p6s4sb
Prietenia este specific uman\, fapt semnalat `nc\ de Aristotel care considera c\ „nimeni nu poate tr\i f\r\ prieteni, chiar dac\ st\paneate toate bunurile lumii”. Un asemenea mod de a gandi prietenia pune `ns\ `n lumin\ nu numai caracterul specific uman, ci ai natura ei social\ , exprimand un anume tip de relaiii sociale, `n centrul c\rora se afl\ omul. M\sura `n care omul se angajeaz\, ca fiini\ social\, `n acest complex sistem de relaiii, coniinutul lor constituie, `n acelaai timp, un criteriu de apreciere a valorii sale sociale. In acest sens trebuie s\ `nielegem adevarata semnificaiie a proverbului : „Spune-mi cu cine eati prieten, ca s\-ii spun cine eati”. In cadrul tezaurului de gandire ai `nielepciune care a fost gandirea filozofic\ a Greciei antice g\sim explicit formulat\ teza potrivit c\reia prietenia reprezint\ un important criteriu de apreciere a valorii sociale a omului. Tot `n Antichitate a ap\rut ai primul imn al prieteniei. Este vorba de prietenia dintre Ahile ai Patrocle, eroii Iliadei, cunoscuta capodoper\ a lui Homer. Cand Patrocle moare `n lupt\, ucis de Agamemnon, Ahile `l plange sincer, cu o sfasietoare durere. In aceste momente de dramatice zbucium\ri sufleteati, adresandu-se mamei sale zeiia Thetis el m\rturiseate c\ ai-a iubit prietenul ca pe sine `nsuai. Prietenia este, de asemenea o form\ de manifestare a cunoatiniei de sine, a capacit\iii fiiniei umane de a se raporta pe sine la aliii. Intr-adev\r, omul are nevoie s\ se vad\ pe sine ai „din afar\”, ca `ntr-o oglind\, dar nu `nael\toare. Prietenia adevarat\ , se bazeaz\ pe `ncredere reciproc\ ai spirit de sacrificiu, caracterizeaz\ printr-o puternic\ `nc\rc\tur\ moral\ de cinste, devotament, respectarea cuvantului dat ceea ce o face s\ fie nu numai generatoare de fapte m\reie, ci ai de un optimism reconfortant, luminos, specific uman.