Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Geo DUMITRESCU - proiect intreaga opera literara
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

x2v11vx
Literatura sub formele ei patetice, solemne, transcendentale, va fi \inta ironiilor in Libertatea de a trage cu pu=ca (1946), fi=a de temperatura morala a unei genera\ii. Nega\ia poeticului nu imbraca totu=i forme anarhice. Sintaxa poemului lui Geo Dumitrescu (n.
1920) este normala, confesiunea limpede, coerenta, autorul mani festa chiar o u=oara pedanterie in organizarea discursului liric. Din confruntarea cu vechea retorica se na=te, a=adar, o retorica noua.
Jean Paulhan citeaza, intr-una din car\ile lui, cuvintele inscrise pe placa fixata la intrarea in gradina publica din Tarbes: „Il est défendu d’entrer dans le jardin avec des fleurs a la main“ — =i trage concluzia ca inscrip\ia se potrive=te =i pentru gradina literelor moderne: artele noastre poetice sunt facute din refuzuri.
Adevarat, dar refuzul se transforma in cele din urma intr-o op\iune sau, pentru a folosi in continuare parabola criticului, cel ce intra cu m`inile goale in gradina literelor va ie=i totdeauna cu un buchet de flori de stil in m`na. Mai este, apoi, un adevar de ordin literar, semnalat =i la noi =i in alte literaturi: poe\ii veni\i
in urma suprareali=tilor incearca sa dea un caracter organizat protestului lor liric. Spiritul negator se structureaza in masura
in care se decodifica. Poezia t`nara din jurul anului 1940, sub presiunea, poate, =i a evenimentelor istorice, dar =i ca urmare a unei evolu\ii fire=ti, incepe din nou sa comunice. Ea continua sa har\uiasca pe cititorul comod =i sa ridiculizeze iner\iile literaturii, dar face acest lucru in chip inteligibil, cu o mare varietate de procedee. Geo Dumitrescu folose=te inteligent ironia. Este un ironist, ceea ce vrea sa spuna un sentimental, un patetic mascat.
Snt`ia lui preocupare e sa ia in deriziune obiectele sacre ale poeziei tradi\ionale. Sncepe cu chiar fiin\a poetului, comentata
in ace=ti termeni profanatori: inima — „o gamalie de chibrit“, creierul — „un aparat sacru =i concret“, g`ndurile — „o claie informa de rufe murdare“ etc.


Vine la r`nd literatura cu cli=eele ei prestigioase: iubirea, moartea, via\a transcendentala etc. Sn ochii poetului, acestea nu se bucura de nici o stima. Le nume=te „patetice, moi =i dulci lamentari“ =i anun\a ca „sunt at`tea lucruri din care po\i face o poezie“. Nu altceva cer poe\i ca Desnos, Raymond Queneau (cu lirismul ironic =i fantezist al acestuia Geo Dumitrescu are oarecare afinita\i). Autorul Liberta\ii... indica, de exemplu, ca elemente posibile de medita\ie poetica musca, pelagra sau cele patru picioare ale patului sau. O gluma, fire=te, dar =i convingerea ca poezia poate sa valorifice rela\iile ei cu lucrurile comune.
O sursa inepuizabila de ironie e pentru Geo Dumitrescu cos mosul, spa\iul sacru al evaziunii lirice de totdeauna. Pentru ochiul rau al poetului, cerul nu-i dec`t un bordel unde se petrec fapte ru=inoase:
„+ti\i, nu-i adevarat nici ca stelele au col\uri — le-am vazut eu cu ochii — pe onoarea mea!
Erau rotunde, buhaite =i murdare
=i nici una din ele nu se mi=ca.
Luna, obeza =i colerica, se dezbraca pentru noapte.
Parea ca se \ine acolo un dialog cu calma disperare:
imi venea sa strig ca de la galerie:
— Mai tare, pentru Dumnezeu, mai tare!...
Norii fluturau pelerinele lor cenu=ii, zdren\uite, cu ridicole elanuri medievale, nu se vedea nici un alcov unde batr`na libidinoasa
=i-ar fi putut ascunde nocturnele hemoragii banale.
