v1o16ok
Cu toate ca C. Dobrogeanu-Gherea a voit sa faca din Vlahuta in mod exclusiv un deceptionist , in realitate, dupa cum vom vedea, optimismul constituie nota lui esentiala. Pe cat e insa de integral pesimismul lui
Eminescu, pe atat e de relativ si rational acest optimism, asa ca neraspunzand unei viziuni spontane si energice si neaducand un ritm personal in dezvoltarea poeziei romane, reactiunea pesimismului emi nescian a asteptat momentul exploziei optimiste a lui Cosbuc. De na tura intelectuala, optimismul lui Vlahuta are paloarea lucrurilor tre cute prin rationament, obiect de argumentatie si de dialectica... In acest sens e, de pilda, Din prag, poezia tip a discutiei didactice si retorice in jurul problemei mortii pe care omul de temperament o rezolva prin in stinct. a...i
Lucid, Vlahuta ne-a dat o poezie de analiza psihologica sau de efecte dramatice. Din prag, de pilda, dupa cum am aratat, e drama sistematic expusa a omului ce vrea sa-si rapuie viata. La icoana este iarasi de natura dramatica si chiar melodramatica, prin analiza zbuciumului unei mame ce-si aduce pruncul bolnav la icoana facatoare de minuni. a...i
Inexistenta lui Dumnezeu e, asadar, concluzia logica a celeilalte drame din Dormi, iubito! concluzii diferite ce ne precizeaza natura dramatica a talentului lui Vlahuta adaptat subiectului. Si iubirea e tratata uneori prin latura ei dramatica si obiectiva ca o problema psihologica. a...i
Tablouri trase cu reala cunoastere a mestesugului teatral, cu efecte si suspensiuni cautate de cugetare, cu locuri comune filozofante si cu intentii moralizatoare, dar mai ales cu patrundere psihologica iata adevaratul aspect al poeziei lui Vlahuta, careia ii lipseste doar lirismul. a...i
Izvorand din ratiunea practica, talentul lui Vlahuta ramane discur siv si instructiv. a...i
Oricate inciziuni am face in opera lui Vlahuta, vom da, asadar, peste filonul ascuns al intentiei didactice, fie in Vechilor ateneisti sau in
Liniste, in Unde ni sunt visatorii? sau in Slavit e versul, dar nicaieri nu-l vom gasi mai sincer si mai realizat decat in paginile sale de proza.
Problema supravietuirii literare e conjecturala si, de altfel, si rela tiva, deoarece masuram imensitatile cu masurile noastre, iar destinul orb ne dezminte, trecand posteritatii opere din consideratii imprevizi bile si sugrumand altele. In aceste conditii, nu se poate sti de va ramane ceva din opera lui Vlahuta, dar, daca critica e dezarmata fata de intamplare, o domina totusi prin judecata ei care n-are nevoie de valo rificarea timpului. Perfectia unei opere sta in exacta adaptare a talen tului scriitorului la subiectul tratat, asa ca, daca, de pilda, didacti cismul turbura ritmul inspiratiei lirice a lui Vlahuta, e insa bine venit in Romania pitoreasca, in Din trecutul nostru sau in Grigorescu, in care calda evocare a trecutului, cu viziunea pitorescului, poetica si fara o originalitate dezarmonica, posesiunea mestesugului formal, combina rea utilului cu frumosul dau impresia adaptarii genului in natura talen tului scriitorului. a...i
Epigon, Vlahuta a fost si un profitor; venit pe drumul batut de altul, cu sfortari barbatesti si printr-o intuitie geniala a formei, el a beneficiat, netezind doar constiincos drumul deschis prin padurea vir gina a limbii noastre poetice si nemaiprezentand asperitatile lui Emi nescu. In lipsa intuitiei verbale si a spiritului creator, Vlahuta a avut instinctul cuvantului just, al proprietatii terminului.
