Mihail Sadoveanu f8m2mq
Aparut ? , c?d marele prozator ?plinea de ani, romanul Baltagul reprezinta o alta culme a crea\iei sadoveniene
=i poate fi comparat — cum s-a mai spus — cu o adevarata epopee a vie\ii pastore=ti.
?n centrul aten\iei cititorului sta — tot timpul — figura
Vitoriei Lipan, un tip de munteanca de prin par\ile Tarcaului =i
Valea Bistri\ei, o fire voluntara =i mai ales ne?duplecata ? hotar?ile ei, dictate parca de un destin implacabil. ?n fond, la mijloc e dorin\a sa apriga de a stabili adevarul cu privire la moartea naprasnica a so\ului =i de a face dreptatea cuvenita, conform unor legi nescrise, stravechi, mai tari dec? cele impuse de lumea civilizata.
Eroina apare astfel ca exponenta unei societa\i arhaice, cu datini =i obiceiuri stabilite din ad?ca vechime, opusa =i refractara — ? inten\ia estetico-ideologica a scriitorului —
?noirilor aduse de lumea civilizata.
Ac\iunea romanului, simpla, se desfa=oara linear, fara ocoli=uri =i reveniri: apropiindu-se iarna =i vaz?d ca so\ul ei,
Nechifor Lipan, nu s-a mai ?tors de la Dorna, unde negu\ase ni=te oi, pe care avea sa le duca la iernat ? bal\ile Jijiei, Vitoria
=i face pregatirile de drum =i pleaca ? cautarea lui. Merge la preot, pentru sfat =i pentru rugaciuni, dar =i la baba Maranda, pentru vraji — facute eventual cu concursul diavolului —, se duce sa se ?chine la icoana Maicii Domnului de la manastirea
Bistri\a =i \ine sa faca =i o ·acrama\ie catre prefect, la Piatra.
?nsa adevarata putere, ? ceea ce avea sa ?treprinda, n-o gasea dec? ? ea ?sa=i. Itinerarul Vitoriei Lipan care, ?so\ita de fiul ei Gheorghi\a, parcurge drumul lui Nechifor =i al turmelor lui, p?a la descoperirea acestuia, rapus de du=mani, ?tr-o r?a de munte. Identificarea =i pedepsirea fapta=ilor prilejuiesc adevarate investiga\ii poli\iste, menite sa puna ? lumina o inteligen\a ascu\ita, patrunzatoare, fapt ce uime=te chiar =i pe

?cercatul subprefect Anastase Balmez. Memorabila este scena
? care se reconstituie amanun\it crima, ? fa\a principalului vinovat, Calistrat Bogza, a autorita\ilor =i a oamenilor aduna\i la praznicul mortului. Ca ? cunoscuta scena din Hamlet, criminalul nu poate suporta confruntarea =i reac\ia psihologica scontata se produce. de o furie oarba, fa\a de o ·uiere“ care se apucase sa-l judece, sf =iat apoi de c?nele mortului =i lovit de baltagul lui Gheorghi\a, Calistrat Bogza sf?=e=te prin a marturisi ca lucrurile s-au ?t?plat ?tocmai.
Nu ?sa aspectul poli\ist al romanului (care de altfel nici nu respecta canoanele genului: nara\iune complicata, investiga\ie detectivista pe mai multe piste, surprizele de tot felul etc.) da valoare acestei remarcabile opere a lui Mihail Sadoveanu. Nici chiar crea\ia de ·aractere , ? ?\eles balzacian, nu este de gasit. Ca =i la Creanga, ?ersonajele din Baltagul, ca de altfel
=i altele din opera lui Sadoveanu, reprezinta o tipologie vasta, foarte cuprinzatoare ? spa\iu =i ? timp. Nechifor Lipan este munteanul oier dintotdeauna care-=i duce via\a dupa ni=te reguli stabilite parca de la ?ceputul lumii, de anotimpuri. Primavara
=i urca turmele la pa=une, toamna le duce la iernatic ? bal\ile
Jijiei. La anume date fixe, tot calendaristice, ? pica ve=ti cu bani de la negustorii care-i cumpara produsele. Atunci, cu chimirul plin, ?preuna cu so\ii, petrece ? cr =ma, stupind galbenul ?tre lautari. Din c?d ? c?d are obiceiul sa spuna
— celor ce vor sa-l asculte — una =i aceea=i poveste pe care o auzise de la un baci batr?, referitoare la soarta muntenilor.
