Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Dramatismul existential in Psalmi
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

PLAN

1. Introducere

2. Prezentarea dramatismului existential

2.1. Izvorul dramatismului existential

2.2. Elementele care definesc viata celui ce cauta neincetat

2.3. Finalul plin de dramatism al psalmistului

Dramatismul existential in Psalmi

Psalmii reprezinta creatia cea mai importanta a lui Tudor Arghezi. Majoritatea Psalmilor au fost publicati in Cuvinte potrivite care este cel mai insemnat volum publicat de poet. o7v5vc
In Psalmi poetul este insetat de absolut. El cauta pe Dumnezeu, dovada a certitudinii perfectiunii. Este cuprins de indoieli, isi pierde rabdarea.
Din majoritatea Psalmilor publicati in Cuvinte potrivite reiese cautarea neincetata, speranta intre nadejde si indoiala, credinta si tagada:

“Sageata noptii zilnic varfu-si rupe
Si zilnic se-ntregeste cu metal
Sufletul meu deschis ca sapte cupe
Asteapta o ivire de cristal
Pe un stergar cu braie de lumina!”

Izvorul dramatismului existential vine din aceasta cautare perpetua. Este drama celui nemultumit cu mediocritatea, a celui ce se simte marunt in fata fortei supreme:

“O nelinistita patima cereasca
Bratul mi-l zvacneste, sufletul mi-l arde
Vreau sa pier in bezna si in putregai
Ne-ncercat de slava, crancen si scarbit
Si sa nu se stie ca ma desmierdai
Si ca-n mine insuti tu vei fi trait”.

Este redata truda celui vesnic nemultumit: “ma muncesc din radacini si sanger”, “Si-mi simt sculate aripi de cocor”(Intoarcerea in tarana), “ma strecor in lupta / In umbra lunii albe, cu lancea nalta rupta”(Cantare).
Elementele artistice definesc viata mediocra si frumusetea celui ce cauta neincetat: “noroi”, “umilinta”, “noapte”- pe de o parte si “lumina”, “inaltimi”, “stele”, “cantec” pe de alta.
Astfel drumul in viata pare o zbatere neincetata intre urcare si coborare, intre victorie si infrangere, intre descoperire si neputinta de a gasi esenta, adevarul, pe insusi Dumnezeu: “Carpi-voi pe-ntuneric mantaua vietii mele / Drept multumire sti-voi ca cerurile reci, / Vor strecura prin gauri lumina unei stele”(Nehotarare).
Poetul adopta patru atitudini esentiale: umilinta, lauda, ironie, revolta si acuza.
Psalmistul apare ca o fiinta indurerata, chinuita, singuratica, asaltata de rautatea dusmanilor si furtuna patimilor, supus trecerii nemiloase a timpului.
Este caracterizat ca “garbovit”, “chinuit”, cu “ranile putrezite”, impresurat de rele, sarac si sarman, un “vas stricat”.
Poetul se vede “ca un copac pribeag uitat in campie”, “cu un fruct amar si cu frunzis tepos si aspru”, “sub cerurile goale, muncit din radacini si sangerand, rodind metale”, amintind de imaginea unui crucificat.



“Tare sunt singur, Doamne, si piezis
Copac pribeag uitat in campie
Cu fruct amar si cu frunzis
Tepos si aspru-n indarjire vie”

Poetul nu este un “vas stricat” ci un “taciune” care arde incet, mistuit de patima cereasca:
“Nici rugaciunea nu mi-e rugaciune
Nici omul meu nu-i poate, omenesc
Ard catre tine-ncet ca un taciune
Te caut mut, te-nchipui, te gandesc”.

Refuzat de cer si de oameni, psalmistul reface drama cristica a singuratatii absolute, fara echivalent pe Pamant si in Cosmos:
“Opaitele noptii se-aprind la mii de postii
Din tari de stele din ce in ce mai sus
Din fundul Marii Moarte pana-n vapaia Clostii
Nu-i nimenea nemernic si singur ca Isus”.




Este inconjurat de dusmani, ocolit de prieteni, parasit de divinitate:
“Doamne, tu singur vad ca mi-ai ramas…
Dar si tu vad ca-ncepi glumi cu mine
Nu mai am suflet, nici inima, nici glas
Is buruiana. Sunt un maracine”.

Bibliografie
1. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii romane contemporane, Editura Minerva, Bucuresti, 1989.
2. Tudor Vianu, Studii de stilistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1968.
3. Tudor, Arghezi, Poezii, Bucuresti, Editura Minerva, 1971






Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite