Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Capacitatea de invatare
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 




Dupa cum a reiesit, īnvatarea este de maxima implicatie īn procesul dezvoltarii psihice. Bazāndu-se pe īntelegere, īnvatarea se dezvolta ea īnsasi antrenata nu numai prin utilizarea intensiva a perceptiei observative si a memoriei, ci si a strategiilor diverse de īnvatare si de exercitare a acestora īn situatii foarte diverse care fac sa capete consistenta planul intelectual.
Exista o evolutie a īnvatarii īn decursul primilor 4 ani de scoala.
Īn prima clasa, copiii utilizeaza forme de īnvatare simple (repetitii fidele de formulari sau de texte scurte). Īnvatarea pāna īn perioada scolara antrenata de seismele impresionabilitatii si ale atractivitatii (culoare, imagine) se adapteaza la cerinta de a opera pe cāmpuri restrānse de informatii (pe amanunte) si devine dominant empirica vizualizata - se suplimenteaza cu o mai īnalta antrenare a verbalizarii [223] (reproducerea).
Reproducerea activa utilizata īn īnvatarea de poezii, dar si īn timpul lectiilor, este īn clasa I si a II-a un fel de obiectiv al īnvatarii. Reproducerile mnemice sunt nu numai verbale, ci si de actiuni, si chiar afective. Īn aceste conditii, memoria se constituie un fel ca un fel de sira a spinarii a personalitatii si capata functii psihologice numeroase. Reproducerile mnemice actionate devin deprinderi si au o mare stabilitate. Cercetarile noastre ne-au pus īn evidenta faptul ca reproducerea din lectie este relativ fidela la copii de 7-8 ani, desi necompleta [234]. W. Stern, care a efectuat numeroase cercetari asupra copiilor, a gasit o mare lipsa de fidelitate, numeroase detalii si supunere la sugestii a memoriei pāna spre 10 ani, dupa care palier de vārsta reproducerea devine fidela.
Exista o serie mare de studii privind memoria copiilor si relatia dintre fixare, recunoastere si reproducere (W. Stern, Harloch, New-mark, A. Ray, L. Carmichael etc.). Īn acest c


ontext se considera ca la 7 ani copilul scolar mic poate mai usor sa recunoasca decāt sa reproduca, probabil si din cauza "pastrarii" relativ neorganizate a materialului de memorat. Este, dealtfel, neantrenat voluntar memorare si reprodecere. La 8 ani copiii scolari manifesta o crestere evidenta a performantelor mnemice. Din 30 de cuvinte, copiii recunosc cam 23-24 de cuvinte si pot reproduce doar 5 dintre ele. La sfārsitul perioadei micii scolaritatii lista de 30 de cuvinte se sconteaza cu circa 28 de cuvinte recunoscute si īn jur de 14 reproduse. Dezvoltarea inegala a celor doua caracteristici ale memoriei este impulsionata de cerintele vietii scolare, dar se manifesta si ca particularitati tipologice ale memoriei.
Oricum, memorarea cunoaste īn perioada scolara mica o importanta dezvoltare, ea se constientizeaza ca activitate intelectuala fundamentala īn īnvatare si repetitia devine suportul ei de baza. Nu se poate neglija functia de īntretinere emergenta a īnvatarii, pe de-o parte, de catre cunostintele deja stocate, pe de alta, de nivelul mediului de cultura care vehiculeaza numeroase evenimente stiintifice ce circula liber īn societate (mai ales TV si radio au aceste functii) [223]. Aceste tipuri de cunostinte actioneaza asupra volumului de cunostinte ale copilului, consolidāndu-l astfel si īmbogatindu-l latent. Īnvatarea, capacitate legata de satisfacerea trebuintelor de dezvoltarea autonomiei īn copilaria timpurie, devine īn perioada scolara mica antrenata intensiv īn planul achizitiei de cunostinte. Deoarece acest plan este relativ diferit de cel primar al copilariei anterioare, baza lui de īntretinere se largeste suplimentar cu interese si cu elemente de motivatie ce decurg din acestea. Unii autori vorbesc de doua feluri de motivatii : motivatie intrinseca, interna si motivatia extrinseca, externa.