Intre cei doi piloni (de altfel, de valoare inegala), intre Eminescu si
Cosbuc, care au orientat poezia romana in directii deosebite si ne-au turnat limba in tipare noi, Vlahuta constituie o simpla veriga de tranzitie... Pentru a fi o adevarata personalitate, i-a lipsit, mai ales, originalitatea si de sensibilitate, si de forma, in care a procedat pe de-a-ntregul din Eminescu; prin temperament, a fost insa mai mult un optimist, fara energie, fara spontaneitate si repede dizolvat de unele nedreptati sociale. Fara o puternica inspiratie lirica, pornita dintr-un substrat intelectual, poezia lui e lipsita de avant, de pasiune, dar are, in schimb, claritate, preciziune, calcularea efectului dramatic, finetea ana lizei psihologice, finalitatea moralizatoare calitati onorabile si anti lirice. Mai mult artist decat poet, prin echilibrul personalitatii sale,
Vlahuta a tinut totusi intr-o epoca de seceta interimatul poeziei romane, si, la urma, s-a impus chiar ca un fel de coreg; istoria literara il va trece insa in randul necesitatilor poetice ale epocei posteminesciene.
Eugen LOVINESCU

Ca poet, Vlahuta copiaza servil arhitectonica liricii lui Eminescu, insa cu totul superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vina.
Vlahuta e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se preface intr-o discutie de idei. Ce e mai interesant este de a constata ca eminescianul Vlahuta nu-i decat un dectractor deghizat al operei lui Eminescu. Toti cei umbriti de gloria poetului Luceafarului primira cu satisfactie observatia ca op era aceluia era o moda periculoasa pentru tinerime, putand duce la sinu cidere (concluzie sofistica pe nimic intemeiata): “Cand am inteles c aceasta e o moda care soarbe/ Seva tineretii noastre, am zis gandurilor oarbe,/ Ce-si roteau peste morminte zborul lor de lilieci,/ Sa s-abata lasand mortii in odihna lor de veci.”
Poeziile, venerate in scoala Unde ni sunt visatorii?, La icoana sunt doar niste versificatii corecte. O anume atmosfera personala se gaseste in cateva creionari ale vietii satesti, intr-un idilic mai nesilit: De pe gunoaie-aprinse fumul/ Molatic se ridica-n cer,/ Si caii la pasune suna/
Din piedicile lor de fier,/ /Departe-un fluier se aude,/ Un cantec aiurit, duios,/ Ce-n note lungi, tremuratoare,/ Suspina lin, misterios.
Mai descoperim un lirism intim, familiar si bonom, foarte rar in epoca eminesciana. O fetita se joaca cu papusa si poetul o ademeneste cu o pasarica, prilej de filosofie discreta si surazatoare, o alta a ajuns domnisoara si poetul si-aduce aminte usurinta cu care putea sa sarute pe fiinta acum asa de serioasa. In Iubire, idilicul e lipsit de pedanterie.
George CALINESCU
Vlahuta a vazut in poet un militant in serviciul principiilor inaltatoare, un semanator de idei generoase si simtaminte nobile.
Intrucat opereaza cu instrumentul minunat al cuvantului, care, dis punand de o putere aproape miraculoasa ( ca-n basme ), face lumi aevea din pareri , poetului ii revine menirea de a strabate tarina suflete lor si a semana in brazdele lor umede de roua , viata noua,/ Pe care va lega-o viitorul . Stigmatizand versul ce nu spune nimic, ci numai se deapana pe randuri, pe firul de pe fus , deplangand conditia literatilor care comunica desperari de porunceala si dureri inchipuite , Vlahuta pledeaza cu patos in favoarea poeziei pline de continut, deschisa spre lume, spre marile idealuri umane, in stare sa reverse peste inimile noastre mangaiere si iubire ; el cere poetilor sa cante rostul lumii si splendorile naturii , sa exprime ganduri de-un intreg popor gandite , asa despice cu inspirata lor privire si cuvantul lor profetic valurile de-ntuneric si astfel splendida-naitea noastra sa ne-arate-o lume noua .
Fidel acestui crez, formulat in Cuvantul, Slavit e versul si mai ales
Unde ni sunt visatorii?, poetul s-a straduit in permanenta sa scrie ast fel incat opera sa sa devina efectiv un factor de educare a constiintelor.
Daca realizarile nu sunt intotdeauna pe masura intentiilor, faptul se explica prin insuficienta forta lirica a versurilor, prin mentinerea, in nuvele si roman, adeseori, a observatiei la suprafata realitatii. Excelent versificator, Vlahuta formuleaza memorabil adevaruri incontestabile, talmaceste magistral sentimente clare, masive, insa nuantele miscarilor sufletesti le ocoleste, nu se apleaca niciodata asupra zonelor mai adanci, delicate, ale psihicului. Lira sa interpreteaza o gama restransa de stari interioare, necunoscand alta alternativa decat bucurie tristete, dra goste de viata pesimism. Drept consecinta, in versurile sale se instale aza monotonia, isi fac aparitia clisee, imaginile se repeta, si tot astfel rimele. In o seama de poezii, personalitatea proprie este aproape strivita de modelul creatiei eminesciene, pe care incearca sa-l urmeze. Viabile s au dovedit acele versuri in care sunt exprimate convingeri si aspiratii civico-etice si estetice, in care sunt celebrate simtaminte alese sau sunt fixate scene vii. Stangaci in tentative de a surprinde vibratiile subtile ale erosului, poetul glorifica in schimb cu veritabil efect artistic ideea de iubire: Iubire, sete de viata,/ Tu esti puterea creatoare,/ Sub care inimile noastre/ Renasc ca florile in soare . Instantaneele unei idile erotice sunt infatisate cu gratie. In virtutea puterii de pasticizare, poeziile cu caracter satiric (Liniste si Delendum) impun atentiei situatii ce se tin minte. Neuitate raman, gratie unor insusiri similare, si totodata patosului verbal, si alte piese, printre care, in primul rand, 1907: Min ciuna sta cu regele la masa.../ Dar asta-i cam de multisor poveste:/ De cand sunt regi, de cand minciuna este,/Duc laolalta cea mai buna casa .

In proza epica, nu lipsita de influente ale curentului naturalist, Vlahuta a intocmit o catagrafie critica a societatii timpului sau. a...i
Romania pitoreasca este un atlas geografic comentat, traversat de o calda iubire de tara. a...i Publicistica lui Vlahuta ataca aceleasi teme ca proza sa epica, cu adresa mai directa, si militeaza mai explicit in se rviciul principiilor proclamate in versuri.
Dumitru MICU
Din aceeasi generatie cu Delavrancea si Duiliu Zamfirescu si abia cu vreo zece ani mai batran decat Bratescu-Voinesti, Al. Vlahuta este si el unul din reprezentantii noului realism liric si artistic. a...i
Moralistul este prezent chiar in operele realistului Vlahuta. Din cand in cand el se afirma insa singur, si atunci scriitorul asterne paginile sale cele mai bune.
