Alfred Adler (1870-1937) a dezvoltat prima teorie a personalitatii, psihopatologiei si psihoterapiei care a fost intim legata de filosofia umanista a vietii. Articolele si cartile sale destinate publicului larg sunt caracterizate de un simt comun clar. Cartile si articolele clinice dezvaluie o intelegere neobisnuita a bolilor mintale, o patrundere adinca in arta vindecarii si o inspiratie imensa in a incuraja dezvoltarea umana optima. Principiile sale esentiale sunt prezentate mai jos.

Unitatea individului c1b9bz
Gindirea, simtirea, emotiile si comportamentul pot fi intelese numai ca subordonate ale stilului de viata individual. Individul nu este impartit intern, el nu este cimpul de batalie al unor forte aflate in conflict. Fiecare aspect al personalitatii este orientat in aceeasi directie.

Orientarea spre scop
Exista o personalitate centrala derivata dinamic din cresterea si evolutia vietii insesi. Ea este orientata spre viitor, tinzind spre tinte de insemnatate, superioritate sau succes. La individul sanatos mintal, se manifesta scopurile ce tin de importanta sociala sau superioritatea de a depasi dificultatile. In cazul bolilor mintale, se manifesta scopuri nerealiste de a-si acorda insemnatate exagerata sau de a-si exercita superioritatea asupra celorlalti. Prima copilarie in care individul se simte inferior naste dorinta de a compensa inferioritatea, si prin urmare scopuri fictionale care subiectiv par sa promita securitate si succes. Adincimea sentimentului de inferioritate determina, de obicei, inaltimea scopului care apoi devine "cauza finala" a comportamentului.

Auto-determinarea si unicitatea
Scopul poate fi influentat de ereditate si de factorii culturali, dar in cele din urma, el se naste din puterea creativa a individului si este, de aceea, unica. De obicei, oamenii nu sunt pe deplin constienti de telurile lor. Analizind ordinea nasterii in familie, sabloanele de comportament si memoriile timpurii, psihoterapistul deduce scopul pentru a avea o ipoteza de lucru.

Contextul social
In calitate de intreg indivizibil, de sistem, fiinta umana face parte si din sisteme mai mari - familia, comunitatea, umanitatea, planeta, cosmosul. In aceste contexte, se manifesta cele trei dimensiuni importante ale vietii: ocupatia, dragostea si sexul, relatiile cu ceilalti oameni, toate fiind provocari sociale. Modul de a raspunde primului nostru sistem social, familia, poate deveni prototipul viziunii noastre asupra lumii si a atitudinii fata de viata.
Sentimentul comunitatii
Fiecare individ are capacitatea de a invata sa traiasca in armonie cu societatea. Aceasta este o posibilitate innascuta, dar care trebuie sa fie dezvoltata constient. Interesul si sentimentul social implica "perfectionare sociala", ceea ce este diferit de conformitate, lasind loc pentru inovatie sociala chiar prin rezistenta sau rebeliune culturala. Sentimentul autentic de securitate este intim legat de sentimentul de a apartine si de a si de a fi cuprins in fluxul evolutiei sociale.

Sanatatea mintala
Principalele criterii dupa care se poate aprecia sanatatea mintala sunt sentimentul de a apartine umanitatii, dorinta de autodezvoltare si de a contribui la bunastarea celorlalti. Cind aceste calitati sunt subdezvoltate pot apare sentimente de inferioritate sau atitudini de superioritate care ii pot deranja pe ceilalti. Prin urmare, scopul fictional inconstient va fi centrat pe sine si va fi emotional sau material exploatator pentru alti oameni.

Tratamentul
Psihoterapia individuala adleriana, terapia cuplului si terapia familiei urmeaza cai paralele. Pacientii sunt incurajati sa depaseasca sentimentul de insecuritate, sa se integreze mai bine si sa-si redirectioneze telurile inspre directii cu mai multe beneficii sociale. Incurajarile constante stimuleaza pacientul sa incerce ceea ce initial parea imposibil. Cresterea increderii, mindriei si satisfactiei conduc la o dorinta si abilitate mai mari de a coopera. Obiectivul terapiei este de a inlocui autoprotectia, autoimportanta si autoindulgenta exagerate cu unele contributii sociale curajoase.