- Liberalismul este primul pas pe care nihilismul îl face pe calea relativizării adevărului. Este promotorul indiferentismului religios.
"O derivare directă a umanismului renascentist (...), liberalis¬mul nu este un nihilism făţiş, ci mai degrabă unul pasiv." În faza aceasta, în mod formal, omul nu-L neagă pe Dumnezeu sau credinţa, însă nici nu mai crede în mesajul evanghelic sau acesta îl lasă indiferent. Credinţa sau Adevărul Absolut pe care liberalul îl mărturiseşte este socotit un adevăr printre altele, unul care, la o adică, poate fi exploatat, filosofic sau politic (în discursul populist), însă care nu mai are forţa de a motiva o existenţă cu adevărat creştină . Liberalismul face, astfel, primul pas către relativizarea adevărului, ceea ce este acelaşi lucru cu a nega existenţa unui adevăr absolut. În concepţia liberală avansată, în interiorul spaţiului democratic al ideologiei zilei, nici o realitate sau sistem axiologic nu mai are o valoare absolută.
Dacă însăşi existenţa şi prezenţa lui Dumnezeu sunt relati¬vizate, atunci toate realităţile sau sistemele de valori tradiţionale, care se întemeiau pe această credinţă, devin relative, putând fi negate sau înlocuite şi, mai mult, în măsura în care nici Dumnezeu nu mai este perceput ca Adevăr Absolut, nici o altă realitate nu mai poate îndeplini această funcţie. Într-o asemenea viziune, obiceiurile şi credinţele, învăţăturile sau educaţia tradiţională pe care se înte¬meia întreaga existenţă a omului sunt relativizate şi trecute în patrimoniul valorilor muzeale, al ciudăţeniilor exotice care pot doar stârni curiozitatea cercetătorilor sau a vizitatorilor unui asemenea muzeu - tele¬specta¬torul zilelor noastre.