Exista numeroase aspecte ce dau consistenta motivatiei implicate īn diferitele situatii si forme de īnvatare. Scolarul de clasa īntāi īnvata sub influenta impulsurilor adultilor, a dorintei sale de e statutului de scolar care īl atrage si sub influenta dorintei de a nu supara parintii. Treptat intervine īn motivatie īnvatatorul sau īnvatatoarea, locul si rolul psihologic ce capata acestia pentru copii [198]. Se adauga si elemente de rezonanta din relationarea copilului cu ceilalti copii - elemente de cooperare, competitie etc., care impulsioneaza īnvatarea (la toate obiectele). La 9 ani devin active si interesele cognitive - impulsionānd īnvatarea - mai ales īnvatarea preferentiala. Asadar, exista motive ce impulsioneaza īnvatarea īn genere (competitia generala) si motive ce īntretin īnvatarea preferentiala. Acestea din urma capata forta importanta de influentare a gāndirii, intereselor (mai complexe si mai active), pe cānd īnvatarea ce este impregnata de elementele de competitie are rol formativ (mai ales) pe linia dezvoltarii sinelui, a structurilor operative ale caracterului (rabdare, perseverenta, harnicie etc.). Cerinta de a īnvata pentru a satisface un fel de sentiment de identitate personala sau a familiei si de a pastra afectiunea parintilor si respectul celorlalti ramāne o structura motivationala de baza la copii si este īn genere mai tensionala decāt īnvatarea motivata prin celelalte categorii de mobiluri.

Deosebita importanta īn īnvatare au esecurile si succesele. Succesul repetat are rezonante psihologice importante. Pe de-o parte, succesul atrage copilului atentia asupra strategiilor prin care a fost obtinut. Succesul actioneaza īnsa si asupra resorturilor psihologice mai profunde, creeaza satisfactie, īncredere, dezvolta expansiunea sinelui, creeaza optimism, siguranta etc. Succesul iradiaza īn stuctura colectivului scolar, consolidānd pozitia de elev bun la īnvatatura si pozitia vocationala pregnanta. Aceasta pozitie cāstigata atrage īn mod automat o reputatie vocationala ce face ca micile greseli ale copilului, de acest tip, sa fie adesea ignorate, iar succesele capata o forta de acceptare mai mare ca a copiilor ce au dat aceleasi rezultate, dar nu au reputatia creata prin succese repetate. Succesul singular pe fondul unei activitati mediocre de īnvatare atrage atentia īn mod deosebit.
Spre vārsta de 9-10 ani exista copii care devin foarte buni la efectuarea problemelor sau a temelor la limba si gramatica, care ajuta alti copii cu succes - dar nu au o pozitie de succes oficializata īn fata īnvatatorului - care si-a format o parere de apreciere moderata a copiilor īn cauza. Acesti elevi devin adeseori nonconformisti - si uneori dau rezultate mult sub posibilitatile lor īn competitia din clasa la lucrarile de control - sub influenta erodanta a opiniei stabilizate a īnvatatorului sau īnvatatoarei.
Succesul scolar are la baza numeroase aspecte si conditionari. Uneori e vorba de copii care nu manifesta interes pentru activitatile scolare, alteori de copii cu unele dificultati de adaptare scolara sau reduse capacitati de redare organizata a cunostintelor de care dispun. La aceste categorii se adauga a acelora care considerati nedotati si neinteresati, nu pot depasi acest statut scolar. Īn fapt, putini sunt cei care intra īn categoria copiilor cu deficit intelectual
sau a celor ce ar putea fi denumiti lenesi. Andre Le Gall [80] (l963) atrage atentia asupra faptului ca exista succesul veritabil (si chiar definitiv) si esecul aparent si remediabil.
Oricum, numerosi autori arata ca, cu cāt motivatia e mai puternica, activitatea fiind recompensata, īnvatarea e mai intensa. Cum s-a vazut īnsa mai sus, performanta mai este influentata si de frustratie. Comunicarea rezultatelor creeaza repere importante si devine factor de progres. Experimente interesante facute la Cambridge de Bartlett arata ca perceperea rezultatelor (efectul performantelor) sustin īnvatarea, īntreruperea perceperii rezultatelor (īntr-un experiment de performante īn īntoarcerea unei manete) deterioreaza performantele. Comunicarea rezultatelor creeaza un fel de energizare - care este o expresie a controlului de efort ce da rezultate si perspectiva autocompetitiei. Īntrucāt īn procesul de īnvatare relatiile cu īnvatatorul sau īnvatatoarea au un rol foarte important, rol ce se condenseaza si īn nota scolara ca expresie a evaluarii "īnvatarii" - vom semnala cāteva aspecte legate de efectele generale ale atitudinilor implicate īn relatia īnvatator-elev. Robert Rosenthal [195, p37] - referindu-se la asa-numitul fenomen ,,Pygmalion" - reuseste, sintetizeaza aproximativ 200 de studii privind acest fenomen.
Printre experimentele citate ni se pare remarcabil urmatorul.
S-au efectuat aplicari de masurare a Q.I. (coeficientul de inteligenta) la scolari de clasa īntāi. Copiii au fost ulterior īmpartiti īn functie de rezultatele obtinute, īn 3 grupuri : elevi foarte buni, de mijloc si slabi. S-au ales la īntāmplare 20% din fiecare grupa si īnvatatorii claselor respective au fost informati ca cei trecuti pe tabel au potential intelectual consistent, dar nu antrenat. Pesta 8 luni s-a repetat testarea. Copiii alesi au prezentat 9 puncte plus Q.I. fata de grupul de control (2 puncte la testele verbale si 6-7 puncte la cele de rationament nonverbal). Fenomenul acesta, numit fenomen "Pygmalion"
se explica dupa autori ca Epstern, J. Adair, Michael Palardy etc. prin faptul ca īn jurul cazurilor respective s-a format un climat social si emotional stimulator īn atitudinile īnvatatorului. Nu se poate ignora faptul ca acestor subiecti li s-au comunicat mai adeseori rezultatele, atāt cele bune cāt si erorile, ceea ce a facut mai clara instruirea. Li s-a acordat implicit o instruire mai larga si de un nivel superior - si īn fine, acesti copii au fost īntrebati (incitasi) mai des īn a raspunde.
Īn genere, aceste studii au pus īn evidenta faptul ca are importanta calitatea ce se acorda procesului de instruire, efortului spre reusita al acestuia.
Īn legatura cu acest fenomen, J. M. Palardy semnaleaza faptul ca si īn alte īmprejurari actioneaza fenomenul "Pygmalion". Asa, de pilda, multe cadre didactice ale primului ciclu considera ca baietii au mai mari dificultati decāt fetitele īn īnvatarea citit-scrisului. Īn urma unei largi anchete a reiesit faptul ca la īnvatatorii care considerau ca nu exista diferente - acestea nu existau, pe cānd la cei ce spuneau invers, existau diferentele respective. Si īn aceste cazuri actioneaza efectul Pygmalion. Exista ca atare o importanta cota de antrenare a copiilor īn īnvatare - ce se datoreaza creditului afectiv, īncrederii acordate copiilor. Chiar si dezvoltarea creativitatii este profund influentata de īnvatatori - si aceasta īn conditii relativ complicate. Exista īn īnvatamāntul traditional o cerinta de memorare mai activa decāt de stimulare a creativitatii. Getzels si Jackson (1962) [86] au cerut īnvatatorilor sa evalueze elevii creatori si sa exprime opinia fata de ei. Din aceasta ancheta a reiesit (ca si din alte anchete) ca modelul de elev dorit este acel al unui copil silitor, conformist, cooperant. Elevii creativi nu sunt notati bine, datorita reactiilor lor nonconformiste, spiritului lor de interogatie mai accentuat, asociatiilor si problemelor mai neobisnuite pe care le pun. Multe din reactiile lor nu sunt stimulate si pentru ca nu se īncadreaza īn distanta oficiala profesor - elev.
Rolul īnvatatorului, mai ales īn primele doua clase este, asadar, foarte important. Stilul de lucru, atitudinea generala, experienta de cunoastere a copilului, cultura īnvatatoarei sau īnvatatorului au influente formative puternice. Īn clasele mai mici, īnvatatoarea, bine-voitoare, calda, emotionala, cu o personalitate puternica, entuziasta,
plina de initiative si de creativitate, este mai iubita si ascultata
decāt īnvatatoarea dominanta, severa, atenta doar la realizarea programei.
Vārsta īnvatatorilor si a īnvatatoarelor are si ea importanta. Īnvatatoarele tinere creeaza copilului un cadru atractiv pentru lectii. Īnvatatoarele de vārsta mijlocie sunt mai exigente si mai pretentioase, mai preocupate de propria perfectionare - dar si mai īncarcate de probleme personale care erodeaza entuziasmul. Īnvatatoarele mai īn vārsta sunt tentate sa lucreze mai mult cu elevii buni - care fac sa se desfasoare lectia mai usor. Acestea din urma sunt mai generoase la notatii (adeseori), dar mai putin deschise la experimentari noi.












Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2018 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite