c1b8bc

Izvorul principal pentru povestirea luptei de la Podul Inalt, capitol central din Oamenii Mariei Sale, cea de a treia parte din romanul Fra\ii Jderi, se afla ? letopise\ul lui Grigore Ureche.
Relatarea cronicarului este, cel pu\in ? cazul de fa\a, ?deajuns de seaca, pur informativa aproape, cu toate ca =i Ureche este perfect con=tient ca era vorba de una dintre cele mai stralucite victorii ale lui +tefan. Cam ? acela=i chip sunt =i adaosurile lui
Misail Calugarul la capitolul respectiv. (Vezi: Grigore Ureche,
Letopise\ul Tarii Moldovei, edi\ie ?grijita de P. P. Panaitescu,
E. S. P. L. A., .)
Prozatorul modern pastreaza tonul u=or ?ehnicist , ? sensul ca da anume detalii cu privire la mi=carile tactice ale armatelor, ori ca descrie locul unde a avut +tefan razboi cu turcii. Adauga ?sa =i un anume aer de legenda, de fabulos,
?c?, artistice=te vorbind, relatarea pare a fi facuta de un om din popor, bunaoara de un osta= care ar fi participat la vestita batalie. Astfel impresia e de invazie a unor for\e apocaliptice, venite sa cotropeasca pam?tul unui popor pa=nic, dar hotar? sa se apere cu cea mai mare d?zenie. Vestitul Soliman
Had?bul m?a spre Moldova o armie ?frico=atoare care se t?a prin vai ca ?n balaur cu mai multe capete =i labe .
Tabloul e panoramic =i se bizuie, la ?ceput, pe sintaxa perfectului compus =i a imperfectului, ca spre a sugera for\a greoaie cu care se mi=ca du=manul, p?dit pe tot parcursul de ochii ageri ai iscoadelor moldovenilor. Atmosfera de epoca se realizeaza prin vocabularul arhaizant, cerut de ?prejurari =i not?d imagini vizuale =i auditive:
?rdia se mi=case toata noaptea . In zori ?-a ?tins tacerea“
=i ?-au auzit glasurile t?guitoare ale hogilor =i ulemalelor , proslavind pe Alah =i pe Mahomed profetul. Poruncile pa=ei erau strigate de crainici catre bulucurile din vai, bouarii pocneau din harapnice =i robii ?pingeau la ro\ile pivelor ?glodate ? mla=tini, strajile lui +tefan ·agau sama din ponoare .

Urm?d pe cronicar, dar situ?du-se mai mult dec? acesta
? unghiul de privire al unui povestitor moldovean din popor,
Sadoveanu evita, chiar ? nararea bataliei propriu-zise, perfectul simplu =i prezentul istoric, utilizat, cum =tim, de to\i prozatorii moderni, exemplul cel mai concludent fiind Balcescu, de pilda,
? povestirea bataliei de la Calugareni. Dinamismul necesar se realizeaza acum prin adverbe de felul: dintr-o data, numaidec?,
?data, pe loc etc., prin verbe de ac\iune precum: repezit, descalecat, sa taie, s-a mi=cat, se ?bulzea, au palit, ?ping?d
? raspar, pravalind, izbucnise, au pisat, dar mai cu seama prin adjective drastice ca: ?tramurare naprasnica , ·erabdare apriga , ·nfrico=atoare izb?da etc. Intreaga relatare graviteaza
? jurul imaginii balaurului de poveste sub care e ?fa\i=at du=manul, ?col\it din toate par\ile, har\uit =i rapus p?a la urma. Se fac auzite c?eva nume de capitani de steaguri ca
Manole comisul sau Nicoara Par Negru, ?sa oastea turceasca e vazuta mereu ca o jivina monstruoasa lovita din toate par\ile, facuta sa intre ? capcane pregatite mai dinainte de mintea agera a unui strateg hotar? sa iasa biruitor din aceasta
?fruntare de for\e inegale: ?runtea urdiei se ?bulzea ? mla=tina, cerc?d sa treaca dincolo, la largime , ... ·oua tovara=ii de steaguri au palit mai la vale sila ismailitenilor, din doua laturi , ... ?rupul balaurului a fost curmat ? doua , ...