Cur`nd apoi a trebuit sa-mi acopar ochii: un nor masiv s-a depus masculin peste flasca gramada de sex — dedesubt, luna se mai vedea doar o felie pentru ochii muritorului perplex.“
Sn stilul acesta umoresc =i crud e scris intreg volumul. Nu e cru\ata nici iubirea, prezentata cu o fantezie neagra. Sn gradina publica, liceanul int`lne=te o femeie cu ochi obosi\i =i buze de anilina, care-l intreaba profesional: „Ma iube=ti?“ Apoi adoarme,
=i c`nd se treze=te, constata ca =i-a pierdut palaria. Sntr-un voiaj cunoa=te o \aranca de 14 ani =i se g`nde=te s-o aiba „numai pentru a ma g`ndi superior la prostia so\ului tau c`nd ii spun cu pervers z`mbet afectuos: salutare“ (Ipoteze).
Altei femei ii promite o ma=ina aerodinamica „de treierat“ =i o via\a casnica prolifica:
„...Seara, in vatra calda, cu buzele pline de mamaliga, nadu=i\i, vom face copii, ca sa se implineasca Scriptura, vom face copii mari, pro=ti =i frumo=i, ca sa ne anime =i sa ne pazeasca batatura.
C`nd l-oi dovedi pe Marin Mierlanu cu vacile in cositura, tu sari de mi-l scapa din m`ini, ca sa nu intru in pu=carie; tot a=a, c`nd l-oi prinde pe boier ca se uita prea lung la tine sau ca i\i da t`rcoale prin vie.
P`na atunci am sa mai scriu, despre tine, c`teva versuri, p`na ce-oi cumpara ma=ina de treierat scumpa =i ciudata...
Ma g`ndesc insa ca, oric`t ar fi de nefiresc =i de ru=inos blestem de ora=, eu, draga mea, n-am sa te pot bate niciodata...“
Sunt, in fine, =i momente de candoare. O fata mai pura se cheama Violaine =i poetul declara c-o iube=te „evident“, ceea ce nu este totu=i un motiv s-o lase sa-=i spele m`inile „in apele sufletului“ (Poem final, Banala). Violaine nu-i intelectuala =i nu
in\elege capriciul pedant =i citadin al poetului. El sufera de actualitate =i are o parere c`t se poate de proasta despre veacul nostru, „melancolic =i cabotin“. Dore=te, in concluzie, o purificare a planetei:
„Domnule Pam`nt, e timpul sa ai ceea ce se cheama obraz“,
=i marturise=te, in final, a fi descoperit o certitudine mai mare dec`t scumpul asaui pat cu patru picioare:
„O, astazi sunt sigur, sunt sigur =i \an\o= ca un \aran pe bicicleta — e pueril sa r`zi de o craca rasucita comic =i bizar; tot a=a sunt sigur ca ma iubesc milioane de oameni ai planetei —
impreuna cu tine, draga mea —
=i ca-mi pastreaza inima de lemn certa =i utila in buzunar.
Trebuie lasata sa cada exclama\ia: „Ura!“ — totul pare sa anun\e ca marea revolu\ie a inceput.
Certitudini, Doamne, ce bine e sa ai certitudini! —
in stomac, in cerul gurii, in v`rful unghiilor, in a=ternut!...“
Remarcabila este aici =i in alte versuri mobilitatea spiritului: trecerea de la un incruntat scepticism la afectarea inocen\ei =i chiar la o nota\ie mai directa, neprefacuta, caci aflam in Libertatea de a trage cu pu=ca =i poeme in care sarcasmul se retrage ru=inat in fa\a elanului sincer:
„...corabier in larguri de triste\i, am explorat tacerile din mine,
Peste nadejdea mor\ii anodine, am numarat un veac din dimine\i“.
(Columb)
S-a vorbit, in legatura cu poezia lui Geo Dumitrescu, de miticism, ceea ce vrea sa zica o anumita placere pentru limbajul verde =i o aplecare spre =iretenie in confesiune. Mai potrivit este sa vedem in Libertatea de a trage cu pu=ca =i in volumele urma toare o manifestare a spiritului muntenesc: polemic p`na la agre sivitate, cu mari rezerve, totu=i, de candoare, inventiv, „simpa tic“, „neserios“ cu con=tiin\a neseriozita\ii, ironic, cordial, la nevoie sarcastic =i necru\ator. O caracteristica a spiritului muntean
(Geo Dumitrescu are, aici, un inainta= in simbolistul Minulescu) este gustul pentru teroarea verbala. Poetul i=i terorizeaza obiec tele, le supune unui adevarat ritual al execu\iei. Le evoca, mai
int`i, cu gravitate (falsa gravitate), trece apoi la o ironie candida
=i, fara sa prindem de veste, c`nd poemul pare mai lini=tit =i umoarea autorului mai buna, tonul se inaspre=te =i devine in cele din urma agresiv. Geo Dumitrescu nu-=i iube=te obiectele =i nu se lasa niciodata dominat de ele. Si ram`n de la inceput straine.
Placerea lui este sa faca „spirite“ pe seama lor, cu un cuv`nt sa le terorizeze fara sa le nimiceasca. Caci autorul n-are, totu=i, voca\ie de calau, nu duce niciodata execu\ia p`na la capat. Sn limbaj caragialian, marea lui satisfac\ie e sa tachineze. O ultima reflec\ie ironica incheie, de obicei, acest mic recital de teroare verbala =i fantezie inteligenta care este poemul lui Geo Dumitrescu.
* * *
Dupa o tacere de aproape doua decenii, Geo Dumitrescu revine
in actualitatea literara cu volumul Aventuri lirice (1963). El face acum o poezie politica substan\iala, comunic`nd cu dezinvoltura, aproape reporterice=te, observa\ii pe teme de istorie morala =i sociala. Dupa ce, mult timp, lirica sociala se epuizase in anecdote versificate =i goale pamflete, ea i=i regase=te tonul adevarat =i substan\a prin contribu\ia poe\ilor mai tineri. Geo Dumitrescu este alaturi de ei. Aventurile sale dau un sens mai precis liric acestei deschideri spre social =i politic. Poemele, demonstrative =i polemice
(C`inele de l`nga pod, Macarale la marginea ora=ului, Balada corabiilor de piatra etc.), valorifica =i o alta sursa (sleita =i aceasta de versificatorii din deceniul al VI-lea), =i anume poezia coti dianului, lirismul faptelor banale. Poezia folose=te nu numai limbajul strazii (“Doamne, iarta-ma“, „ma bate g`ndul“, „nemai pomenit“, „va jur“, „colosale“, „probabil ca“, „cum se int`mpla adesea“, „dealtfel“, „du-te dracului“, „acum insa“, „de=i era cu totul vadit“...), dar =i o anumita optica realista, demitizanta a indi vidului simplu, brav =i galagios, nu mai pu\in demn, prin aceasta, sa devina subiect de medita\ie lirica.


Farmecul (=i rezisten\a) poemelor lui Geo Dumitrescu, in contact cu aceste teme tocite de al\ii, vine din desfacerea comu nicarii de orice solemnitate livresca, din renun\area la orice ve=m`nt de gala. Poemul incepe, dezarmant de simplu, pieptul nu se bombeaza, glasul nu se ingroa=a, limbajul gone=te cli=eele ce buimacesc mintea. O profesiune de credin\a (Intrare in atelier) pune problema liricii in termenii celui mai prozaic realism: stelele, florile, mun\ii, oamenii, soarele, pe scurt, toate lucrurile =i vieta\ile sunt facute din pam`nt, deci poetul scrie cu o cerneala in care s-au dizolvat bulgari de lut, iar impletitura sub\ire a versului absoarbe
in chip fatal lumina =i roua unei existen\e comune. Idei, in fond, rasp`ndite, trecute de mii de ori prin articolele programatice, insa noutatea, savoarea lor in versurile lui Geo Dumitrescu vin dintr-o ciudata tensiune a comunicarii lor (o tensiune a simplita\ii), dintr-o implicare totala, energica in banalitatea expresiei:
„O, nu-mi cere\i, nu pot =i nu vreau sa iubesc tristele flori, tristele frunze presate-ntre file, nemuritoare schelete, mumii vegetale, galbene sub\irimi, sub\irimi stravezii, dar moarte, moarte, neingaduind amintirea dreapta a freamatului...
Dar, domnule, zicea amicul meu cu suflet de cristal, ia seama, un abur este poezia!...
Un abur? ma g`ndeam. Un abur, fire=te, o, lumea e plina de aburi, ce urca incet din cratere stinse, din paharul cu ceai de romani\a, ori din retorte cu grele fierturi corosive sau chiar de pe-ntinderea batuta de soare a marii...“
Sn acest spirit =i cu acest limbaj lipsit de hiperbola (nu insa =i de o expresivitate ce iese tocmai din evitarea metaforei livre=ti) sunt scrise =i celelalte poeme (Problema spinoasa a nop\ilor,
Macarale la marginea ora=elor etc.), unde Geo Dumitrescu folo se=te =i epicul sub forme de mici int`mplari de pe strada sau de anecdote de un haz miticesc. Prezen\a epicului la un poet iritat de retorica tradi\ionala ar parea nefireasca daca n-am observa numaidec`t ca Geo Dumitrescu introduce aceste nuclee narative
intr-un flux liric mai larg, in scopul de a da culoarea prozaica a vie\ii. Poezia moderna, purific`nd confesiunea, a alungat epicul,
insa T. S. Eliot nu elimina posibilitatea ca poetul sa foloseasca un subiect pe in\elesul tuturora. Rolul epicului ar fi, in acest caz, sa amuze spiritul cititorului =i sa-l \ina in fr`u, in vreme ce poemul
i=i face efectul asupra lui. Vasazica, epicul este, in lirica, o mo meala: „a=a cum ho\ul imaginar are totdeauna la el o bucata de carne pentru dulaul casei“.
Geo Dumitrescu o folose=te cu iscusin\a, poemele sale lungi =i demonstrative, dintre acelea ce se mi=ca in jurul unui simbol =i-l
incarca de mai multe sensuri, au =i o parte pregatitoare, pun pe cititor in tema printr-o succesiune de paranteze narative. Faptul banal al apropierii macaralelor de marginea ora=ului se transforma
intr-o epopee a periferiei care iese din iner\ia sociala. „Scelerata concupiscen\a“ a colonialismului devine, in alt poem (Balada corabiilor de piatra), tema unei cosmogonii aproape romantice
(aproape de n-ar fi ironia, Witz-ul care dubleaza fantezia =i \ine
in lan\, confesiunea ce tinde, altfel, sa delireze).
Excep\ional, in aceasta sfera de simboluri morale =i sociale, este poemul C`inele de l`nga pod, construit pe o iscusita am biguitate. Versurile au o desfa=urare narativa neascunsa, poetul poveste=te pur =i simplu ceva, o aventura velocipedica la marginea ora=ului (spa\iul liric al lui Geo Dumitrescu), trec`nd aceea=i idee prin mai multe stari lirice. Potaia Degringo se ia dupa biciclistul
\an\o= =i, de aici inainte, nu va mai parasi pe cel care se pre gate=te pentru „marele a...i zbor catre steaua adevarului“, pentru
„marea a...i v`natoare impotriva iner\iei =i beznei“. C`inele
Degringo poate fi, a=adar, simbolul con=tiin\ei, al demnita\ii regasite, vigilen\a spiritului lucid asupra aventurii existen\iale.
El este, insa, inainte de ceea ce zic eu ca este, subiectul unui poem delectabil prin acest amestec de =iretenie =i gravitate, de r`s =i pl`ns, propriu lui Geo Dumitrescu, mai bucure=tean dec`t oriun de, aici, c`nd trece cu voio=ie peste frontierele genurilor literare.
Pentru a incalca orice regula de poezie serioasa, el explica, la urma, ce a spus inainte, pacat de moarte la al\ii:
„Caci c`inele Degringo se afla acum, credincios, nedespar\it, l`nga u=a mea, poate chiar undeva in mine...
Fire=te, a= fi putut sa nu va spun acest lucru de pe acum, sa nu va silesc sa-l \ine\i minte p`na c`nd va va fi, poate, de folos, dar voi =ti\i, de multa vreme =ti\i ca nu ma pricep sa mint,
=i din aceasta pricina n-am sa pot scrie niciodata pe poarta inimii mele:
«Nu intra\i, c`ine rau!“...»
Nevoia de cercuri (1966) respecta in esen\a tehnica poetica din Libertatea de a trage cu pu=ca. Poemul este, ca =i acolo, un comentariu viu, cu o mare desfa=urare de for\e spirituale, in jurul unui eveniment. Esen\ial mi se pare acum gustul lui Geo Dumi trescu pentru spectacol. Poezia devine o aventura, un recital, prezentarea unei int`mplari extraordinare (chiar daca, in fond, ea este comuna!), pe scurt, un spectacol. Faptul este evident in poezia erotica, dar latura teatrala (in in\eles strict etimologic) nu trece neobservata nici in celelalte poeme. Ieremia, de pilda, e in paremiologia rom`neasca simbolul e=ecului ridicol. Geo
Dumitrescu vede in el un simbol inal\ator al inconformismului, un factor al progresului. Ieremia este cel ce pierde pentru ca al\ii sa c`=tige, cel ce se sacrifica pentru ca spiritul omenesc sa evo lueze. Locul lui e atunci in familia genialilor „pagubo=i“ (evocata
=i de Miron Radu Paraschivescu intr-o frumoasa balada):
„De mult mi-era drag Ieremia,
Toata lumea spune: ah, Ieremia, oi=tea, Ieremia, toata lumea striga: ajunge, Ieremia!
