Reprezentarile sociale sunt o maniera de a gandi ºi de a interpreta realitatea cotidiana. Ele sunt substanþa simþului comun social elaborata ºi impartaºita de oameni. Reprezentarile sociale sunt o forma particulara de gandire simbolica. In psihologie, prin reprezentare se numeºte o activitate simbolica ce vizeaza sa faca prezent un obiect absent. Este o treapta intermediara intre percepþie ºi concept. p2v6vc
Emile Durkheim este cel care a dat noþiunii un statut sociologic. (1898) Reprezentarile colective sunt considerate un subiect de studiu autonom. Ele nu sunt reductibile la reprezentarile individuale. Dimpotriva, ele reprezinta momentul in care se afirma primatul socialului asupra individualului. Universul reprezentarilor sociale este rezultatul elaborarii comune pe care o faureºte societatea cand cauta sa interpreteze mediul fizic ºi sa dea sens organizarii sale. Pentru Durkheim insa, reprezentarile colective sunt o categorie foarte generala, ingloband de o maniera nediferenþiata orice forma de gandire sociala.
Lucrarea sa Formele elementare ale vieþii religioase aparuta in 1912, ultima mare contribuþie a sociologului este considerata lucrarea cea mai profunda ºi mai originala a lui Durkheim, constituind o imbinare de trei tipuri de studii:
1) descrierea totemismului din triburile australiene;
2) o teorie a esenþei religiei;
3) o interpretare sociologica a formelor de gandire umana, adica o sociologie a cunoaºterii.
In Concluziile la Formele elementare ale vieþii religioase, Durkheim face o discuþie a raporturilor intre religie ºi gandirea ºtiinþifica. In principiu, religia - scrie el - are ca scop de a intreþine ºi consolida sentimentele colective.
Religiile sunt sisteme complexe care cuprind pe langa cult - care este un sistem de practici - ºi un sistem de gandire. Intre ºtiinþa ºi credinþa pe care se construieºte religia, nu exista un raport ireconciliabil cum s-ar putea crede. Dimpotriva, spune sociologul „in ambele cazuri se pune problema stabilirii legaturilor dintre lucruri, a relaþiilor lor interne, a clasarii, a sistematizarii".
Ba mai mult se intreaba: „Cum ar putea oare ºtiinþa nega o realitate? In masura in care religia este acþiune, un mijloc de a-i face pe oameni sa traiasca, ºtiinþa nu ar putea sa o inlocuiasca caci daca ea exprima viaþa, nu o ºi creaza; ea poate incerca sa explice credinþa, dar atunci o presupune".
ªi iata cum se ajunge la reprezentarile colective ca la un element ce þine de nevoile vieþii curente atunci cand nici credinþa ºi nici ºtiinþa nu ar fi suficiente.
„Oamenii nu ar oficia insa ceremonii ale caror raþiuni le-ar ramane nelamurite ºi nici nu ar accepta o credinþa pe care nu ar inþelege-o de fel. Pentru a raspandi sau pur ºi simplu pentru a o menþine, ea trebuie justificata, adica teoretizata… Dar oricat de importante ar fi imprumuturile din ºtiinþele deja constituite, ele nu sunt ºi suficiente; credinþa este in primul rand elan de a acþiona, iar ºtiinþa oricat de deoparte ar inainta, ramane totdeauna la distanþa de acþiune. ªtiinþa este fragmentara, incompleta, ea progreseaza lent ºi nu este niciodata incheiata; or viaþa nu poate aºtepta…
Prin urmare, teoriile destinate a intreþine viaþa, acþiunea, sfarºesc prin a o lua inaintea ºtiinþei, completand-o prematur. Ele nu sunt posibile decat daca exigenþele practicii ºi necesitaþile vitale, aºa cum le intuim fara a le sesiza desluºit propulseaza gandirea dincolo de afirmaþiile formulate de ºtiinþa…intuiþiile obscure ale senzaþiei ºi sentimentului þin adesea loc de raþiuni logice".
La acest moment Durkheim abordeaza frontal rolul societaþii in geneza gandirii conceptuale. Aceasta este produsul colectivitaþii. Un sistem de concepte fixat in limbaj este ceva ce oamenii deþin in comun ºi pot sa comunice. Conceptul este ceva impersonal, este stabil faþa de percepþii sau reprezentarile individuale care sunt fluide ºi schimbatoare in timp.
„Noþiunile - spune Durkheim - corespunzatoare diverselor elemente ale limbii sunt deci reprezentari colective".
ªi iata in ce sens lucrurile sunt astfel: „Nu exista cuvinte, chiar ºi printre cele pe care le folosim in mod obiºnuit, a caror accepþie sa nu depaºeasca cu mai mult sau mai puþin limitele experienþei noastre personale. Un termen exprima nu de puþine ori lucruri pe care nu le-am perceput niciodata, experienþe pe care nu le-am facut sau la care nu am fost niciodata martori. Chiar ºi atunci cand cunoaºtem unele dintre obiectele la care se refera, ele nu ilustreaza decat in calitate de exemple particulare, care, prin ele insele, nu ar fi niciodata suficiente pentru a o constitui. Cuvantul condenseaza prin urmare o intreaga ºtiinþa la care nu am colaborat, o ºtiinþa mai mult decat individuala". Reprezentarile colective „corespund manierei in care societatea…gandeºte lucrarile propriei experienþe". Reprezentarile colective adauga experienþei noastre personale toata inþelepciunea ºi ºtiinþa acumulate de colectivitate de-a lungul secolelor". A gandi astfel, inseamna in buna masura a gandi impersonal. „Impersonalitatea ºi stabilitatea sunt doua caracteristici ale adevarului."
Rolul reprezentarilor colective este acela de a-i ajuta pe oameni sa se inþeleaga intre ei. „Ele au in sine un soi de forþa, de ascendent moral; in virtutea caruia se impun spiritele individuale". „O reprezentare colectiva este in mod necesar supusa ºi unui control repetat la infinit: cei care adera la ea o verifica prin propria experienþa".
Prin reprezentarile colective se obþine nu doar selectarea unor caracteristici comune unui anumit numar de obiecte, ci se realizeaza mai mult ºi anume variabilul se subsumeaza permanentului, iar individual socialului. De aici, supremaþia societaþii in gandirea comuna.
La 50 de ani dupa prezentare ideilor lui Durkheim, conceptul de reprezentari colective avea sa devina obiectul de studiu predilect al psihologiei sociale europene.
Serge Moscovici a reformulat conceptul de reprezentare colectiva, propunand pe langa un concept aproape nou ºi un instrument de cercetare al modului in care se organizeaza raporturile simbolice in societaþile moderne.
Reprezentarile sociale desemneaza un raport evaluator, o grila de lectura a realitaþii, o interpretare proprie grupurilor data acestei realitaþi. Ele nu sunt nici elemente de gandire obiectiva nici reflectarea afectiva a realitaþii, ci o refacere a mediului prin prisma concepþiei de viaþa a indivizilor. O reprezentare sociala presupune prezenþa de spirit, starea de conºtiinþa a unui grup.
Reprezentarile sociale contribuie la procesul de formare a conduitelor, ºi de orientare a comunicaþiilor sociale. Avantul fara precedent al studierii reprezentarilor sociale este legat de interesul viu manifestat pentru imaginarul social. Reprezentarile sunt elemente care leaga realitatea sociala a actorilor cu modul lor de a o concepe , fapt ce lasa loc de manifestare a afectivitaþii acestora.
Sensul includerii unei astfel de teme in sociologia cunoaºterii sta in evidenþierea rolului cunoaºterii comune in atenuarea fricii pe care omul o are in faþa puterilor realitaþii pe care nu le poate subsuma cu totul in nici o imprejurare.
In aceste condiþii, cunoaºterea care rezulta din prelucrarea de informaþii, genereaza cateva situaþii care ar putea sa descumpaneasca. Iata descrierea lor facuta de Serge Moscovici:
- „Oamenii nu vad totdeauna ce se afla in faþa lor. Aceasta invizibilitate nu se datoreaza lipsei de informaþie, ci unor sisteme de clasificare preexistente care exclud aceste elemente de realitate.
- Pe de alta parte, o alta categorie de cunoºtinþe pe care le-am considerat certe, se dovedesc a fi simple iluzii. Acest lucru se poate intampla pentru ca in general, cunoaºterea se miºca de la aparenþa la realitate prin intermediul unor noþiuni sau imagini la care nu avem acces direct, de exemplu la Univers.
- Reacþiile noastre faþa de evenimente, raspunsurile la stimuli pe care ii percepem sunt legate de o definiþie comuna tuturor membrilor comunitaþii de acare aparþinem.
Prin urmare - concluzioneaza S. Moscovici - noi ne aflam in raport cu realitatea imbibata de cuvinte de elemente de gandire care fac parte din mediul inconjurator. El introduce conceptul "gandire ca ambient".
Din acest punct de vedere, reprezentarile sociale preiau doua caracteristici ale oricarui mediu; pe de alta parte o anumita autonomie, pe de alta un caracter constrangator.
Reprezentarile sociale au in primul rand un rol de convenþionalizare a realului. Transforma lucrurile din realitate in categorii facand ca fiecare dintre ele sa capete o identitate „sa ºtim ce trece drept ce". Nici o minte nu este libera de efectele de cultura! Kurt Lewin o exprima fara echivoc: „Realitatea pentru individ este in mare masura determinata de ceea ce este social acceptat drept realitate".
Reprezentarile sociale sunt prescriptive, adica se impun irezistibil chiar de cand ne naºtem ºi luam cunoºtinþa cu lumea. Aceasta caracteristica este exact ceea ce spunea ºi Durkheim. Reprezentarile sociale sunt produsul unei secvenþe intregi de elaborari ºi de schimbari care apar in cursul timpului fiind rezultatul prelucrarii unor generaþii succesive.
Scopul reprezentarilor sociale definit de S. Moscovici este de a face ceva nefamiliar sau chiar nefamiliaritatea insaºi familiar. Ceea ce reprezinta ele sunt spaþii consensuale in care oamenii vor sa se simta asiguraþi impotriva riscurilor sau conflictelor.
Nefamiliarul este ceva care tulbura, intriga, alarmeaza, ameninþa. Prin actul reprezentarii se face transferul lucrului neliniºtitor intr-un spaþiu de siguranþa, din exterior in interior, din departare in apropiere, dintr-o zona necunoscuta in ceva cunoscut, o categorie deja definita.
Gandirea sociala datoreaza mult convenþiilor ºi memoriei sociale, mai mult decat percepþiei insaºi.
De aceea gandirea sociala lasa sa prevaleze verdictul asupra judecaþii. Oamenii par a fi inclinaþi sa-ºi justifice prin raþionamente prejudecaþile mai degraba decat sa evalueze corect. A cerceta o reprezentare - ºi acesta este un principiu metodologic - inseamna a cauta nefamiliarul care a motivat-o.
Reþineþi deosebirea pe care Durkheim o face intre religie ºi ºtiinþa. El aprecia ca in timp ce religia il ajuta pe om sa traiasca, ºtiinþa nu se preocupa direct de lucrul acesta. Reprezentarile se afla intre acestea doua.
Serge Moscovici subliniaza in acest sens ca spre deosebire de reprezentarile sociale cele ºtiinþifice au ca scop de a face din familiar ceva nefamiliar. ªtiinþa demonetizeaza percepþiile curente ºi pune in locul lor concepte care nu pot fi atinse de simþul comun.
Cele doua procese care genereaza reprezentarile sociale sunt ancorarea ºi obiectificarea.
Ancorarea este tocmai procesul de a transfera ceva strain ºi perturbator in sistemul nostru de categorii ºi a compara acest element cu o paradigma pe care o consideram potrivita. A ancora inseamna a clasifica sau a numi ceva strain. Abia numit lucrul poate fi comunicat, afirmat. In ancorare funcþioneaza principiul de care am vorbit - acela al gandirii sociale in care verdictul are prioritate asupra judecaþii. Prototipul este chintesenþa unei astfel de prioritaþi.
Prin urmare, ancorarea presupune clasificare ºi numire a unui obiect necunoscut din realitate care il transforma pe acesta in ceva familiar, comunicabil cu sens pentru un grup de indivizi.
Obiectificare satureaza ideea de nefamiliaritate cu realitate, o transforma chiar in realitatea insaºi. Fiecare reprezentare realizeaza pana la un punct o alta realitate - un nivel diferit al realitaþii. A obiectifica inseamna a umple un concept de imagine, de substanþa vie. Exemplul lui Moscovici este a-l compara pe Dumnezeu cu un parinte. Societatea are imagini din acestea bune sa concretizeze. Prin maxime de exemplu, se da inþeles unor situaþii: Nu iese fum, fara foc. Unde nu-i cap , vai de picioare, etc.
Aici intervine foarte pregnant rolul imaginarului in gandirea sociala curenta. Realitatea se construieºte astfel mereu pe baza imaginarului care intra in structura obiectelor ºi care este un aspect al adaptarii organismului la mediu.
Ne apropiem de exemplu, de cineva pentru ca adaugam o cantitate de atractivitate persoanei respective ºi cu greu acceptam ca ea nu este aºa cum ne-o inchipuim. Suferim pentru asta.
Reprezentarile sociale transforma deci, nefamiliarul in familiar, deci depinde de memorie. Densitatea memoriei le fereºte de anumite modificari neadaptate lor le ofera in acelaºi timp ºi o cantitate de independenþa faþa de evenimentele prezente. Ancorarea ºi obiectificarea sunt cai de a trata memoria. Prima o þine in miºcare - introduce ºi extrage obiecte pe care le clasifica, le eticheteaza. Obiectificarea extrage obiecte din memorie ºi le reproduce in lumea exterioara ºi transforma ceea ce era de cunoscut in ceva cunoscut.

Bibliografie

Durkheim Emile - Formele elementare ale vieþii religioase, Ed. Polirom, Iaºi, 1995.
Reprezentarile sociale coordonator Adrian Neculau, Ed. ªtiinþa ºi tehnica S.A., Bucureºti, 1995.

Intrebari

Daþi exemple de reprezentari sociale care sa se refere la: a) practici ºi situaþii sociale; b) fenomene naturale ºi obiecte fizice; c) creaþii umane.
Ce sens da Serge Moscovici conceptului de gandire ca ambient? Care sunt caracteristicile reprezentarilor sociale ce decurg din acest concept?
Care este scopul reprezentarilor sociale in concepþia lui Serge Moscovici?
Care sunt cele doua procese care genereaza reprezentarile sociale ºi ce conþinut au acestea?