Vlahuta a daruit prozei noastre tonul etic . Multe din paginile sale plutesc intr-o atmosfera de sinceritate cordiala, care angajeaza pe citi tor si-l fac sa participe la zbuciumul scriitorului. a...i
Deopotriva cu toti scriitorii realismului liric si artistic, Vlahuta s-a oprit de mai multe ori in fata problemei literare a descrierilor de na tura, nu insa in nuvelele sale, unde omul este evocat de obicei in singura latura a framantarilor lui intime, fara nici o conexiune cu mediul lui natural. In Romania pitoreasca, 1901, apoi in Pictorul Grigorescu, 1911, tema peisajului opreste insa indelung pe Vlahuta, care intrebuinteaza pentru a o rezolva nu darurile unui ochi de pictor, ci sensibilitatea, dealtfel fara forta si noutate, a unui poet. Desigur, Vlahuta grupeaza cu rabdare in unele din tablourile sale mai multe trasaturi vazute, fara sa obtina totusi imagini sintetice si revelatoare. Dupa tipul sau su fletesc Vlahuta este mai degraba un contemplator asociativ, unul din acei admiratori ai naturii pentru care un peisaj este prilejul unei reverii, imaginea lucrurilor dizolvandu-se pentru ei in senzatii subiective sau in sentimente cu privire la ele. a...i In loc sa observe, scriitorul se observa si in locul descrierii , intampinam o introspectie . a...i Descrierea retine aproape numai sentimentele privitorului. Alteori, descrierea este redata printr-o alegorie, ca in aceasta pagina consacrata evocarii Jiului privit in locul unde scapa din trecatoarea Petrosanilor a...i. Cu preponderenta acelorasi procedee asociative sunt obtinute si descrierile de tablouri din
Pictorul Grigorescu. Scriitorul se opreste in fata tabloului, insumeaza, prin enumerare, trasaturile lui vazute, dar obtine ceva ca impresia vietii abia cand noteaza propriile lui senzatii asociative, ceea ce i se pare a fi linistea si puritatea locului zugravit de pictor, cu copacii care au stat din freamat sau cu o atmosfera in care simtul vital al poetului resimte aerul proaspat al inaltimilor . Lipsind in celelalte lucrari ale sale, peisa jul se impune aci ca tema literara si imprejurarea este destul de limpede resimtita de cititor.
Tudor VIANU
Romania pitoreasca trebuia sa fie cea mai reprezentativa opera a lui
Vlahuta. Cel putin aceasta a fost intentia scriitorului. Publicata in
1901, a fost inclusa in majoritatea antologiilor literare. Manualele si programele scolare i-au oferit un loc important.
Frumusetile patriei, bogatia spirituala si alesele insusiri fizice ale taranului roman fusesera evidentiate si in alte memoriale de calatorie, dar nimeni pana la Vlahuta nu incercase sa ofere o imagine completa a tarii sub aspect etnografic si social, sa descifreze urmele trecutului in ruinele cetatilor si in legendele populare, sa prezinte cu un sentiment de mandrie nationala frumusetile tarii si multitudinea calitatilor morale ale locuitorilor ei. Daca in Dan lirismul era excesiv, in Romania pitoreasca el este echilibrat. Emotia autorului este puternica si reuseste sa fie transmisa cititorului. Cartea ar fi putut constitui intr-adevar opera reprezentativa a scriitorului, daca valoarea ei nu ar fi fost estompata de viziunea semanatorista, de prezentarea idilica a vietii taranului roman.
Pitorescul peisajului a fost extins de scriitor si asupra satului romanesc, imprumutandu-i aspectul feeric al unor asezari omenesti in care domneste armonia si fericirea generala. Dincolo de aceste limite, Romania pitoreasca ramane un moment important al literaturii noastre de calatorii. Viziu nea semanatorista este prezenta si in alte lucrari, mai ales in nuvelele, schitele si povestirile publicate in revista “Semanatorul”, sau in period icele semanatoriste. Alaturi de acestea, Vlahuta a publicat numeroase pagini in care a condamnat regimul burghezo-mosieresc si institutiile lui, a demascat caracterul reactionar al monarhiei, scolii, presei si fam iliei burgheze. a...i In schitele Socoteala, De la tara si La arie a depasit imaginea idilica a satului, reflectand in mod obiectiv viata plina de umilinte si mizerie a taranului roman. In aceste opere, Vlahuta con tinua si dezvolta cele mai valoroase traditii ale realismului critic in literatura romana.
