari, nici printr-o structurare endogena, ci printr o activitate structuranta
care implica in acelasi timp forme elaborate de subiect si o ajustare
continua a acestor forme la datele experientei personale, subiective (J. Piaget,
1972, p. 140). Astfel, moralitatea este o structura integrativa care se formeaza
si se dezvolta in urma interiorizarii elementelor cu semnificatie etica
din cadrul constiintei sociale, din cadrul conduitei si constiintei de grup,
precum si pe baza cunoasterii si trairii ardente a semnificatiei principiilor
moralei crestine, a idealului etic a societatii civile, toate acestea raportate
si la modul si nivelul constientizarii propriei experiente social-morale. Intelegerea
sensului real si trairea auten¬tica a valorilor si normelor morale reprezinta
mecanismele psihice ale re¬glementarii si dirijarii comportamentului moral.
Dupa cum spune M. Calin (1984, p. 159), “suportul actelor si deciziilor
educatorului privind educarea morala a copiilor si tinerilor, il constituie
filiatia dintre psihologic si etic”. Este vorba de doua tipuri de reglementare
a comportamentului moral, aflate in inte¬ractiune, in relatii
de intrepatrundere: reglementarea norma¬tiv-axiologica si reglementarea
psihologica. Din punctul de vedere al regle¬mentarii si dirijarii normativ-axiologice,
cerinta morala, oglindita in valorile si normele morale, este instrumentul
educativ de structurare a compor¬tamentelor morale. Acest tip de reglementare
este eficient doar daca se asociaza si se intrepatrunde cu reglementarea
si dirijarea psihologica a comportamentului moral. Reglementarea si dirijarea
psihologica priveste atat mecanismele externe de influentare si actiune
asupra comportamen¬tului, cat si mecanismele interne ale constiintei
si conduitei morale. De fapt, constiinta persoanei devine morala doar in
masura in care nivelele, respectiv substructurile sale cognitive, afective,
motivationale si caracte¬rial-actionale se asociaza cu continuturi valorice
morale. Deci, moralitatea rezida intr-un sistem deschis influentelor educationale,
fiind reglabil si autoreglabil, sistem in care se intrepatrund elemente
intelectuale, afec¬tiv motivationale si caracteriale. Constiinta si conduita
morala poarta pecetea valorilor interiorizate, in cadrul anumitor relatii
socio-morale, in si prin activitati care au si semnificatie morala.
1.1. Judecatile morale - substructuri integrative cognitiv-afectiv-atitudinale
Judecatile morale sunt, in primul rand, judecati de valoare (judecati
normative, indicative), care determina scopul actiunii unui individ in
temeiul valorilor morale, precum si evaluarea actelor comportamentale ale altuia
prin prisma unor criterii, norme, principii, aspiratii etc. Judecatile morale
nu se confunda cu principiile sau cu judecatile de principiu prin care se raspandeste
morala, intrucat judecata morala a personalitatii nu este o simpla
inferenta din principiul moral general (I. Grigoras, 1982). Intotdeauna
fizionomia judecatii morale poarta amprenta si girul persona¬litatii individului.
Pornind de la criteriile moralitatii proprii si de la principii si norme, prin
judecatile morale individul stabileste ce este bine si ce nu este bine de facut,
ce este moral si ce este imoral, apreciaza anticipativ, - con¬comitent sau
retrospectiv - semnificatia morala a faptei. Deci, prin jude¬cata morala,
individul realizeaza o dubla legatura, in mod simultan: cu morala (cerintele
si principiile morale ale societatii) si cu realitatea faptelor.
Putem considera, deci, ca judecatile morale reprezinta criterii evaluative individuale
dobandite prin educatie, prin instruire morala si experential, prin procesul
de socializare in cadrul numeroaselor relatii interpersonale. Judecatile
morale se integreaza in sistemul “constructelor personale”
ale individului. Ele cuprind elemente atitudinale si evaluative asupra unor
fapte, actiuni cu semnificatie morala, respectiv asupra mora¬litatii altora
si asupra propriei moralitati. Judecatile morale sunt “imbibate”
cu elemente motivationale, afective si atitudinale din sfera constiintei morale
a individului. Astfel, ele cuprind elemente ce tin nu numai de gradul de functionalitate
a notiunilor morale, de capacitatea decodificarii nucleului semantic al notiunilor
morale si de operare pe plan logic-rational cu acestea. Judecatile morale cuprind
si elemente din sfera emotiilor si sentimentelor morale, ale atitudinilor-valori
si convingerilor morale. Asupra lor isi pun amprenta si trebuintele, motivele
si interesele de nuanta predominant individuala, egocentrica, sau cele de nuanta
personal-sociala (cu repercusiuni predominant sociale).
In functie de structura adecvata, deficitara sau neadecvata a dife¬ritelor
elemente cognitive, motivationale si caracteriale, judecatile morale pot influenta
actiunile dezirabile sau indezirabile ale individului in cadrul relatiilor
sale cu realitatea sociala sau cu mediul natural.
