O altă trăsătură fundamentală a nihilismului, manifestată în peisajul programelor TV, regăsită în toate cele patru stadii ale miş¬cării nihiliste, alături de relativizarea adevărului şi negarea autori¬tăţii sau a ierarhiilor, este negarea adevărului creştin sau a mesajului evanghelic. Aceasta nu are un caracter atât de evident, pentru a nu stârni dintru început reacţia telespectatorilor sau chiar a Bisericii care încă mai are un cuvânt de spus în lume . Cel mai bun mijloc prin care televiziunea poate şi reuşeşte să facă o educaţie ateistă, să-L scoată pe Dumnezeu din inimile oamenilor este să creeze pe micul ecran o lume în care nu se simte nevoia de Dumnezeu, în care prezenţa Sa nu se întrezăreşte în conştiinţa oamenilor sau în comportamentele lor.
Lucrul nu este greu de realizat, deoarece experienţa religioasă autentică este legată de lumea reală, de durerile, de suferinţele şi de bucuriile oamenilor, de întâmplările legate de viaţă şi de moarte, pe care noi şi cei din jurul nostru le trăim în viaţa de zi cu zi.
Pentru a vedea un caz tipic de propagandă ateistă, nu vom lua în discuţie un program oarecare, ci chiar două dintre canalele cunoscute şi vizionate de telespectatorii din toată lumea.
Pe canalele de televiziune Animal Planet şi Discovery, deşi nu este negată poate niciodată explicit existenţa lui Dumnezeu, aproape întregul conţinut al acestora demonstrează (în mod implicit) această idee.
Animal Planet anunţă încă din titlu programul său ideologic. Folosind imagini dintre cele mai inedite din viaţa
animalelor sau peisaje care uimesc şi fascinează prin insolitul lor, acest canal captivează atenţia omului modern, atât de îndepărtat de mediul său natural. În acelaşi timp însă, construcţiile cadrelor sau comentariile sugerează sau demon¬¬strează că animalele nu sunt deloc inferioare oamenilor, ele reprezentând doar un alt stadiu de evoluţie al viului pe Planeta albastră. Cu alte cuvinte, nu se afirmă pe faţă că Dumnezeu nu există, ci doar, chipurile, se demonstrează că Darwin a avut dreptate când susţinea că omul se trage din maimuţă. Planeta animalelor (o parafrază a titlului filmului Planeta maimuţelor) ne sugerează încă din titlu că omul este şi el un animal ca toate celelalte, locuitor al acestei planete, produs al hazardului sau al naturii, al unei impersonale legi a evoluţiei speciilor. Animal Planet este o aplicaţie tipică a nihilismului realist, naturalist de tip darwinist. Aici, omul de ştiinţă foloseşte terminologia de ultimă oră, puterea analizei şi a deducţiei pentru a demonstra în mod "obiectiv" ade¬vărul "ştiinţific" că omul nu este fiul lui Dumnezeu, ci creaţie a naturii sau urmaş al maimuţei.
Canalul Discovery este mult mai complex în redarea programului nihilist. El combină naturalismul sau scientismul realist cu expe¬rienţa magicului, cu ocultul de tip vitalist pe fondul relativizării totale a adevărului.
Este paradoxal faptul că, pe acelaşi canal sau chiar în acelaşi program, poţi constata, afirmat explicit sau implicit, că existenţa se reduce la natură şi raţionalism, şi, totodată, să găseşti puţin mai departe demonstrat faptul că există totuşi forţe sau energii supranaturale, oculte sau fiinţe extraterestre. Naturalismul darwinist şi scientismul şi-au fundamentat dintotdeauna discursul pe afirmaţia că lumea spirituală, metafizică nu există, că totul se reduce la materie, la experiment sau la cercetare obiectiv ă. Acum însă vedem că această viziune este pusă alături şi considerată tot atât de adevărată ca aceea pe care a negat-o dintodeauna.
Paradoxul nu poate fi înţeles decât în interiorul logicii nihiliste. Ceea ce au comun ambele viziuni, chiar dacă formal apar contradictorii, este faptul că amândouă neagă Adevărul Absolut, credinţa în Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.
În consecinţă, atât viziunea atee, materialistă, darwinistă sau scientistă, cât şi cea a magicului, a supranaturalului impersonal, panteist pot fi puse împreună în interiorul aceluiaşi discurs nihilist, neslăbind prin aceasta efectul negării, ci chiar amplificându-l, prin oferirea unui spectru mai larg de alternative sau prin mărirea confuziei. Deşi, din punct de vedere intelectual, acest discurs nu este logic, lucrul nu mai are nici o relevanţă într-o lume în care experienţa subiectivă, emoţională a fascinantului şi senzaţionalului subminează orice demers raţional.
În următoarele capitole, vom analiza prezenţa pe micul ecran a trei dintre cele mai importante manifestări ale nihilismului: erotismul dus până la pornografie, violenţa şi magicul. Erotismul explo¬atează atracţia firească dintre bărbat şi femeie, relaţia de dragoste, pe care o reduce la împreunarea trupească, la senzaţie şi la instinct. Violenţa este semnul negării, al puterii şi al distrugerii până la autodistrugere, iar magicul este cel care seduce, fascinează, mimează şi amăgeşte pentru a-l captiva pe individ în plasa fantasticului, a-l lega şi manipula după bunul plac. Magicul este, după părintele Serafim Rose, ultima fază a nihilismului, aflat alături şi dincolo chiar de nihilismul distrugerii. Eroticul, violenţa şi magicul aparţin curentului vitalist şi sunt, după cum vom vedea, pilonii principali pe care se edifică non-existenţa lumii televizualului.