?der =i Nicoara au prins a bate =i a m?a ?apoi coada, pravalind-o spre caru\ele =i saivanele had?bului... La loviturile
·e berbec ale steagurilor moldovene conduse de comisul cel batr?, din trupul taiat ? doua al gloatei turce=ti ·e=eau =i
?tr-o parte =i ? alta, viermate de oameni negri, ? care spaima izbucnise ca pulberea de pu=ca . Priveli=tea se umple de s?gele negru scurs din maruntaiele dragonului spintecat de Sf?tul
Gheorghe din icoanele populare ori de Fat-Frumos din poveste.
Acum naivitatea cronicareasca de altadata, prin puterea expresiva a limbii, devine pura metafora la povestitorul mo dern: ?smanl?i au pornit ? rasipa m?a\i de biciul de foc al acelui arhanghel ?frico=at, care vine ?data asupra oamenilor dupa descumpanirea min\ii .
Convingerea lui Sadoveanu era ca vechii cronicari scriau
?tr-o limba foarte apropiata de aceea a poporului, =i nu gre=ea deloc ? aceasta privin\a. Inca de la Ureche, Costin, Neculce =i
Dosoftei, caracterul popular al limbii rom?e scrise se impune
=i, cu toata evolu\ia ceruta de scurgerea vremii, s-a pastrat p?a
? zilele noastre. Ca atare =i ? Fra\ii Jderi, roman aparut ? plina ?florire a literaturii rom?e din perioada dintre cele doua razboaie, anume ticuri cronicare=ti sunt pastrate de catre prozator: osta=ii lui +tefan ·u palit... sila ismailitenilor , ciocnirile dintre tabere au fost ·u mare peire =i jertfa , izb?da lui +tefan de la Podul Inalt ?-a vestit ?data cu faima ? lume =i s-a pomenit ? veci ; anume semne cere=ti, fenomene meteorologice de obicei, indica evenimentul ie=it din comun:
?puneau batr?ii ca niciodata nu s-ar fi vazut amestecate ce\ele de jos cu nourii de sus... Ca =i la Eminescu, ? Scrisoarea III, tendin\a scriitorului este mereu aceea de a pune ? eviden\a caracterul popular al razboiului de aparare. Fiind vorba de proza acum, sunt pomenite, batr?e=te =i \arane=te, numele locurilor de rasunet familiare: la Trei ape, la Chi\oc, lunca
B?ladului. C?d turcii, pu=i pe fuga, ·u naboit prin vaile de sub Bobriac =i pe sub dealul lui Mirenila , \aranii ?-au ?demnat asupra lor, stupind ? palme =i pregatindu-=i topoarele =i coasele , uneltele muncii lor zilnice transformate ? arme, ?alindu-i cu
?blaciile =i pis?du-i p?a li s-au trudit bra\ele . Pe locul bataliei domneau ?paimele mor\ii , ?u=tile (?tunurile primitive de pe atunci) cele grele intrasera ? mla=tina ·a un sorb , lunca era plina ·e lume =i dobitoc macinat ? v?tejul urgiei =i risipit
? gramezi ca de o m?ie sf?ta . In sf?=it, dupa ce Jder =i
Nicoara ·u mu=cat =i au har\uit o po=ta pe had?b cu curtea lui , fugarindu-l spre Dunare, ·u poruncit raze=ilor sa descalece
=i sa caute ? desaga pita =i br?za, ca unii ce ostenisera =i flam?zisera cu folos .
Simplu, cronicare=te =i \arane=te, am putea spune, este notata
=i moartea vitejeasca a lui Manole Par Negru =i a fiului sau
Simion Jder: ·u cazut unul l?ga altul, cu arma ? m?a, strapun=i de multe suli\i . Insa moartea celor doi, ca =i a unuia dintre fra\ii Calimani — cu to\ii ·ameni ai Mariei Sale — capata mare\ie numai pe fundalul mai larg al ?tregii epopei sadoveniene care este romanul istoric Fra\ii Jderi. Trilogia, conceputa ? spiritul romanului istoric =i de aventuri clasic, dar — dupa cum am vazut din scurta analiza asupra fragmentului de mai sus — cu pastrarea =i accentuarea caracterului popular =i rom?esc al povestirii, ?fa\i=eaza epoca de glorie a Moldovei din vremea lui +tefan cel Mare.