Avand in vedere cele de mai sus, pentru actiunea educativa de formare
si dezvoltare la copii si tineri a constiintei si conduitei morale, este absolut
necesara luarea in studiu a reperelor psihogenetice si psihosociale ale
evolutiei judecatilor morale, pornind de la datele cercetarilor referitoare
la stadiile si nivelurile evolutive ale acestor substructuri ale moralitatii.
1.2. Teorii psihogenetice privind dezvoltarea judecatilor morale
1.2.1. Dezvoltarea judecatilor morale in conceptia lui J. Piaget
Printre cele mai fructuoase cercetari privind dezvoltarea judeca¬tilor morale
din copilarie pana in adolescenta se inscriu cele ale lui
J. Piaget si ale colaboratorilor sai, publicate in lucrarea “Judecata
morala la copii” (1932). In cadrul acestor cercetari sunt surprinse
procesele dezvoltarii structurilor cognitive-morale, in stransa
lor interrelatie cu proce¬sele afective (sentimentele respectului, simpatiei,
datoriei, vinovatiei etc.), toate acestea relationate, la randul lor,
cu comportamentul moral. In opinia lui J. Piaget, judecata morala reprezinta
un fenomen nuantat, deoarece implica, de regula, un moment emotional care determina
deplasarea de la obiectiv la subiectiv.
Dupa Mira y Lopez (1959), prin socializare / educatie morala se poate ajunge
la sublimarea in trasaturi pozitive a ceea ce este mai aproape de pozitiv
in trei atitudini firesti ale omului: din frica sa pastram prudenta; din
manie sa retinem curajul si din dragoste, bunatatea. Deci, dezvoltarea
morala a copiilor si adolescentilor deschide problema asimilarii si trairii
afective a semnificatiei morale a regulilor / normelor in contextul diferitelor
activitati umane si in procesul relatiilor interindividuale, in
raport cu actiunile si exigentele mediului sociocultural (A. Chircev, 1983).
In opinia lui J. Piaget (1972), norma morala nu este acceptata decat
in functie de sentimentele particulare de respect, care constituie o valorificare
a persoanei ce da un consemn care exprima cerintele normei sau o valorizare
a partenerilor unui raport de reciprocitate. Psihologul elve¬tian subliniaza
faptul ca norma comporta, pe de o parte, o structura cogni¬tiva, iar pe
de alta parte valorizarea sa tine de afectivitate. Merita sa reti¬nem faptul
ca atunci cand vorbeste de convingeri morale Piaget le inca¬dreaza
la valori “noncognitive”, tocmai datorita continutului lor prevalent
afectiv. Mai adecvat este sa vorbim insa de predominanta elementelor afective
in raport cu cele cognitive in structura convingerilor morale, mai
cu seama a celor moral-religioase.
Insusirea moralitatii, ca un ansamblu de valori interiorizate, par¬curge
o serie de etape. Pe baza cercetarilor sale si ale colaboratorilor, J. Piaget
desprinde patru stadii fundamentale ale dezvoltarii judecatilor morale: a) stadiul
egocentric; b) stadiul autoritatii; c) stadiul reciprocitatii; d) stadiul echitatii.
Primele doua stadii reprezinta etape initiale ale reglarii insusirilor
moralitatii, copilul manifestand un respect “de jos in sus”
fata de adult, ceea ce genereaza “morala ascultarii” (heteronorma).
In aceste pri¬me stadii forta normei, a exigentei morale, a regulei
depinde de “prezenta fizica” a adultului - producandu-se -
dupa expresia lui A. Chircev - “o con¬ditionare extrinseca”
(1983). Ca efect al socializarii copilului, se ajunge la etapa “realismului
moral” - a responsabilitatii obiective. Acum copilul apreciaza comportamentele
raportandu-le la reguli, independent de intentia persoanei care respecta
sau deviaza de la norma morala. In dez¬voltarea ontogenetica tot ca
efect al socializarii, al cooperarii sociale si al unei noi organizari si ierarhizari
interne a valorilor etice, se ajunge la faza “autonomiei” relative
a constiintei morale. Este etapa sistemului moral-normativ, corespondenta “logicii
valorilor”, cu functii reglatoare in relatiile interindividuale.
Dupa J. Piaget, trasaturile caracteristice ale dezvoltarii judecatilor morale
sunt urmatoarele: a) schimbarea atitudinii copiilor fata de regulile morale,
pe care se intemeiaza judecatile de valoare si care ghideaza conduita,
ceea ce se reflecta in schimbarea relatiilor interpersonale, sociale ale
copilului; b) in ansamblu, tot acest proces al dezvoltarii judecatilor
morale poate fi interpretat ca fiind expresia unor secvente ale unor modalitati
diferite de raportare a subiectului la exigentele morale si de relationare cu
altii in diverse contexte ale realitatii; c) dezvoltarea morala presupune
parcurgerea unui drum, adesea sinuos, de la un com¬portament moral “heteronom”
spre un comportament moral “autonom”.
Facand o comparatie intre conceptia lui E. Durkheim si J. Piaget
privind dezvoltarea moralitatii, surprindem atat puncte comune, cat
si diferente. Astfel, E. Durkheim concepe educatia morala ca proces menit sa
pregateasca cetateni care sa manifeste patru atitudini morale plenar dezvoltate:
a) responsabilitate; b) altruism; c) ratiune; d) autonomie. Pentru J. Piaget,
atitudinile morale fundamentale sunt: a) independenta morala; b) ratiune; c)
altruism; d) responsabilitate. Noi consideram ca responsabilitatea si independenta
morala trebuie privite prin raportare la raspunderea morala (Tabelul I).
Tabelul I
Caracteristici ale responsabilitatii si ale raspunderilor morale
Responsabilitatea:
• Este o dimensiune comportamentala pe care agentul uman si-o instituie
liber, constient.
• Se relationeaza cu valorile si atitudini¬le-valori, vizand
directiile posibile si de¬zirabile de evolutie si dezvoltare a vietii sociale,
in sensul progresului autentic. Or, singurul obiectiv valabil de progres
il cons¬tituie gradul de ameliorare a conditiei umane, gradul de perectionare
a omului ca atare.
• Se relationeaza si cu autonomia si liberta¬tea morala. Aceasta relationare
fiin¬teaza sub cupola trinomului Bine -; Frumos -; Adevar, in
sensul gasirii alternativelor de ameliorare a raporturilor dintre individ si
societate, respectiv din¬tre societate si indi¬vid, precum si a raporturilor
interpersonale.
• Implica autoangajare pe baza unei motivatii intrinseci si a unor convingeri,
devenite idei-forta, cu rol prospectiv, de optimizare a valorilor morale. Raspunderea:
• Este o dimensiune comportamentala pe care societatea o impune individului
• Se interreleaza cu normele sociale care sunt exigente nominalizate din
perspectiva unui sis¬tem social concret, aflat pe o anumi¬ta treapta
de fiintare, precum si cu obligatiile / interdictiile ce decurg din norme, privind
cerintele minime de incadrare a individului in societate (minima
moralia).
• Presupune angajare, respectiv un raport pe care societatea il
instituie fata de individ si il transforma pe acesta in agent al
unor actiuni dezirabile.
• Activitatea subiectului are drept conse¬cinte apararea si conservarea
unor substruc¬turi ale sistemului social si ale acestuia in ansamblu,
uneori chiar cu neglijarea necesitatii si posibilitatii de optimizare a moralitatii.
1.2.2. Dezvoltarea judecatilor morale in conceptia lui L. Kohlberg
Inspirat de cercetarile lui J. Piaget si al colaboratorilor sai, L. Kohlberg
(1964) a elaborat o schema tipologica a dezvoltarii stadiale a judecatilor morale,
pe baza unor investigatii efectuate de un colectiv de psihologi asupra unui
grup de baieti in varsta de 10-16 ani pe care i-a evaluat din trei
in trei ani, timp de 12 ani, pana la varsta de 22 de ani,
respectiv de 28 de ani. L. Kohlberg a fost tentat, mai intai, sa
izoleze empiric secventele dezvoltarii judecatilor morale. Acest obiectiv s-a
realizat pe baza studierii interviurilor realizate cu 72 de baieti, din trei
grupe de varsta: 10 ani, 13 ani si 16 ani.
Interviurile, cu o durata de 2 ore, s-au bazat pe 10 dileme morale, in
care supunerea fata de autoritati si reguli intra in conflict cu
trebuintele individuale. Fiecare subiect trebuia sa aleaga intre doua
solutii si sa ras¬punda, prin argumente, la diverse intrebari privind
alegerea facuta. Iata exemplul unei dileme: “Este preferabil sa se salveze
viata unei persoane importante sau sa salvezi vietile unui mare numar de persoane
obisnu¬ite ?”. Atentia celui care realizeaza inteviul se indreapta
mai putin asupra raspunsului ca atare, cat mai ales asupra argumentelor,
judecatilor emise si asupra manierei in care situatia conflictuala este
expusa de subiect.
Pornind de la intrebarea “De ce trebuie sa respectam regulile si
sa ne comportam moral”, L. Kohlberg a elaborat o scala a “etalonului”
mora¬litatii cu sase stadii care pot constitui indicatori pretiosi ai procesului
de interiorizare a judecatilor morale si ai motivelor actiunii morale.
Raspunsurile la intrebarea de mai sus, privind motivele respec¬tarii
regulilor morale si ale comportamentului moral, variaza in functie de
natura motivului care impune sau solicita conformarea: 1) evitarea pedep¬sei;
3) obtinerea recompensei, a unor favoruri; 3) evitarea dezaprobarii, a nemultumirii
celor din jur; 5) evitarea oprobiului, a blamului autoritatilor indreptatite
si evitarea sentimentului de vinovatie: 5) pastrarea respectului cetateanului
impartial care judeca din punctul de vedere al conceptiilor comunitatii si apara
interesele colective; 6) conformarea pentru evitarea autoblamarii.
Scala motivelor actelor morale permite si diferentierea valorica a comportamentelor
“identice” dintre care unele au la baza motive superioa¬re,
iar altele mobiluri inferioare. Aceasta schema a motivelor conformarii morale
marcheaza trecerea de la morala heteronoma (evitarea pedepsei, dezaprobarii,
blamului) la morala autonoma (evitarea autoblamarii). In cadrul acesteia
judecatile morale, alaturi de substructurile afective, motivati¬onale si
caracteriale ale constiintei au rol de autoreglare a conduitei.
Tipologia judecatilor morale elaborata de Kohlberg contine trei niveluri distincte:
“preconventional”, “conventional”, “postconventional”
sau “autonom”, iar in cadrul fiecarui nivel se disting cate
doua stadii.
A. Nivelul preconventional se caracterizeaza prin receptivitatea copiilor la
etichetarea sociala de “bine” si “rau”, pe care o interpreteaza
in termenii consecintelor fizice (pedeapsa) sau a recompenselor, a schimbu¬lui
de favoruri, precum si in termenii puterii fizice a celor care enunta
regu¬lile morale si etichetarile de “bine” si “rau”.
1. Stadiul orientarii prin pedeapsa si conformare. In acest stadiu caracterul
bun sau rau al oricarei actiuni este determinat de consecintele ei fizice, aceasta
apreciere copilul facand-o independent de semnificatia mo¬rala sau
de valoare.
2. Stadiul hedonismului instrumental naiv. In acest stadiu justetea actiunii
sub unghi moral consta in aceea ca satisface instrumental trebu¬intele
proprii ale individului respectiv si ocazional si trebuintele altora. Apar elemente
de sinceritate, de reciprocitate, de impartasire egala, dar si acestea
sunt interpretate intr-un mod pragmatic. Reciprocitatea este o chestiune
de genul: “ce-mi faci tu mie am sa-ti fac si eu tie”. Deci nu este
vorba inca de o problema de loialitate, de justitie.
B. Nivelul conventional se caracterizeaza prin conformism, dar in acest
caz respectarea asteptarilor, a exigentelor si regulilor familiei, ale grupului
sau ale societatii este perceputa ca valoroasa prin insasi existenta lor.
La acest nivel exista nu numai interesul conformarii fata de ordinea sociala,
ci si interesul mentinerii, sprijinirii si justificarii acestei ordini. Conformismul
trebuie insa evaluat ca nucleu valoric real al normelor, exigentelor sociale
privite sub unghiul axiologic al binelui, adevarului, frumosului.
3. Stadiul comportamentului moral al “copilului bun”, care menti¬ne
relatii adecvate, bune, obtinind aprobarea celor din jur. In acest
stadiu orientarea conduitei tine de etichetarea “baiat bun” - “fata
buna”. Comportamentul adecvat este acela care face placere altora sau
ii ajuta pe altii si este aprobat de catre acestia. Exista multa conformitate
fata de reprezentarile stereotipe a ceeeea ce este considerat “comportamentul
natural”. Comportamentul este evaluat prin intentia avuta: “el a
fost bine intentionat”. Intentia devine, pentru prima oara, un criteriu
important al comportarii. Individul cauta aprobarea prin acte care denota intentia
de “a fi dragut cu ceilalti”.
4. Stadiul bazat pe orientare spre autoritate, spre norme fixe si mentinerea
lor. In acest stadiu comportamentul just, adecvat, consta in a-ti
face datoria, manifestand respect pentru autoritate si actionand
pentru mentinerea ordinii morale date. Individul castiga respect prin
comportarea corecta in indeplinirea datoriei morale.
C. Nivelul postconventional se caracterizeaza printr-o mai mare incredere
a individului in principiile morale autonome, cu validitate si apli¬care
in afara autoritatii persoanelor sau a grupurilor care o detin si in
afara identificarii individuale cu aceste persoane sau grupuri. Este nivelul
principiilor morale autoacceptate, al “moralei autonome” (Piaget),
respec¬tiv al autonomiei relative a constiintei morale individuale.
5. Stadiul al cincilea al dezvoltarii moralitatii este caracterizat prin “morala
de contract” a drepturilor individuale si a legii, a normelor accep¬tate
democratic. Acest stadiu se exprima printr-o orientare comporta¬mentala
generala in spiritul “contractului social”, cu accente utilitare,
dar legale. Actiunea adecvata tinde sa fie definita in termenii drepturilor
ge¬nerale si in termenii standardelor examinate si aprobate de societate
in ansamblu. In acest stadiu exista o constientizare clara a relativismului
va¬lorilor procedurale pentru dobandirea consensului. In afara
de ceea ce este democratic aprobat, “binele” si “raul”
sunt o chestiune care tine de opinia si valorile personale. Drept rezultat,
se acentueaza asupra “punctului de ve¬dere legal”, insistandu-se
insa asupra posibilitatii de a se schimba legea, avandu-se in
vedere mai mult consideratiile rationale ale utilitatii normelor si obligatiilor
sociale decat “inghetarea” in termenii stadiului
precedent de “lege si ordine”. In afara domeniului legal,
acordul liber si “contractul” liber apar ca elemente ale obligatiei
morale, de mare importanta.