George SANDA
Printre versurile sale gasim si poezii de o reala valoare artistica. Asa sunt Liniste, Unde ni sunt visatorii?... 1907, sonetele, Prima lectie. a...i
Cu poezia 1907 Vlahuta a dat un minunat exemplu de atitudine civica, a dovedit o cunoastere profunda a contradictiilor sociale care au generat rascoalele taranesti. El a intuit comunitatea de interese dintre partidele politice si a demascat caracterul reactionar al monarhiei. a...i
Poezia 1907 reprezinta una dintre cele mai valoroase creatii ale lui
Vlahuta. Aici scrisul sau a atins cea mai inalta valoare artistica. In aceste versuri, arata Perpessicius, este evidenta vigoarea conturului, succesiunea dramatica a fabulatiei, verbul gravat si variata naturalete a tonului, dupa cum tablourile reclama in schimbarea lor . a...i
Alexandru Vlahuta a fost printre primii poeti romani care a folosit mai larg sonetul. Nevoit sa se supuna constrangerii formale a unei anumite prozodii, nu a depasit limitele in care si-a manifestat atitudi nile lirice. Vlahuta nu a fost un visator haotic . Spontaneitatea imagi nilor se manifesta rar, idealul artistic al poetului sedus de perfectiune a putut fi usor orientat spre ordinea formala. Lirismul sau este asemanator parnasienilor de tipul lui Hérédia si Mihail Codreanu, stapanit si rece .
Fara sa dezvaluie laturile inedite ale sensibilitatii, sonetele reusesc sa exprime mai bine notele specifice orizontului artistic al lui Alexandru
Vlahuta. a...i. Poezia interioarelor, regasirea trecutului in obiectele incaperilor, intalnita in opera lui Ion Pillat, Demostene Botez si Otilia
Cazimir, isi are in Vlahuta un precursor. a...i
Prin paginile valoroase cu care a contribuit la faurirea istoriei nationale, Vlahuta a dovedit ca a stiut sa-si cultive calitatile pe care considera ca trebuie sa le aiba un adevarat scriitor: Observare adanca, meditare indelungata, staruinta, studiu, rabdare si munca .
Fara sa reprezinte o culme a literaturii romane, opera lui Alexandru
Vlahuta ramane un moment important al culturii si literaturii noastre, indispensabila pentru definirea peisajului social si artistic al celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea si a inceputului celui de al XX-lea.
George SANDA
Poezia de idei, satirele si poemele cu subiect ale lui Vlahuta sunt marturii ale unui suflet senin, deschis spre intelegerea lumii si doritor sa fie de folos alor sai. Aceasta calitate si-a confirmat-o si prin traduce rile din Ada Negri, care, prin preocupari si sensibilitate, ii intregesc organic opera proprie. a...i
Modelul eminescian se simte de departe, dar sentimentul este adevarat si gratia nu pare a fi rezultatul artificial al unui imprumut. Receptand din opera lui Eminescu ceea ce se inscria intre limitele sensibilitatii sale minore, Vlahuta n-a simulat un zbucium care nu era al lui si nu si-a pus masca tragica pe care, cu un gest grotesc, au incercat sa si-o pot riveasca atati epigoni. Poetul sentimental face figura onorabila si cand atinge usor coarda elegiaca, in sonete si in alte cateva poezii, in care amintirea unei iubiri neimplinite si trecerea implacabila a timpului ii trezesc un fior repede stins in resemnare. Versurile lui Vlahuta faurite la foc mic scapara irizari de poezie, pe care tribunul le-a putut obtine altminteri rareori. Prima lectie si Cum curge vremea... sunt poezii de un farmec simplu, care atesta ca duiosia, zambetul tandru si umorul bland apartin registrului propriu al poetului mai mult decat patetismul. In poemul Iubire, evocarea unei idile din adolescenta nimereste tonul cel mai firesc, si mica simfonie comunica sentimentul cu finete si adevar.
Ion ROMAN