Trăind vremurile celor mai absurde întrebări, complet contrare naturii sau ordinii fireşti a lucrurilor, apărătorii culturii nihiliste - condu¬cători politici, ideologii acestei culturi, cei care deţin banii, puterea şi mijloacele mediatice astăzi - ar putea să riposteze: "De ce ar trebui eradicat nihilismul, adică consumatorismul, cultura divertismentului, a desfrâului, a violenţei, a magicului, a televiziunii şi a globalizării, atâta timp cât omul modern este fericit prin toate acestea, se distrează bine?" O astfel de întrebare ar fi putut avea un ecou pozitiv acum câteva zeci de ani, când efectele nihilismului nu erau chiar atât de evidente - uriaşa criză spirituală prin care trece lumea occidentală astăzi - sau când cercetările încă nu dovediseră consecinţele negative pe care comportamentele cultivate de această cultură le are asupra dezvoltării şi funcţionării creierului uman.
Pentru a putea răspunde la această întrebare, vom porni de la o observaţie simplă: dacă omul ar fi fost făcut pentru modul de viaţă nihilist, atunci lucrurile în viaţa omului modern s-ar fi derulat în modul următor: abia ajungând să facă ochi, copilul ar fi fost pus în faţa televizorului şi ar fi fost lăsat să-şi petreacă astfel timpul ani de zile, până când ar fi fost capabil să experimenteze nu numai imaginar, ci şi fizic fiorii plăcerii, alternând vizionarea cu erotismul, violenţa cu magicul (vezi subiectul Harry Potter) sau cu celelalte oferte ale culturii divertismentului. Între timp, trupul şi mintea acestui copil s-ar fi dezvoltat armonios, iar omul plin de viaţă, sănătate şi bucurie ar fi t
răit sentimentul împlinirii, s-ar fi simţit fericit. Într-o asemenea situaţie, s-ar fi putut comenta cu îndrep¬tăţire: iată că ştiinţa sau civilizaţia modernă l a făcut pe om fericit. În realitate însă, întregul mod de viaţă nihilist se dovedeşte a fi distructiv pentru mintea şi chiar pentru trupul omului.
Lipsit de putere fizică, bolnăvicios, dependent de medicamente sau droguri (vezi cazul Ritalinului), din primii ani de viaţă, copilul sau tânărul, marcat puternic de nihilism, nu reuşeşte să-şi dezvolte normal cortexul. Prin urmare, el nu poate să urmărească sau să facă bine ceva, nu se poate motiva, concentra cu atenţie, nu-şi poate asuma o responsabilitate, nu este capabil de a rezolva o proble¬mă minoră şi de a se descurca în viaţă, iar dincolo de zgomotul euforic al mediului audio-video sau al divertismentului, în adâncul sufletului, el se simte singur, frustrat şi nefericit. Gesturile, căută¬rile, irascibilitatea şi violenţa sunt, după cum sublinia Culianu, m& #259;rturii ale neîmplinirii omului în modul de viaţă nihilist .
Cel mai evident semn al faptului că nihilismul este complet contrar naturii umane îl constituie înmulţirea bolilor mentale. Atât de fericit îl face această cultură pe adeptul sau victima sa, încât în societatea în care acesta s-a dezvoltat cel mai puternic, aproape o pătrime din populaţie (peste 22%) se tratează anual de o boală psihică şi neurologică. Faptul că nu toţi cei bolnavi se tratează sau că în fiecare an alţii intră pe listele terapeuţilor, fără ca aceasta să însemne că aceia care nu s-au mai prezentat la doctor sunt definitiv vindecaţi, ne poate face să credem că, în realitate, ponderea celor afectaţi de o boală mentală este mult mai mare. Statisticile indică, de asemenea, că, pe măsură ce o ţară se aliniază mai bine la standardele nihiliste ale culturii moderne - vezi cazul ţărilor din estul Europei, inclusiv al României -, cu atât se măreşte ponderea bolnavilor mental.