m2h5hr
Dupa o lunga activitate obscura, I. Peltz s-a facut in Calea Vacaresti si Foc in Hanul cu tei evocatorul evreimii din Bucuresti, determinand in chipul acesta si o varietate de mahala romaneasca, intransplantabila.
Lumea lui Peltz, vazuta mai mult sociologic, e alcatuita din mici negustori stabili ori ambulanti, din prostituate, actori de balci, oameni fara capatai in cautarea unui rost. Notele lor tipice sunt o nostalgie de prosperitate, personificata indeosebi in America, si intr-o stare de nevroza si anemie atavica, atingand mai cu seama viscerele si deci indirect sistemul nervos, de unde o exagerare a mizeriei si frica.
Romanele sunt monografii de cartier si intereseaza mai ales prin aspectul colectiv. Astfel in Calea Vacaresti Leia este bunica, traind succesiv pe langa fiii si nepotii sai. Fiica ei, Esther, se extenueaza lucrand la masina de cusut si moare canceroasa. Un alt fiu, Paul, plasator de articole de ocazie, moare de epilepsie. Morit are nostalgia
Americii si intr-o buna zi si porneste, escortat la gara, elegiac, de toata familia. Nostalgia lui Rubin, pensular, e mai modesta. El vrea sa deschida o “sala de dans”. La Ficu, fiul Estherei, starea bolnavicioasa rasiala se manifesta printr-o mare si anxioasa iubire filiala, printr-un sentimentalism timid. Toate aceste aspecte ale vietii ebraice sunt centrate in cateva evenimente sociale, deces, nunta, reuniuni confe sionale, pline de originalitate pentru cine nu cunoaste de aproape viata evreie si in orice caz indeajuns de ridicate la o idee unica spre a depasi documentul. In Foc in Hanul cu tei tratarea caracterologica e mai accentuata. Micu Braun e un cuceritor, un fel de bancher balzacian, care speculeaza un mare han sordid, azil al epavelor evreie, si asigura pe mari sume Hanul cu tei in scopul de a-i da foc. Insa Hanul cu tei e incendiat cand nu mai era asigurat, provocand ruina si moartea lui

Micu.
Celelalte romane nu mai desteapta acelasi interes.