s8u12uj
Numai Manasse, drama in patru acte, pluteste peste restul operei, de altminteri restranse, a lui Ronetti Roman. E drama constiintelor ebraice. Leea s-a indragostit de un magistrat roman si vrea sa se casatoreasca cu el. Parintii se silesc sa-i schimbe gandul, o logodesc cu un evreu, apoi, zdruncinati de durerea Leei, sunt biruiti si martu risesc cazul batranului Manasse. Manasse e implacabil si reactioneaza cu o habotnicie salbateca, intrupare a iudaismului milenar. Incapabil a intelege sentimente in afara de lege, el crede ca poate cumpara cu bani pe iubitul Leei. Respins cu indignare, conjura pe Leea in numele dumnezeului parintilor, intr-o revarsare de aprig si orb fanatism.
Pentru ca noua generatie, mai acomodata, sa poata trai, e necesar ca batranul sa dispara. Ceea ce se si intampla. Cu toate imperfectiile dramei, figura lui Manasse e o creatie puternica, grandioasa. In antipatia batranului pentru crestini se repeta dispretul Marei pentru sasi. Amandoua operele reiau dealtfel ideea din Romeo si Julieta, inlocuind conflictul de familii cu ura de rasa. De retinut si figura lui

Zelig Sor, evreu cu familie grea, cam betiv, adaptabil si sugubat ca un

Cilibi Moisi, facand legatura intre traditionalismul lui Manasse si liberalismul tinerei generatii.
Neinsemnati sunt ca poeti evreii A. Steuerman-Rodion si Giordano
(B. Goldner), cel din urma, autor de epigrame.