y5n1no
Romantismul este o miacare artistic\ ai literar\ ap\rut\ la ^nceputul secolului
al-19 lea ca o reaciie ^npotriva clasicismului ai regulilor lui formale, fiind
caracterizat prin introducrea notelor de lirism, de sensibilitate, de imaginaiie,
prin cultul naturii ai tendinia evaziunii in trecut. Inclinare spre lirism spre
visare spre melancolie.
Un concept cum este acela de romantism al clasicilor, pus ^n circulaiie de Emil
Deschanel, sau cel de clasicism al romanticilor, enuniat de Pierre Moreau, reprezint\
doar o tentativ\ nefericit\ de tulburare a graniielor ai aaa destul de fragile
ai variabile ale unui curent literar cum este romantismul. Ideia unui romantism
al clasicilor care trimite la Racine Shakespeare, Petrarca, Dante etc. nu este
prezentat\ doar de Emil Deschanel. Ea apare sub diferite forme ^n prefeiele
cu un caracter programatic ale scriitorilor romantici, ^n studiile acestora,
ca ai ^n operele fraiilor Schlegel.
Se cuvine de asemenea, s\ preciz\m c\ prezenia unor “atitudini romantice”
individuale ^n faia existeniei nu presupune ^n mod obligatoriu atestarea unei
literaturi romantice ^n toate timpurile.
Miacarea ^n timp, suscint\ de graniiele de ^nceput ai de sfarait ale romantismului,
r\mane mereu deschis\, dat fiind ^n primul rand faptul c\ acestea
sunt variabile de la o iar\ la alta.
SENSURILE ROMANTISMULUI
Circulaiia sensului de romantism ^n diferite i\ri se integreaz\ ^ntr-un vast
camp semantic.
F\r\ ^ndoial\ c\ romantismul ai-a justificat total ai ^n mod credibil existenia
doar ^ntr-un timp mai ^ndelungat. Pe m\sur\ ce literatura romantic\ se diversific\
de la o iar\ la alta sau de la o generaiie la alta, sensurile conceptului de
romantism deveneau ai ele tot mai numeroase.
Educiia clasic\ a multora dintre scriitorii ai teoreticienii romantismului nu
exclude c\utarea unor c\i de conciliere ^ntre arta romantic\ ai clasic\, evidente
mai ales ^n cultura spaniol\ ai italian\.
Poezia romantic\ este o poezie universal\ progresiv\. Menirea ei nu se rezum\
doar la reuniunea tuturor speciilor poetice ai la punerea ^n relaiie a poeziei
cu filozofia ai retorica. Dar din moment ce romantismul este o art\ a paradoxului,
aaa cum credea Novalis, totul devine cu putini\.
Ugo Foscolo ^i ^ndeamna pe italieni s\ cultive operele de istorie, literatura
trebuind ai ea s\ devin\ un uriaa tezaur de informaiii.
FUNCSIA ARTEI ROMANTICE.
Eroul romantic ^ai configureaz\ esenia uman\ ^ntre reverie ai fapt\. Exist\
^n arta romantic\ o puternic\ aspiraiie spre absolut. Exist\ ^n literatura romantic\
o v\dit\ preferini\ pentru st\rile de poteniare a spiritului. Aceste sunt relevate
atat prin actul creator cat si prin modul de comportament al eroilor
^n raport cu realitatea care poate fi ai ea supra dimensionat\. Spiritul rebel
al unor scriitori romantici face ca ei s\ poat\ venii uaor ^n conflict cu ordinea
existent\ ^n societate aaa cum poate crea o stare de dzam\gire ai retragere
trist\ ^n solitudine.
Vreme ^ndelungat\, unii sociologi ai literaturii, esteticieni ai istorici ai
culturii s-au str\duit s\ descifreze ^n patrimoniul at\t de eterogen de idei
al romanticilor un anumit numitor comun capabil s\ releve un coniinut social
unitar.
Romantismul proclam\ libertatea ^n art\ ai ^n sensul deschiderii sale spre toate
artele viitorului.
Reprezentanii ai ROMANTISMULUI.
LITERATURA GERMAN|
-Friedrich Schegel
-Wilhelm Heinrich
-Novalis
-Clemens Brentano
LITERATURA ENGLEZ|
-William Blake
-William Wordsworth
-Samuel Taylor Coleridge
-George Gordon Bryon
LITERATURA FRANCEZ|
-Victor Hugo
-Alphonse de Lamartine
-Stendhal
-Francois-Rene`
LITERATURA ITALIAN|
- Ugo Foscolo
- Ludovico Breme
- Ermest Visconti
- Giovanni Berchet
LITERATURA ROMAN|
- Mihai Eminescu
- Alecu Russo
- Costache Negruzzi
- Vasile Alecsandri
Critica romantic\ face parte dintr-o mare devenire. Diversificarea ei real\
se va produce abia ^n a doua jumatate a secolului al-XIX lea.