6. Stadiul al saselea este bazat pe morala principiilor individuale de dreptate,
ca expresie a autonomiei morale si a libertatii morale a individului. La acest
nivel de dezvoltare a judecatilor morale, persoana dispune de un sistem moral
normativ corespunzator “logicii valorilor morale”, cu functii reglatoare
asupra relatiilor interpersonale, precum si asupra raporturilor dintre individ
si diversele micro- si macrogrupuri sociale. In acest stadiu moralitatea
se caracterizeaza prin orientarea spre deciziile dictate de constiinta morala
autonoma si spre alegerea si transpunerea in viata a principiilor etice,
apelandu-se la o intelegere logica, la consecventa si uni¬versalitate.
De aceea, - sublinia I. Grigoras (1982) - functiunea judecatilor de valoare
este de a ne racorda la universal, de a ne universaliza, de a ne integra intr-o
ordine a unor valori comune si generale, ca: binele, frumosul si adevarul. Aceasta
racordare la universalul moral se realizeaza prin interiorizarea si obiectivarea
in conduita a unor principii etice general vala¬bile. Principiile
etice sunt abstracte (“imperativul categoric”), depasind in
semnificatii regulile morale concrete (“sa fii cinstit”, “sa
fii devotat”, “sa fii drept”, “sa nu furi” etc.).
Or, prin judecata morala aflata la stadiul autono¬miei si libertatii morale,
subiectul realizeza in mod simultan o dubla lega¬tura, cu morala si
cu realitatea faptelor. Primul termen de referinta de mai sus are calitatea
de ghid si principiu calauzitor, iar al doilea are calitatea de obiect al aprecierii
si modelarii, ambii fiind obligatorii in construirea si functionalitatea
judecatii morale ca “judecta de valoare sociala”, cu des¬chidere
allocentrica.
De mare importanta reglatoare sunt principiile de dreptate, reciprocitate si
egalitate a drepturilor umane, de respect pentru demnitatea fiintelor umane
ca persoane unice si irepetabile. La acest stadiu superior al maturizarii morale,
caracteristicile fundamentale ale moralei autonome si ale libertatii morale
sunt: independenta morala, rationalitatea actelor comportamentale, altruismul
si responsabilitatea morala, care se intrepa¬trund in chip optim.
Independenta si libertatea morala se bazeaza pe “necesitatea inteleasa
si traita afectiv in chip adecvat”, necesitate ce de¬curge din
exigentele moralei sistematice, judecatile morale fiind interrelate puternic
cu sentimentele morale stenice, cu motivele personal-sociale, cu atitudinile-valori
si convingerile morale.
Dupa cum rezulta din schema tipologica a dezvoltarii judecatilor morale elaborata
de L. Kohlberg, fiecare pas al dezvoltarii acestor sub¬structuri integrative
cognitiv-afectiv-atitudinale este o organizare psihica mai complexa decat
cea anterioara. Fiecare stadiu al dezvoltarii moralitatii este o organizare
psihica ce tine seama de tot ce este prezent in etapa precedenta, dar
individul este capabil sa faca noi distinctii si evaluari, elementele structurale
cognitiv-afectiv-atitudinale fiind organizate intr-o structura mai comprehensiva
si mai echilibrata.
O serie de cercetari au relevat faptul ca si in sfera moralitatii se poate
vorbi de importanta cunoasterii “zonei proximei dezvoltari”. Astfel,
copiii si adolescentii inteleg toate judecatile morale ale stadiilor parcurse
pana la cel propriu lor, dar nu mai mult decat judecatile caracteristice
urmatorului stadiu. Un subiect aflat intr-un anumit stadiu al judecatilor
morale tinde sa avanseze in dezvoltarea acestora atunci cand este
confruntat cu opiniile unor persoane aflate intr-un stadiu superior cu
un nivel. Explicatia acestui fapt rezida in aparitia unei “disonante
cognitive” in constiinta respectivului copil sau adolescent. Este
demn de semnalat faptul ca subiectii prefera adesea judecatile morale ale stadiului
urmator celui in care ei se afla.
Progresul de-a lungul nivelurilor si stadiilor judecatilor morale se caracterizeaza
printr-o dezvoltare diferentiata a substructurilor moralitatii si o integrare
superioara a acestora. Exista dovezi ca progresul in dezvol¬tarea
morala este in mod stringent legat de varsta si experienta de viata
a subiectului, dar si de inteligenta, de relatiile socio-afective, de nivelul
si ca¬litatea mediului socio-cultural in care se dezvolta copilul
si tanarul, de caracteristicile socio-morale ale grupului de colegi si
prieteni etc.
Numerosi specialisti subliniaza importanta schemei celor sase stadii de dezvoltare
a judecatilor morale, propusa de L. Kohlberg, atat pentru diagnosticarea
nivelului atins in dezvoltarea morala a unui anumit subiect, cat
si pentru luarea unor masuri psihopedagogice si psihosociale in vederea
maturizarii constiintei morale a acestuia. In tabelul II redam, in
mod sintetic, caracteristicile dezvoltarii moralitatii conform teoriilor lui
J. Piaget si L. Kohlberg.
Tabelul II
Sinteza caracteristicilor dezvoltarii moralitatii
Stadiile dezvoltarii morale Relatia fata de actiunea sociala (dupa Piaget/ Kohlberg)
Dezvoltarea gandirii
(dupa Piaget) Tipul si principiul de invatare
(dupa Gagné) Varsta
(dupa Kohlberg)
Faza 0: Premorala nici una stadiul gandirii preoperatio¬nale (simbolic
intuitive) Invatare pe baza de semnal (conditio¬nare clasica) copiii
pana la circa 6 ani
I. Nivelul pre¬conventional
Stadiul 1: Orintarea in functie de pedeapsa si ascultare.
Stadiul 2: Hedonism instru¬mental, recipro¬citate concreta determinare din afara si pe baza de obligare (heteronomie)
schimb concret (cooperare incipienta) stadiul gandirii concrete
Invatare prin intarire (conditionare instrumentala)
Majoritatea copiilor intre 6-9 ani, unii preadolescenti si adolescenti
Delincventii (infractorii)
II. Nivelul conventional
Stadiul 3.
Pe baza evaluarilor de genul: “baiat bun / fata buna”
Stadiul 4. “Drept si ordine”
Relatii cu alti indivizi semni¬ficativ diferiti si cu grupuri pereeche
membru al societatii (socionomie)
Stadiul gandirii formale (logico mate¬matice)
Invatare observationala (invatare dupa model)
Majoritatea adolescentillor si adultilor
III. Nivelul post conven¬tional
Stadiul 5. Orientarea dupa contractul social
Stadiul 6. Orientarea du¬pa principii eti¬ce universale
Punct de vedere moral personal dezirabil social (autonomie si libertate morala)
stadiul gandi¬rii formale (logico mate¬matice)
Invatare prin intelegerea si rezolvarea conflictelor cognitive
(“disonanta cognitiva)
o anumita parte a tinerilor si adultilor (in varsta peste 20 de
ani)
In privinta denumirii de stadii, data de L. Kohlberg tipurilor de judecata
morala de diferite niveluri, ea scoate in evidenta faptul ca fiecare din
aceste tipuri reprezinta o secventa de dezvoltare invariabila sub un¬ghiul
ordinei de aparitie. De exemplu, rationamentul moral al celor “con¬ventionali”
(din stadiile 3-4) nu va aparea niciodata inainte de a se fi struc¬turat
judecata morala preconventionala (din stadiul 2). De asemenea, un anumit individ
se poate opri in dezvoltarea judecatilor morale la orice stadiu, iar daca
sub influenta factorilor educationali reincepe si continua sa se dezvolte
moral, acest lucu nu se poate face decat respectandu-se succesiunea
nivelurilor si stadiilor corespunzatoare. Copiii si adolescentii pot progresa
de-a lungul acestor stadii cu viteze diferite, in ritmuri diferite, si,
fireste, se pot gasi la un moment dat “jumatate” inauntru
unui stadiu si “jumatate” in afara lui (A. Chircev, 1974).
Cu toata varietatea elementelor, uneori chiar contradictorii, pe care le intalnim
in multe cazuri individuale, este posibil si necesar sa determinam nivelul
de dezvoltare al judecatilor morale, in cadrul profilului moral propriu
fiecarui subiect - copil sau adolescent - fiindca trebuie sa intervenim cu metode
adecvate in vederea dezvoltarii in continuare a moralitatii acestora.
Pentru fiecare grup de varsta exista concepte, judecati morale si atitudini
care pot fi insusite / formate, dupa cum sunt si concepte, judecati si
atitudini morale inaccesibile stadiului respectiv. De aici se impu¬ne o
anumita gradare a complexitatii continutului si a modalitatilor utilizate in
procesul de educatie morala, in functie de parametrii dati ai “pregatirii
morale” a fiecarui subiect.
Dupa cum spune W. Kay (1970), in pofida faptului ca nici un indi¬vid
nu reprezinta un “tip moral pur” sub unghiul nivelului si functionalitatii
judecatilor morale, denumirea de tipologie data de Kohlberg (respectiv, de tipuri
de moralitate) este justificata pe considerentul ca peste 50% dintre oameni
se situeaza la un singur stadiu al dezvoltarii morale sub unghiul judecatilor
de valoare, indiferent de problema pusa in discutie. De asemenea, schema
tipologica a dezvoltarii judecatilor morale propusa de L. Kohlberg nu sugereaza
nicidecum ca toti oamenii ajung in stadiul al saselea al dezvoltarii moralitatii,
dar pentru a ajunge la un anumit stadiu trebuie cu necesitate parcurse cele
anterioare. Deci, ca si in cazul dezvoltarii stadiale a inteligentei,
nici in cazul dezvoltarii judecatilor morale nu se poate sari peste nici
un stadiu pentru a ajunge la unul superior.
