Deşi afecţiunile rezultate în urma miilor de ore de vizionare sau a unei educaţii făcute în spirit nihilist pot fi deosebit de grave, trebuie ştiut că totuşi cea mai mare capcană este aceea de a crede că infirmi¬tăţile nu mai pot fi recuperate sau că s-a pierdut startul şi este oricum prea târziu ca să se mai poată întreprinde ceva.
S-a dovedit de-a lungul timpului că, şi în cazurile în care o parte din creier fusese distrusă ca urmare a unui accident sau operaţii, cea¬laltă parte a creierului a preluat cele mai multe dintre funcţiile mediate de centrii neuronali afectaţi.
Cu alte cuvinte, într-un mod uimitor, de neînţeles pentru ştiinţă, într-un anumit timp partea neafectată a creierului şi-a configurat reţe¬lele neuronale necesare preluării unor funcţii care, în mod normal, nu îi erau specifice. Este adevărat însă că performan¬ţele pe care omul le-ar putea atinge ar fi mult mai mari dacă nu ar exista vizionarea TV şi nihilismul ca factori de risc pentru dezvoltarea corticală.
Aşadar, o educaţie sănătoasă din care au fost excluse vizionarea TV, care beneficiază şi de o bună receptivitate din partea copilului poate conduce, cu un oarecare efort, la dobândirea unor abilităţi deosebite, la succes profesional, la întemeierea unei familii sănătoase, la desă¬vârşirea persoanei umane. Sunt nenumărate cazurile în care se dove¬deşte că oamenii care aveau o infirmitate anume, o neputinţă sau o boală au reuşit să ajungă la performanţe mai mari decât cei care dispuneau de potenţialităţi deosebite .
Deziluziile, frustrările, complex
ul de inferioritate, deznădejdea sau ideea că oricum nu mai există altă cale decât cea a narcozei, a distrugerii şi a autodistrugerii sunt ele însele produsele înşelătoare ale nihilismului, ale morbului sinucigaş sădit de acestea în sufletele oamenilor. Cu cât tinerii se vor hrăni mai mult din roadele acestei culturi a nimicului, cu atât vor avea mai puţină putere de a scoate moartea care prin acestea li s-a strecurat în minte şi în suflet.
Dat fiind faptul că de-a lungul lucrării de faţă ne-am oprit în mai multe rânduri asupra mijloacelor ce favorizează o bună edu¬caţie sau recuperarea deficienţelor produse de vizionare, în cele ce urmează nu vom face decât o rezumativă trecere în revistă a acestora.
Pentru vindecarea de oricare boală, după ce a fost conştien¬tizată mai întâi afecţiunea respectivă, sunt necesare voinţa sau motivaţia de a lupta pentru însănătoşire, iar cele mai puternice forţe care le pot mobiliza sunt credinţa şi dragostea. Dar şi pe acestea nihilismul mediatizat prin televiziune le subminează cu putere.
Credinţa este dizolvată în creuzetul sincretismului sau este alte¬rată de spiritul scientist, iar dragostea este redusă la atracţia trupească, la plăcerea sexuală. Dragostea curată, care îl potenţează pe om până la jertfa de sine, este absentă din oferta programului nihilist.
Aşadar, până când nu este conştientizat faptul că nihilismul este autorul moral al răului, până când omul nu se va elibera pe cât se poate de lanţurile acestei culturi disolutive, este greu de crezut că el va putea porni pe drumul renaşterii spre o viaţă normală. Comuniunea fami¬lială şi susţinerea celorlalţi este esenţială. Un rol important îl joacă şi anturajul. Dacă toţi cei apropiaţi sunt ei înşişi bolnavi de nihilism, lipsiţi de voinţă, pasivi, oameni ai plăcerii şi ai distracţiei, orgolioşi şi individualişti, lupta este dintru început sortită eşecului.
Studiile demonstrează că, pentru copil sau adolescent, mijloacele cele mai eficiente pentru vindecarea sindroamelor LD şi ADHD de - problemele de învăţare şi deficienţele de atenţie - sunt cultivarea tocmai a comportamentelor care sunt afectate. Asumarea res¬ponsabilităţii, munca în general, un program sănătos şi stabil de viaţă, controlul comportamentelor şi al emoţiilor, deprinderea de a asculta de o anumită autoritate, de a respecta anumite norme şi valori sunt esenţiale. Activităţile practice, mai cu seamă cele desf㬺urate în natură, efortul fizic şi liniştea sunt, de asemenea, necesare.
Mai importante decât toate sunt însă dialogul, dezvoltarea limbajului intern şi actele reflexive. A gândi, a conştientiza ce se întâmplă în jur, a lupta pentru dezvoltarea forului interior sunt trăsăturile fundamentale ale experienţei şi fiinţei umane, ce sunt esenţiale pentru dezvoltarea creierului.
Pentru omul societăţii urbanizate, lect ura poate constitui o însem¬nată sursă de experienţă, un important mijloc pentru lărgirea ariilor neuronale (brain lateralization). Trebuie păzită mintea de acele lecturi sau experienţe care stimulează reveriile, evaziunile în imaginar, căci acestea îl pot readuce pe individ pe drumul disoluţiei mentale.
În general, activităţile şi viaţa simplă pe care le propunea societatea şi educaţia tradiţională sunt ideale pentru recuperarea defici¬enţelor datorate experienţei nihilismului, fie că este vorba de vizionarea TV, fie de folosirea mijloacelor evazioniste. Ceea ce trebuie să caracterizeze însă educaţia de astăzi sau această terapie compor¬tamentală este conştientizarea procesului, asumarea cu seriozitate a acestui mod de viaţă şi o luptă permanentă cu inerţia, cu toate mijloacele disolutive ale culturii de consum care ne invadează viaţa. Într-o societate tradiţională, lucrurile evoluau aproape de la sine într-o direcţie pozitivă, căci lumea era întemeiată pe baza unei morale sănătoase. În zilele noastre însă, aproape întregul mod de viaţă promovat prin cultura oficială se opune dezvoltării normale a minţii umane, astfel că este absolut obligatoriu să fie conştientizat şi contracarat în mod lucid atacul la care suntem expuşi prin viaţa în lumea contemporană.
Desigur, procesul normalizării nu va fi nici scurt şi nici uşor, deoarece, după cum observă neuropsihologii, "structurarea înhibă restructurarea corticală", iar o minte intoxicată de-a lungul anilor cu fantasmele culturii de consum, cu minciuna şi înşelătoria ideologiei nihiliste nu se poate dezintoxica fără durere şi luptă.
La început, trebuie plecat de la puţin, pentru ca mai apoi să se avanseze progresiv, deoarece, treptat, mintea şi trupul, punându-şi în lucrare potenţialităţile naturale, vor dobândi tot mai multă putere. Voinţa se hrăneşte cu voinţă, motivaţia cu motivaţie, răbdarea cu răbdare etc. Toate abilităţile mentale şi procesele psihice sau fiziologice se întăresc numai dacă sunt cultivate permanent, dacă cerem progresiv tot mai mult. De aceea trebuie să renunţăm cât se poate de mult la comodităţile, la protezele inutile pe care ni le oferă în prezent societatea de consum. Fiecare proteză poate constitui cauza dobândirii unei infirmităţi şi a amputării uneia dintre puterile naturale ale minţii şi ale trupului uman.
Prin urmare, pentru tinerii sau adulţii care conştientizează că au fost victimile culturii audio-video, ale nihilismului în esenţă, şansa vinde¬cării şi dezvoltării acelor abilităţi de care această cultură i-a văduvit este ca ei să pornească un război cu vechile deprinderi pentru a elimina mărturiile şi obiceiurile nihiliste din propria viaţă, înlocuindu-le cu ceea ce a fost validat de creştinism şi de experienţa societăţii tradiţionale.