d8g7gg

Familia este primul mediu de viata al copilului care influenteaza in mod deosebit viata copilului.
Intr-o familie in care sotul si sotia sunt pe cale de a se despartii,
in inima copilului are loc o dragoste dezorientata, mai ales daca isi iubeste parintii la fel, ajungand in unele cazuri sa-si piarda increderea in dragostea oferita de cineva.
Pe de alta parte,o alta latura negativa a problemelor din familie o constituie si neatentia copilului la scoala,el nemaiputandu-se concentra decat la problema din familie care il framanta, incercand sa gaseasca solutii de a iesi din aceasta situatie neplacuta, care a venit la o varsta atat de frageda.
Dintr-un copil zburdalnic, un copil, care are probleme mari in familie, poate deveni un copil nesociabil, retras, si care se integreaza greu in societate.
Cea mai mare greseala a parintilor este neatentia acordata copilului, lipsirea acestuia de afectiunea de care are nevoie. Lipsa de afectiune trezeste in copil sentimentul de nesiguranta si de neliniste, determinand copilul sa-si gaseasca consolarea in diverse medii ostile ale vietii.
Unui copil trebuie sa i se puna la dispozitie toate cele necesare pentru invatat, pentru ca numai prin invatatura acesta poate fi educat pentru viata..
Un parinte nu trebuie sa forteze, din orgoliul sau, un copil sa invete peste puterile sale, deoarece copilul observand ca nu poate face fata cerintelor parintelui, poate deveni deprimat, si si-ar putea pierde increderea in sine, ci ar trebui sa-l convinga sa invete din placere, fara a-i fi frica de note, profesori, sau parinti, dar nici sa nu-l neglijeze.
Specialistii in pedagogie au considerat ca o educatie buna data unui copil nu se poate realiza decat printr-o dialogare frumoasa intre parinte si copil.
In situatia in care situatia familiara a unui copil este precara, parintii copilului respectiv ar trebui sa-i acorde acestuia mai multa atentie, deoarece acesta ar putea incerca sa-si procure banii necesari facand lucruri ilegale
Exista unii parinti, in special in zonele rurale ale tarii, care nu acorda o importanta deosebita pregatirii scolare a copilului, punand copilul la diverse munci grele, suprasolicitandu-l, luandu-i din timpul necesar pentru joaca, si mai ales din cel pentru invatat.
Aceste munci prea timpurii pentru un copil aduc mari lacune in cultura generala a unui copil, deoarece munca exagerata il oboseste, acesta ne mai putand invata cum trebuie.
Aceste neplaceri din familie ar trebui stiute si de profesori, in special de diriginte, care ar trebui sa ajute copilul, ridicandu-i moralul. Un astfel de copil necesita o atentie mai mare si mai amanuntita din partea dirigintelui si din partea colegilor.
Unui copil nu trebuie sa i se impuna o profesie anume ,ci trebuie doar sa i se dea sfaturi in legatura cu drumul sau in viata.
La fel ca in relatia parinte-copil, si in relatia profesor-elev trebuie sa exista o relatie de amicitie.
Profesorul trebuie sa-i acorde mai multa atentie elevului, sa colaboreze intr-un mod placut cu acesta, pentru ca numai asa se va inchega o relatie frumoasa de tipul elev-profesor.
Profesorul trebuie sa se prefaca uneori ca nu observa unele greseli copilaresti ale elevului, sa stie sa ierte, sa aiba rabdare cu elevul, aceste calitati pedagogice ale profesorului, faca0ndu-l pe profesor sa creasca in mod necontenit in ochii elevilor.
Increderea acordata unui elev il determina pe acesta sa se ridice la un nivel mai superior decat acela pe care il are, astfel, elevul invatand nu de frica notelor, sau a profesorului, ci din bun simt si respect pentru profesor.
Un profesor care stie sa se faca placut elevilor nu va avea probleme niciodata cu disciplina acestora, deoarece orele de predat si ascultat vor fi distractive si interesante, si elevii nu vor mai avea timp sa se plictiseasca.
Nepasarea profesorului daca au inteles sau nu au inteles elevii ce le-a predat duce la goluri in cultura generala a elevului. Datorita acestor goluri, ei nu vor mai putea face fata cerintelor exigente ale profesorului, temandu-se de note si de profesor.
Un alt motiv al fricii de scoala este acela de neimplicare a profesorilor in disputele dintre elevi.
Exista elevi care se integreaza mai greu intr-un grup, si care de obicei sunt marginalizati de ceilalti din diferite motive, marginalizare care afecteaza din ce in ce mai mult viata elevului, incetand, sau chiar diminuand interesul acestuia pentru scoala.
In aceasta situatie diriginte este obligat de etica sa profesionala sa intervina in ajutorul elevului respins de clasa, incercand sa-i convinga pe ceilalti elevi sa-l accepte pe elevul cu probleme familiale ,ajutand astfel elevul sa se integreze mai usor in grupul de elevi.
In multe cazuri, elevii de varsta mai mica traiesc adevarate traume, deoarece le este frica de elevii mai mari sau de vagabonzii din cartier, care ii batjocoresc.

Pentru elevii care traiesc intr-o familie violenta, si care sufera foarte mult datorita acestei situatii in care se afla, batjocorirea acestora de catre colegii sai, sau de catre vagabonzii din cartier poate duce la un comportament neadecvat din partea copilului care sufera o asemenea trauma.
Dirigintele ar trebui sa se implice personal in certurile dintre elevi, incercand sa-i impace, dandu-le o educatie aparte.
Ora de dirigentie trebuie sa fie o ora in care sa se dezbata multe probleme legate de viata, fiecare elev trebuind sa colaboreze cu dirigintele, sa-si exprime punctul de vedere, deci in concluzie, ora de dirigentie trebuie sa fie ora cel mai mult iubita de elevi, in care dirigintele este obligat de etica sa profesionala sa dea dovada de ,,un al treilea parinte’’.
Temele care tin de ora de dirigentie nu trebuie formulate doar de diriginte, ele trebuie formulate si de elevi, deci sa se tina seama si de parerile elevilor si dorintele acestora, pentru ca numai asa elevii vor raspunde sincer la intrebarile dirigintelui ,considerandu-l un adevarat prieten, si ora de dirigentie va fi o ora in care armonia va domina, si astfel copilul va putea fi pregatit pentru societate.