Pentru orice ?rejurare are c?e o vorba cu t?c, pe care o comunica celor ce au urechi de auzit. ?nt?zie uneori =i ? casa straina, furat de stralucirea c?e unor ochi verzi, dar se ?toarce la sala=ul lui, ca un gospodar ce se afla. Vitoria este munteanca dintotdeauna. Supusa, rabda puterea barbatului caruia s-a
?credin\at. Mai ales ? era draga musta\a lui neagra, groasa =i adusa pe oala, ca =i ?fa\i=area lui spatoasa =i ?desata, la care privea ·scu\it =i cu ?d?jire c?d so\ul, ?tors cu chef de la cr =ma, credea ca a sosit momentul sa-i scoata cei =apte draci dintr-?sa:
?uierea ?dura fara sa cr?neasca puterea omului ei =i ram?ea ne?duplecata cu dracii pe care-i avea, iar Nechifor Lipan =i pleca fruntea =i arata mare parere de rau =i jale. Pe urma lumea li se parea iar buna =i u=oara...“
Acum, c?d aveau fata =i fecior mari c? =i d?=ii, Vitoria =i dadea seama, cu ru=ine, ca-=i iube=te barbatul tot a=a de mult ca
? tinere\e. De aceea credea de cuviin\a a ascunde totul cu grija.
Din momentul ? care a ?\eles ca Nechifor Lipan a cazut de m?a railor, comportamentul femeii de la munte, care =tie ca are de ?deplinit o grava datorie fa\a de mort, devine extrem de re\inut =i de ?chis, aproape de ne?\eles de cei din jur. Odata aflat, mortul trebuie grijit, pentru odihna cea ve=nica. Slujbele preo\ilor, priveghiul, tocmirea bocitoarelor, darea peste groapa a gainii negre, praznicul etc. se fac dupa o r?duiala veche, pe care femeia o supravegheaza ?deaproape, ascunzindu-=i lacrimile
=i nelas?du-le sa cada dec? la momentul cuvenit. Ea ?\elege ca totul sa se faca a=a cum trebuie, dupa datina din batr?i.
Mintea-i agera descopera pe uciga=, dar, respect?d datina,
Vitoria nu ucide, ci ?deamna pe baiat sa loveasca cu baltagul.
Dupa astrucarea mortului =i ?cheierea judeca\ii, via\a urmeaza
?ainte, dupa acela=i tipic de nezdruncinat, a=a cum reiese din vorbele adresate lui Gheorghi\a, cu care romanul se ?cheie:
+-apoi dupa aceea ne-om ?toarce la Magura, ca sa luam de coada toate c?e am lasat. Iar pe sora-ta sa =tii ca nici c-un chip nu ma pot
?voi ca s-o dau dupa feciorul acela nalt =i cu nasul mare al dascali\ei lui Topor.“
Celelalte personaje sunt croite dupa aceea=i tipologie cuprinzatoare. Parintele Danila e ?alt, ple=uv, cu p?tecele revarsat =i compune scrisori ? stil oficial-administrativ. Baba
Maranda, vrajitoarea, e saraca lipita pam?tului, dar lasa a se
?\elege ca lucreaza m`na ? m?a cu necuratul ce ar putea sala=lui ?tr-o ca\elu=a neagra pe care o \ine dupa soba. Argatul
Mitrea, la anume semne meteorologice, pe care nu le-ar putea talmaci nimanui, coboara turmele din munte =i iarna vine numaidec?. Nu cere altceva dec? tohoarca =i piele pentru opinci: man?ca ferit de lume, ?tre animalele lui, ? =ura; scufunda ulcica ? cofa cu apa, bea pe nerasuflate, pufne=te prin barba-i \epoasa =i de=arta restul de apa la loc ? vas; noaptea, la ivirea unei dihanii, izbe=te cu maciuca mai mult prin somn, cumva incon=tient, =i omoara cogeamite lup.
Muntenii sunt oameni iubitori de libertate =i de petreceri. ?n c =legi =i pe la sarbatori, cr =mele sunt pline; din loc ? loc, pe la rasp?tii, ?t?ne=ti cumetrie sau nunta. E o lume cu o via\a aparte, ?chisa parca de hotarul muntelui.
Chiar daca, precum s-a mai spus, romanul pleaca de la o
?t?plare adevarata =i ?truc?va banala, semnifica\ia ad?ca a Baltagului n-a putut fi realizata de artist dec? prin observarea atenta a vie\ii de toate zilele a oamenilor simpli, cu a=ezari temeinice =i vechi, observare facuta ? spa\iu, dar — ceea ce este caracteristic numai lui Sadoveanu — mai ales ? timp, prin scufundarea ? mit =i ? legenda. De aici provine tipologia larga de care vorbeam =i structura baladesca a romanului. Caci
Baltagul este Miori\a lui Sadoveanu.
Apropierea de Miori\a e mai mult dec? evidenta. +i ?tr-un caz, =i ? celalalt este vorba de un cioban pe care al\i doi ? omoara pentru ca are oi mai multe. +i ?tr-un caz, =i ? celalalt este vorba de o femeie (iubita, mama, so\ie). ?n fine, =i ? Miori\a
=i ? Baltagul intervine rolul unui animal, ? primul caz al oii nazdravane, ? cel de-al doilea al c?nelui. Ca scriitorul s-a g?dit la celebra balada ? momentul c?d a conceput opera reiese =i din versurile a=ezate ca moto: ?tap?e, stap?e,/ Mai cheama =-un c?ne , care de la ?ceput imprima tonul de balada al povestirii. Baltagul este ?sa o opera profund originala, departe de o pasti=a a Miori\ei, al carei mit — am putea spune — prozatorul ? reintegreaza, conferind femeii rolul principal =i activ totodata. Unii exege\i din epoca interbelica au crezut ca ?
Miori\a se poate vedea firea resemnata, fatalista, a rom?ului.
?ntr-un fel, Sadoveanu le raspunde prin personajul Vitoriei Lipan, femeia neobosita ? aflarea adevarului =i ? ?faptuirea drepta\ii.
Miori\a are apoi un caracter mai mult liric, fabula\ia, foarte simpla, pierz?du-se ?tr-o cea\a poetica densa, ? timp ce Baltagul reprezinta o nara\iune situata oarecum ? plan real. Nu-i mai pu\in adevarat ?sa ca sensul estetic =i ideologic al povestirii sadoveniene, tipologia ei at? de caracteristica =i, mai ales, o anume nedeterminare temporala asemanatoare baladei se realizeaza prin intermediul mitului folcloric. Mai mult ?ca: privita ? ?tregul ei, nara\iunea lui Sadoveanu capata un fior rapsodic, de unde impresia de lirism profund, dar ascuns sub relatarea faptelor, care ne ?t?pina =i aici ca =i ? Miori\a.
Interesanta prin originalitate, ? sensul aprofundarii specificului na\ional =i popular, r??e confundarea p?a la un punct foarte ?aintat a stilului vorbirii =i g?dirii ? cuvinte al autorului cu personajul sau. Iata acest pasaj (cap. VI, la
?ceput, c?d Vitoria Lipan venea la Piatra sa depuna o lacrama\ie la prefect):
? se parea lucrul cel mai greu, sa gaseasca o anumita uli\a, anume casa cu mai multe r?duri.// ?n toate odaile =ed la mese oameni cu condeiele dupa ureche =i scriu. ?ntr-o anume odaie =ede cel care-i mai mare, primar, ori prefect, ori poli\ai. Se uita ?cruntat =i-i gras =i barbos.
Tot =i scoate ciubucul din gura =i racne=te la cei mai mici. C?d ? aud, cei de prin odai pleaca fruntea =i scriu mai harnic, trag?d cu coada ochiului unul la altul =i fac?du-=i semne .
Consult?du-ne cu cineva care traducea Baltagul ? limba spaniola, am aflat ca una din dificulta\ile transpunerii ar fi necesitatea de a se marca ?tr-un fel oarecare trecerea de la regimul imperfectului verbului la persoana a III-a singular la prezentul indicativ, ?cep?d cu cea de a doua fraza a fragmentului. Abia atunci ne-am dat seama (at? de pe nesim\ite se facuse alunecarea de la stilul indirect la cel indirect liber) ca imaginea hilara a birocra\iei apar\ine Vitoriei =i prea pu\in lui
Sadoveanu ?su=i. (Afara de cazul c?d am vedea aici — =i lucrul este cu putin\a daca facem, pentru moment, abstrac\ie de context — o caricatura umoristica a birocra\iei facuta prin prisma \aranului.)
Importanta, plina de interes, pare a ram?e povestea ? sine prin vechimea ei, ca =i balada, nu con\inutul faptic. Artistul nu scrie, ci poveste=te. Nu neaparat oral, c? mai ales solemn =i festiv, stilul este al rapsodului popular. Povestitorul =i apleaca urechea pe melodia cuvintelor =i propozi\iilor, venite parca dintr-un trecut ?departat =i dispuse, cu deta=are, pe un portativ imaginar. Fraza cere acompaniamentul cimpoiului, pentru ca e ritmata ? respira\ii egale. Ceremonialul spunerii e dat de moto-ul Stap?e, stap?e,/ Mai cheama =-un c?ne, ca =i de prima fraza a textului propriu-zis, cu accente din Facerea biblica:
?omnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus r?duiala
=i semn fiecarui neam... Dincolo de jumatatea povestirii, la
?ceputul capitolului X, dam peste acest generic:
?ocuitorii ace=tia de sub brad sunt ni=te fapturi de mirare. Iu\i =i nestatornici ca apele, ca vremea; rabdatori ? suferin\i ca =i-n ierni cumplite, fara griji ? bucurii ca =i-n ar=i\ele lor de cuptor, plac?du-le dragostea =i be\ia =i datinile lor de la ?ceputul lumii, ferindu-se de alte neamuri =i de oamenii de la c?pie =i venind ? b?logul lor ca fiara ? codru — mai cu sama stau ei ? fa\a soarelui c-o inima ca din el rupta: cel mai adesea se desmiarda =i luce=te — de c?tec, de prietenie...“
A=ezarea paratactica a propozi\iilor =i frazelor, oralitatea lor prin excelen\a (nu ?sa cea din via\a de toate zilele!), dar =i o anume solemnitate ceruta de poveste =i provenita din exprimarea senten\ios-naiva, ca de carte veche populara, lasa p?a la urma impresia neteda ca nu Sadoveanu poveste=te, ci un c?tare\ popular fabulos. Se ?\elege, nara\iunea nu urmeaza
?tocmai a=a peste tot, odata introducerea facuta, trebuind sa se intre ? amanuntele istorisirii, care merg p?a la dialog.
?nsa Baltagul se cite=te sub aceasta cheie rapsodica. Astfel ca nu numai ceea ce se spune este de luat-aminte, dar =i modul cum se spune ram?e interesant. ?n aceasta deta=are lirica sta, de fapt, ?treaga arta a lui Sadoveanu.