Cercetarile efectuate de L. Kohlberg si colaboratorii sai au rele¬vat urmatoarea
distributie a procentajului judecatilor morale in cadrul dife¬ritelor
stadii (Tabelul III).
Tabelul III
Procentajul judecatilor morale pe stadii si pe grupe de varsta
(dupa D.R. Shaffer, 1985)
Stadiile
(Kohlberg) Varsta
10 ani 13-14 ani 16-18 ani 20-22 ani
Stadiul I si II (mixt) 47,6 8,1 2,2 0,0
Stadiul II (specific) 33,3 16,2 11,1 0,0
Stadiul II si III (mixt) 14,3 56,8 17,8 9,4
Stadiul III (specific) 4,8 16,2 44,4 31,3
Stadiul III si IV (mixt) 0,0 2,7 24,4 40,6
Stadiul IV 0,0 0,0 0,0 18,8
Din tabelul de mai sus rezulta faptul ca intr-adevar exista o dez¬voltare
stadiala a judecatilor morale in raport cu diferite paliere de varsta
si cu dezvoltarea cognitiva a subiectilor. Totodata rezulta ca 18,8% dintre
subiectii in varsta de 20-22 ani se incadreaza in stadiul
IV al dezvoltarii judecatilor morale, respectiv in stadiul bazat pe orientare
spre autoritate, spre norme fixe si mentinerea acestora. Subiectii luati in
studiu nu au atins nivelul postconventional al dezvoltarii judecatilor morale.
Datele culese in S.U.A., precum si rezultatele unor studii longitu¬dinale
interculturale (Canada, Mexic, Marea Britanie, Turcia, Taiwan) l-au condus pe
L. Kohlberg si pe colaboratorii sai la postularea existentei unor structuri
morale universale. Dezvoltarea acestora, in cursul copilariei, ado¬lescentei
si chiar a varstei adulte are trei caracteristici generale, pe care le
redam mai jos. a) Ordinea progresarii judecatilor morale este invarianta, indife¬rent de
apartenenta nationala sau culturala a grupelor investigate. Cele sa¬se stadii
sunt logic si ierarhic ordonate, astfel incat cele mai inalte
sunt intotdeauna mai avansate din punct de vedere conceptual decat
cele precedente. b) Exista o relatie stransa intre dezvoltarea judecatilor morale
si dezvoltarea cognitiva. Astfel, nivelul bine consolidat al operatiilor concrete
este necesar pentru a accede la stadiul doi al moralitatii, iar functionarea
operatiilor formale este necesara pentru emergenta la stadiul cinci al dez¬voltarii
judecatilor morale. Atingerea stadiului operatiilor logico-matema¬tice este
o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru atingerea ultime¬lor doua
paliere ale dezvoltarii morale. c) Atingerea unui stadiu mai inalt al moralitatii, apare si ca o res¬tructurare
a elementelor nivelului anterior, nefiind vorba de un simplu pro¬ces aditiv,
dezvoltarea fiind influentata de educatia morala si de identifi¬carea culturala
si socio-morala a subiectilor.
In cele de mai sus, am insistat asupra unor aspecte si carac¬teristici
ale stadiilor de dezvoltare a judecatilor morale relevate prin cerce¬tarile
lui J. Piaget si L. Kohlberg, intrucat dintre toate teoriile aceste
conce¬ptii s-au impus cel mai mult, in pofida unor limite pe care,
le redam sintetic in cele ce urmeaza.
Criticile vizeaza, mai intai, metodele de evaluare a judecatilor
morale utilizate de J. Piaget. A fost pusa in discutie procedura folosita
pentru a se evalua referirea la intentionalitate. In general, aceasta
procedura rezida in a propune doua istorioare in cadrul carora variaza
in sens invers intentia si gradul daunei provocate. Aceasta procedura
presu¬pune ca subiectul sa fie capabil sa compare simultan doua cupluri
de variabile - intentia si dauna - in fiecare istorioara. L.G. Berg-Cross
(1974) a confruntat rezultatele obtinute prin aceasta metoda piagetiana cu cele
obtinute printr-o metoda simplificata, in care era propusa copilului o
singura istorioara. El trebuia sa aleaga pedeapsa care i se parea adecvata,
pe o scala cu cinci trepte - concretizate in cinci imagini, explicand
alegerea facuta. Cele doua metode au fost aplicate la 153 de copii in
varsta de 6 ani. Cu metoda piagetiana, 65% dintre raspunsuri sunt imature
(referirea unica la consecinte). Cu metoda simplificata, 60% dintre raspunsuri
implica estimari complexe si subtile, in care prejudiciul cauzat este
pus in legatura cu intentia actului. In opinia lui L.G. Berg-Cross,
procedura piagetiana, care propune doua istorioare, implica mai ales capacitatile
mnezice. In fata unui material ambigu, copilul este constrans la
strategii simplificatoare, de unde aparenta “realismului moral”
observat, in general.
Pornind de la caracterul global al intrebarii “De ce trebuie sa
respectam regulile si sa ne comportam moral” utilizata de L. Kohlberg
in stabilirea dezvoltarii stadiale a judecatilor morale, consideram ca
intrebarea respectiva trebuie operationalizata prin intrebari mai
concrete, mai delaliate legate de diferite actiuni si fapte morale. Aceasta
cel putin pentru faptul ca pentru fiecare grup de varsta exista concepte,
judecati si atitudini morale care pot fi insusite / formate, in
timp ce altele nu pot fi accesibile stadiului respectiv. Ne intereseaza, deci,
gradul de functionalitate al judecatilor morale privind fapte si actiuni concrete
care la un anumit nivel de varsta ar trebui sa fie atins. In ultimele
decenii se utilizeaza, de altfel, tot mai frecvent teoria cognitiva potrivit
careia perceptiile sociale si intelegerea notiunilor morale exercita -
prin inter¬mediul judecatilor morale - o influenta “mediatoare”
asupra comportamentului si asupra modificarilor acestuia. In domeniul
educatiei morale, datele cercetarilor atesta o influ¬enta vizibila a proceselor
de perceptie sociala si de intelegere a semnificatiei notiunilor morale
asupra conduitei copiilor si adolescentilor. Aceasta influenta poarta pecetea
modului si gradului in care subiectii inteleg corect sau eronat
exigentele sociale sub aspectul valentelor morale ale acestora. Nu in
putine cazuri compor¬tamentul egocentric, egoist, agresiv, infractional
se explica - in contextul unui ghem de factori cauzali cumulativi - si
prin structurarea deficitara a notiunilor si judecatilor morale
O critica adusa teoriei lui L. Kohlberg vizeaza accentuarea prea pronuntata
a specificitatii si invariantei secventelor dezvoltarii judecatilor morale.
Astfel, unele cercetari au demonstrat ca, la orice varsta, un rol im¬portant
in aplicarea personala a regulilor morale il are frica de pedeapsa.
Deci, se poate manifesta o perseverare tardiva a judecatilor si a conduitelor
elementare, specifice - in conceptia lui L:. Kohlberg - doar pentru stadiul
preconventional al dezvoltarii moralitatii. De asemenea, de nunumarate ori s-a
constatat precocitatea unor conduite in care intervine reciprocitatea
si luarea in seama a intentionalitatii.
Relevand ponderea elementului cognitiv in moralitate, W. Kay (1970)
atrage atentia asupra faptului ca firul calauzitor spre o moralitate matura
si spre maturizarea psihosociala trebuie cautat in zona formarii unor
atitudini dezirabile din punct de vedere social. In ultimele decenii,
pe langa studierea raporturilor dintre maturizarea judecatilor morale
si dezvoltarea cognitiva, cercetarile s-au axat si pe studierea rolului jude¬catilor
morale in conduita. In aceste cercetari s-au urmarit si relatiile
dintre dezvoltarea judecatilor morale si diferiti factori socio-economici si
culturali care pot influenta structurarea moralitatii. Amintim in acest
sens si importanta unor cercetari efectuate privind implicatiile diferentelor
de statut socio-economic si cultural in formarea si evolutia judecatilor
morale, implicatiile credintelor religioase asupra moralitatii, precum si importanta
studiilor care vizeaza procesul de trecere de la afirmarea judecatilor morale,
sub forma opiniilor, la comportamentul moral corespunzator acestora.
In ulimele decenii, s-a subliniat importanta unei abordari functionale
a judecatilor morale, care se deosebeste in mare masura de abordarea structurala,
“rationalista” a lui J. Piaget si L. Kohlberg. Interesul abordarii
functionale se indreapta in primul rand spre ceea ce face
copilul sau adolescentul si nu spre ceea ce el spune. Aceasta a dus la introdu¬cerea
unor proceduri in care subiectul este mult mai motivat si implicat. De
asemenea, se pune mai mult accent pe rolul factorilor contextuali care pot influenta
judecata morala si conduita. In sfarsit, schimbarile care survin
cu varsta sunt interpretate si in legatura cu imbogatirea
cunostinte¬lor si a experientei socio-culturale.
Universalitatea stadiilor judecatilor morale a fost si ea criticata, datele
obtinute prin cercetarile interculturale mentionate fiind considerate de W.
Kurtiness si E. Grieff (1974) insuficiente pentru a justifica aceasta ipoteza.
Subliniind faptul ca teoria lui L. Kohlberg se sprijina intr-o oarecare
masura pe teoriile lui J.M. Baldwin si G.H. Mead, de nuanta interactionist-simbolica,
unii cercetatori precum N. Emler (1983) ii fac o e¬valuare critica,
subliniind insuficienta preocupare a acestui psiholog pentru studierea multiplelor
aspecte ale influentei unor factori sociali asupra dezvoltarii moralitatii copiilor
si adolescentilor.