Dar mie mi-era drag, caci necontenit
in mine cre=tea incredin\area ca a=a aparuse in lume, datorita lui, cea dint`i caru\a fara oi=te, ca a=a va fi sa apara in lume cea dint`i ograda fara garduri.
Ah, Ieremia! — oi=tea, Ieremia!
Dar neav`nd oi=te, caru\a dob`ndise motor
=i c`rma =i poate aripi...
+i, neav`nd garduri, ograda se va largi p`na-n necunoscutul zarilor...
Of, st`ngaci =i greoi era Ieremia, dar tenace =i indaratnic, cucerind, centimetru cu centimetru, centrul limpede al lucrurilor, drumul sigur ce merge la \inta, ce nu mai poate merge in veci altundeva dec`t la \inta.
Bravo (ma g`ndeam), Ieremia!
Ai muncit, ai perseverat!
Face, ma g`ndeam, sa strici o oi=te sau mai multe, un gard sau mai multe, pentru a ajunge sa bagi de seama, sa dovede=ti ca nu mai e nevoie de ele!...“
Ieremia este o mica sociogonie ironica, o sociogonie pe dos, cu un simbol voit derizoriu, readus in final la suprafa\a marilor semnifica\ii. Un caz de remitizare in poezia voluntar demitizanta a lui Geo Dumitrescu.



Alt poem, Dar eu spun mereu, e un exemplu cum nu se poate mai elocvent de comedie a limbajului, de inserare in poem a subtilita\ilor limbii vorbite:
„ «+i uite-a=a — zicea domnu-nva\ator — discut`nd, iese adevarul!»...
+i discutam, =i ziceam, =i vorbeam,
=i eu ziceam daca, =i tu spuneai poate,
=i el zicea c`t-de-c`t. +i apoi a mai zis cineva ceva, un cuv`nt tremurat, ori un cuv`nt obligatoriu: m`ine ori p`ine, sau a=a ceva...
+i to\i ne uitam in pam`nt, intr-un punct de unde, imping`nd u=or c`\iva bulgari marun\i, urma sa se iveasca un col\ ro=cat-verzui, apoi un lujer sub\ire, care nu trebuia sa depuna nici un efort spre-a-nflori, pe loc, sub ochii no=tri...
+i discutam mereu, =i ziceam =i vorbeam —
«dar, fi\i aten\i» — spunea domnu-nva\ator —
«trebuie sa stam la o distan\a egala de lucruri, de nu =i de da!»
=i eu ziceam oare, =i tu spuneai insa,
=i el zicea una-alta, =i vorbele se-mbr`nceau unele pe altele,
=i ardeau enorme iluzii =i g`nduri manoase ilumin`nd p`na departe, astfel ca discu\ia parea l`nceda =i fara picioare,
=i tocmai de aceea aparu ca un strigat puternic nevoia mi=carii risipindu-ne
intr-un umblet infrigurat, in zig-zag, cu ochii deschi=i, cu ochii-n pam`nt «caut`nd»...“
Poemul are, fire=te, un in\eles mai serios. Floarea pe care vrea s-o ocroteasca cel ce scruteaza interiorul lucrurilor este floarea adevarului. Sn Dans, el face elogiul fragilita\ii victorioase, cu ajutorul, iara=i, al unei anecdote: in pravalia de por\elanuri intra un elefant =i ce urmeaza se banuie. Ram`ne intact doar un picior de dansatoare =i, din contemplarea lui, fantezia reconstituie modelul. Un mic poem, a=adar, al crea\iei (recipientele goale, ramase in urma vizitei pachidermului, trebuie umplute cu o bautura noua, „amara =i virulenta“, =i aceasta nu poate fi dec`t s`ngele poetului!). Alteori, decorul este mai sever. Un jurnal imaginar de campanie, dedicat „celor ce cad sub gloan\e“ =i pre cedat de un motto eroic luat dintr-o balada de Bolintineanu, prezinta razboiul ca o comedie absurda =i atroce. Un colonel striga:
„«Dar insa totu=i» =i tot el «Traiasca Alfa =i Omega, Cubitus =i Radius
=i celelalte constela\ii surori! Va ordon nu va lasa\i! Va ordon: nu va lasa\i barba, ori lasa\i-va barba, va ordon: face\i cum vre\i»...“
in timp ce cel ce reproduce aceste replici de umor american (in terminologia epocii) se g`nde=te la lampa pe care trebuie s-o stinga, =i apoi, prin contaminare, la Eulampia (Eu — lampa), fiin\a diafana, pierduta. E obi=nuitul joc al poetului cu vorbele, fr`na pe care o pune desfa=urarii patetice a poemului prin folosirea abila a expresiilor culese din conversa\ia de toate zilele: „Dum nezeu sa ma ierte“, „drace“, „o, Doamne“ etc.
O poezie debuteaza cu o replica de bodega: „Fa-mi plata, te rog“, pentru ca versurile ce urmeaza sa sugereze o scena tor \ionara:
„De aceea nu-mi mai pune\i intrebari, altceva nu mai =tiu. Plata, va rog.
+i stinge\i odata aceasta cumplita lampa scormonitoare, de iad, care-mi bate in ochi!...“
Asemenea rasturnari de situa\ii arata, inca o data, gustul pentru spectacol. Geo Dumitrescu il cultiva acolo unde ne-am a=tepta mai pu\in, in poezia erotica, de exemplu. Ciclul Furtuni
in marea serenita\ii e, din acest punct de vedere, o dubla surpriza: surpriza, mai int`i, de a descoperi in ironistul neinduplecat dinainte un liric sentimental p`na la patetism (protejat, in continuare, de sim\ul umorului), un poet, apoi, preocupat in tot momentul sa-=i puna in scena sentimentele cele mai delicate.
Confesiunea ia calea indirecta a unei aventuri in care autorul se implica =i de care se indeparteaza succesiv, dupa cum ra\iunile regiei ii cer. A=teptarea iubitei (tema cum nu se poate mai comuna) este un prilej de melancolie. Geo Dumitrescu, evit`nd s-o comunice direct, implica in mica lui tragedie lucrurile din jur
=i i=i gradeaza, dupa ritmul lor, emo\iile: perdeaua freamata, ceasul din turn bate al treilea sfert, u=a dulapului se deschide singura, ceasul bate din nou =i poetul are un reflex pur, ca =i
„c`inele lui Pavlov“ (Al treilea sfert).
Alta data, femeia dispare =i indragostitul da ordine severe sa fie cautata, urmarita, adusa neint`rziat. Confuzie, deziluzie: femeia regasita are un spirit eminamente casnic =i seamana cu o
„veche strecuratoare de supa“. Edificat, poetul ii ureaza „na=tere u=oara“ (De dupa Lamartine).
Ini\iativele sunt insa rasplatite, de regula, in chip mai fericit.
Voind sa distruga regatul iluziilor, poetul pune la cale un atac curajos:
„Tiptil, pe furi=, infa=urat in pelerina nop\ii, voi intra calare
in regatul inflorit al iluziilor.
Snjunghiind strajile, crunt voi intra cu sabia-n m`na, fioros, spintec`nd, taind orbe=te in dreapta =i-n st`nga.
Cr`ncen macel voi duce, urgie, printre ma=tile vechi, sur`zatoare, idoli alba=tri =i galbeni =i mov, fo=nitoare matasuri vii, mucavale boite, fantome albe, portocalii, crunt voi reteza in dreapta =i-n st`nga capete u=oare de guma bal\ata, de h`rtie, capete dure de tuci =i de lemn zugravit, fragile globuri mincinos poleite — s`nge, s`nge pestri\ va curge in juru-mi, urc`nd in valuri de culori strigatoare p`na la pieptul calului...“,
insa la sf`r=it iluzia ii z`mbe=te gale=, irezistibil, la fereastra sub
infa\i=area unei femei frumoase. Fiorosul cavaler cade iremediabil
in robia ei (Atac de noapte).
Geo Dumitrescu nu mai evita, acum, sa vorbeasca de fluturi, de flori, =i sa c`nte flacarile negre ale ochilor, de=i oroarea de literatura nu l-a parasit (“O, m`zga livresca, blestemata incre menire/ a vorbelor, tocite, indobitocite de sensuri!...“). El pa=e=te cu sentimente mai cordiale in mijlocul naturii =i infa\i=eaza c`teva pasteluri fine (Pastel caligrafic de toamna =i de primavara), din care nu lipse=te o nota fantastica: c`mpurile de porumbi ar=i ca o padure de sabii zdren\uite, dovlecii — cranii aspre, desfigurate...
L`nga nota fantastica este insa aproape mereu =i Witz-ul.
„Snecat de iubire“, poetul voie=te sa faca un cadou extraordinar iubitei =i-i daruie=te, in cele din urma, „un fir de protoplasma“; sub efectul dragostei, el cre=te „cu aproape doi centimetri“ =i invoca divinitatea c`nd femeia i=i pierde „creionul dermatograf“.
Ironia reintra in toate drepturile ei (sub infa\i=ari antonpanne=ti)
in C`ntec de nuca verde, unde Geo Dumitrescu i=i regase=te puterea de inven\ie verbala =i, desigur, o radacina mai ad`nca a sensibilita\ii lui receptive la formele comicului:
„+i foaie verde trei lam`i,
«ram`i, o, nu pleca, ram`i»... c`ntam, cu zarea capat`i, nepasatoarelor statui — eram =colar, erau dudui, eram un cal cu =aua-n spate, cu semne de celebritate, iubeam iubite adecvate pe doi-trei poli =i jumatate...


+i diridam =i alelei, negustorite oase, fi\i binecuv`ntate-n trei
=i rasplatite-n =ase voi, neuitatele femei, o, prea frumoasele femei din ultimele clase!...
+i iara=i verde trei lam`i, iubire frageda dint`i — era de Sf`nta Filofteea c`nd ma-nva\ara\i fapta-aceea ce-o face omul cu femeia, caci voua va eram frumos
=i de-a calare =i pe jos, o, fete vechi, cu pulpe groase, nemijlocite =i frumoase!
+i foaie verde =i-un pistil, mirari de t`nar imbecil cu ochii mari pe sub nombril, plecam inalt =i lat in spete
in triviale menuete, c`nt`nd spre Maica Preacurvita:
O, du-ne iara=i in ispita,
infrigurata stalactita! „
Daca dam insa la o parte spuma acestui lirism inteligent =i caustic, descoperim un suflet insetat de adevaruri mari. Nesta tornicia =i batjocura sub\ire nu sunt la el (la el =i la orice ironist) dec`t forme ale indoielii de sine, travestiurile unui spirit care cerceteaza, in desfa=urarea vertiginoasa a lucrurilor, legea =i ordinea unei existen\e universale. T`lcul plecarii, spune el intr-un poem (inclus in culegerea din 1974; Jurnal de campanie), este
intoarcerea. Sensul contesta\iei este, putem spune, certitudinea.
Sndepartate, \inute la distan\a, obiectele continua sa aiba un fond de mister =i in fibra lor intima sa bata o inima patetica.
Geo Dumitrescu este un poet prea fin ca sa nu vrea sa intre in contact cu aceasta parte ascunsa a lucrurilor, sa nu pa=easca, in cele din urma, printr-un efort de stap`nire a r`sului, in interiorul umbrei. Avem surpriza, atunci, de a citi ni=te versuri ce nu mai spun at`t de direct (=i cu o mare bucurie a demolarii) ceea ce vad, devin enigmatice =i grave, tulburate de spectacolul meta morfozelor interioare:
„Sntoarce-te in nevazut, acolo cresc metamorfice ad`ncituri pe crestele iluziei ucise de doua ori... Nici Hermes n-ar avea despagubiri mai dulci dec`t iu\eala cu care ne desprindem, dus =i-ntors: neprihanite nimburi s`nger`nd sub clopote de plumb, sub prea-v`scoase umbre, s`nger`nd,
intruna s`nger`nd, in metamorfice ad`ncituri, o, iscusite Hermes!“
L`nga Sphynkterland, \inutul ororilor, apare, in astfel de clipe mai pure, Tetracleea, teritoriu necunoscut, straniu, in care, intr`nd, lucrurile i=i leapada carnurile minerale =i se dezleaga de adevarul aparen\elor. Iata pe scepticul =i copilarosul Geo Dumi trescu intrat intr-o lume de simboluri intelectuale, tulburat de mesaje ce vin din alta realitate dec`t aceea care-i irita spiritul.
Versul nu mai are elocven\a =i sfidatoarea discursivitate pe care le =tim din alte poeme, versul respira mai scurt =i cu o pulsa\ie pe care degetele spiritului nostru o prind cu greutate. Snsa ce impresie intaritoare de poezie profunda, de purificare a spiritului,
int`rziat in c`rtire =i ironie, in aceste nota\ii re\inute in care razbate rasuflarea rece a neantului:
„Dar nu e preamarit cel ce se neaga, sie=i duc`nd mesaje licarind, mesaje de Alaturi =i de-Acolo
=i din ceea ce loc patruns de har nu recunoa=te. Sie=i duc`nd prelunga dezlegare de adevar, din s`rmele nervoase care-l strabat cu preistorica
=i neporuncitoare lege. Sn Tetracleea, perfida imbulzire-a norilor — iubirea casta desfrunzind planete noi cu patru ro\i, cu patru arbori, cu patru reci neanturi pure,
in care muritorul lepad`nd tremuratoare carnuri, oase, ram`ne nepatat ve=m`nt, o pelerina limpede, o pelerina din cele mai albastre...
