“Pastelurile” au fost elaborate cand poetul avea 50 de ani si ele reprezinta raspunsul lui Alecsandri la insistentele lui Maiorescu de a colabora la revista “Convorbiri literare”. Aceste creatii au fost elaborate si publicate in intervalul aprilie 1868 - aprilie 1869. v9y24yz
Alecsandri inaugureaza specia de “pastel” in literatura romana. Pastelul face parte din lirica peisagistica in care este relevata si atitudinea poetului fata de peisajul reflectat. Creatiile sunt diferite de poeziile eminesciene pentru ca Eminescu descrie natura din perspectiva celui care este parte componenta a cadrului natural, in timp ce Alecsandri se detaseaza de peisaj, plasandu-se in postura contemplatorului.
Universul pastelurilor lui Alecsandri este aproape intotdeauna optimist. Sunt descrise toate anotimpurile cu tot ceea ce au ele specific. Anotimpurile sunt surprinse intr-o permanenta dinamica, autorul surprinzand in ele si activitatile si atitudinile oamenilor, legate de viata lor personala.
Dupa parerea lui Tudor Vianu, tehnica de baza in pastelurile lui Alecsandri este impresionista. Aceasta tehnica pune accent pe modul cum cade lumina asupra obiectelor si elementelor din natura. Faptul este relevat de prezenta luminii ca motiv central al creatiilor lui Alecsandri.
Tot de tehnica impresionista tine si redarea aspectelor marunte, a amanuntelor, care devin revelatorii pentru crearea imaginilor ample. La Alecsandri se trece firesc de la o imagine panoramica la una de tip secventional pentru ca autorul vrea sa surprinda simultan ceea ce este static, dar si ceea ce este dimanic in peisajul respectiv.
O alta caracteristica a pastelurilor este aceea ca aproape toate textele contin imagini statice. Acest aspect se schimba in final cand autorul introduce un element dinamizator (un lup, o sanie, o soparla etc.) nota realizata devenind profund optimista.
Critica literara a semnalat si o alta constanta a “Pastelurilor” lui Alecsnadri: folosirea invariabila a timpului prezent, forma verbala care il implica pe cititor in cadrul natural reflectat, transformandu-l intr-un adevarat spectator. Timpul de impresia de simultaneitate, adica se creeaza senzatia ca actul contemplatiei se produce concomitent cu creatia si cu receptarea poeziei.
Creatii pline de armonie, caracterizate prin impletirea fermecatoare a liricului cu epicul, elementului popular cu cel de cult, “Pastelurile” lui V. Alecsandri definesc partea cea mai valoroasa a poeziei sale.
Volumul “Pasteluri”, publicat in 1875, aduce in literatura romana “o poezie noua in care tehnica picturala predomina”, fapt care a indreptatit apropierea lui Alecsandri de Nicolae Grigorescu -; “Alecsandri in <Pasteluri> este un Grigorescu al iernii potolite, al primaverii luminoase, al verii imbelsugate, fara melancolii de toamna, al plugarilor, al cocoarelor, al Rodicai si mai ales al Mircestilor”.
Alecsandri descrie spectacolul natural in toate anotimpurile. Se pare insa ca iarna a exercitat o atractie deosebita asupra poetului. Cele mai cunoscute creatii despre iarna sunt: “Iarna”, “Gerul”, “Viscolul”, “Sania”, “Miezul iernii”, “La gura sobei”, “Sfarsitul iernii”. Intre poeziile despre vara -; primavara se numara: “Malul Siretului”, “Floriile”, “Pastele”, “Dimineata”, “Oaspetii primaverii”, iar intre cele de toamna: “Sfarsit de toamna”, “Cucoarele”.
In limba folosita de Alecsandri se constata influenta poeziei populare in ritmul versurilor; fluiditatea discursului poetic; voiciunea versificatiei -; vioi, retoric, rasunator; expresii simple, armonice, poetul fiind unul din adeptii aspectului estetic al limbii, al formelor care sa nu “loveasca” auzul si armonia limbii.
“Aburii usori ai noptii ca fantasme se ridica
Si, plutind deasupra lunii, pintre ramuri se despica.
Raul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur
Ca in raza diminetii misca solzii lui de aur.”
(“Malul Siretului”)

“Aerul e viu si proaspat!… el trezeste si invie
Peptul, inima si ochii peste carii lin adie.
Balta-n aburi se ascunde sub un val misterios,
Asteptand voiosul soare ca pe-un mire luminos.”
(“Balta”)

“Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapade,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri albi.”
(“Iarna”)
Apar in “Pasteluri” numeroase descrieri, imagini vizuale si auditive pentru a reda culorile, epitete, comparatii, iar tonul luiAlecsandri e unul optimist.
Vasile Alecsandri este un poet al luminii; in absenta soarelui el confera luminozitate prin prezenta lunii si a stelelor, a metalelor si a pietrelor pretioase.
Elemente de pastel se gasesc si in operele lui Gh. Asachi, I. H. Radulescu, Grigore Alexandrescu, iar dupa Alecsandri au cultivat aceasta specie: Al. Macedonski,
G. Cosbuc, I. Pillat, V. Voiculescu etc.
“Pastelurile” lui Alecsandri raman in literatura noastra ca adevarate bijuterii, cuceritoare prin simplitatea limbajului si perfectiunea rimei si a ritmului.