q1m4mm
Primele poezii ale lui D. Nanu (1873—1943) sunt in raza lui
Eminescu, descarnat dupa formula Vlahuta. Poezia mistica, incercata mai tarziu, e fara ingenuitate si vibratie. Din toata lirica lui D. Nanu
(bun traducator de altfel din Corneille, Racine si Shakespeare) se desprind pentru antologii Ploaia de noapte, in care o aversa nocturna e privita cu religiozitate ca un fenomen de inceput al Creatiei,

Scafandrierii, pentru originala imagine a transluciditatii lumii, si In ceasul din urma, pentru delicateta mahnirii unui om modest:
O! de m-as strecura
Alunecand in vesnicul abis
Incet si nevazut printre multime...
Nici pasii mei sa nu-i auda nime,
Nici usa dupa mine cand s-a-nchis!