Dar nu e preamarit cel ce se neaga...“
Cuv`ntul este aici un instrument docil, ideea nu se mai im piedica de coaja lui in=elatoare, grotesca, poetul nu-i mai ia in seama imperfec\iunile, sensurile impleticite =i confuze. Privirea este arcuita spre ceva ce trece dincolo de cuv`nt, intr-un spa\iu
in care lucrurile =i vorbele se identifica, intr-o aspira\ie comuna spre puritate. Snsa aceasta idila nu \ine mult, in plin elan spre orizonturile sublimului se produce o ruptura intre cuv`nt =i idee, sensurile se deregleaza, m`zga livresca, de care poetul vorbise mai inainte, amenin\a din nou puritatea comunicarii. Este sem nalul care pune in garda pe ironist, vocea i se schimba =i, odata cu ea, ritmul poemului, intors acum spre pamflet. Reapare, intr-o amplitudine amenin\atoare, sentimentul vidului =i al iner\iei.
Poetul este (in aceasta viziune grotesca) un nefericit facator de vorbe uscate, incremenite, „indobitocite de sensuri“, reflec\ia se concentreaza asupra golului ce se deschide in orice cuv`nt. Geo
Dumitrescu redevine muntean =i cheama alte vorbe mai crude pentru a batjocori vorbele goale, mobilizeaza toate instrumentele unei ironii inteligente =i patrunzatoare pentru a teroriza o realitate falsa, inerta, care impiedica fuziunea perfecta dintre idee
=i limbaj, sentiment =i expresie. El, poetul, ar fi voit sa comunice un sentiment simplu, omenesc, un „sentiment de toamna“, sa traduca o emo\ie curata =i sa verse o lacrima, dar intervine blestemata uscaciune a vorbelor, =i atunci el parase=te tema grava a poemului pentru a se dezlan\ui asupra formelor goale. Daca am traduce aceasta inver=unare (c`nd =ireata, c`nd serioasa) in limbaj ideologic, am putea spune ca bucuria lui Geo Dumitrescu este sa faca in versuri de o sc`nteietoare verva procesul formelor fara fond.
Cu sila, cu placere, el ciocane=te cuvintele pentru a auzi vidul dinauntrul lor =i intoarce pe dos, ca pe o manu=a, fa\a lucioasa a lucrurilor pentru a vedea dedesubturile lor grote=ti. Din tema ini\iala, profund serioasa (cel pu\in in aparen\a), a poemului, se desfac aceste paranteze in care lirismul sarcastic al lui Geo Du mitrescu triumfa. Singuratate, luna, sentiment curat de toamna =i, deodata, „urmele groase de labe literare“, „venerabilele iner\ii“ care
in=faca purul sentiment de melancolie =i usuca lacrima emo\iei sincere. Fa\a poemului se intoarce spre comic =i nega\ie:
„Ah, ticalos, nefericit lustragiu de cuvinte, atelier de sorcove!... H`rtia e plina de g`nganii strivite, vorbe cu treizeci =i doua de picioare, iner\ii grase, t`r`toare, duhnind a cerneala statuta, sinuoase molu=te cotcodacind duios peste neincepute emo\ii, printre g`nduri desfacute in =isturi virgine...
La dracu! Ei bine, nu sunt sigur!
Ei bine, daca vre\i cu tot dinadinsul, nu sufar, nu e toamna, nu e nici luna — nu-i nimic... „toate trec, durere sau noroc, nimic nu \ine via\a-n loc“, pam-pam!...
+i ma numesc inca o data Popescu, =i pot sa declar, intr-un elan nestavilit, pun`nd la t`mpla, doua de=te:
«prin transcrieri succesive, nu incape indoiala, versul se-mbunata\e=te!“...»
Geo Dumitrescu =i-a format, inca de la inceput, un stil, =i stilul sau poetic s-a impus. Este stilul unei genera\ii =i stilul unei personalita\i care refuza sa se clasicizeze, sa se ia — cum se spune
— in serios, fac`nd opozi\ie literaturii din interiorul literaturii.
Prin acest continuu exerci\iu al contesta\iei, stilul, ca =i omul, refuza sa imbatr`neasca. Geo Dumirescu este unul dintre poe\ii cei mai importan\i de azi.





Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite