p1d16dk
Romanul este o specie literara a genului epic, in proza, de cea mai mare intindere, cu actiune complicata, desfasurata intr-un timp indelungat, in locuri diferite, cu multe personaje, atat principale cat si secundare sau episodice, luate din toate categoriile sociale, urmarite in evolutie, incat reprezinta o fresca a societatii pe care o infatiseaza.
„Baltagul” este un roman inspirat din balada populara „Miorita”, asa cum arata si motoul si actiunea, incat critica literara considera ca „«Baltagul» este partea nescrisa a «Mioritei»„ (Vladimir Streinu).
El a fost publicat in 1930, dupa o perioada de lucru scurta, ceea ce dovedeste ca autorul cunostea foarte bine sufletul taranului roman, caci asa cum ne amintim, dupa mama el era taran si a inchinat numeroase opere memoriei acesteia.
Ca in orice opera epica, si aici autorul isi exprima indirect sentimentele, cu ajutorul actiunii si al personajelor. Astfel, el pune ca personaj principal o femeie simpla, de la tara, dar care reuseste prin calitatile ei sa afle adevarul despre disparitia sotului, inaintea autoritatilor.
De aici, deducem ca Sadoveanu admira calitatile poporului roman, in general, si pe cele ale oamenilor de la munte, care traiesc o existenta aspra, in special.
Admiratia se impleteste cu compasiunea fata de acestia, caci in mai multe citate din roman gasim referiri la ocupatiile lor primejdioase (pastoritul, taiatul lemnelor) ca si la viata femeilor din acea zona carora „le era dat sa ramana vaduve inainte de vreme”.
Sadoveanu isi inzestreaza cu numeroase calitati personajul principal pentru a putea reinstala ordinea, traditia si legea in acel colt indepartat.
Dintre speciile epice, romanul este cea mai intinsa, fiind considerata de unii ca o inlantuire de nuvele, ceea ce face ca ea sa fie impartita de cele mai multe ori in volume, capitole sau subcapitole numerotate cu cifre romane si chiar purtand fiecare titluri (subtitluri).

„Baltagul” nu este un roman foarte intins. Are numai saisprezece capitole numerotate cu cifre romane. Scopul autorului a fost de a aduce in fata cititorului, frumusetea morala a femeii romance, dezvoltand motivul maicutei batrane din „Miorita”.
Deci, spre deosebire de alte romane, „Baltagul” are o actiune simpla, redusa la cautarea ciobanului disparut: Apar toate momentele subiectului dupa cum urmeaza: in partea I (capitolele I-VI) predomina caracterul expozitiv, prezentarea unei comunitati dintr-un sat de munte, situarea in prim-plan a familiei Lipan, insistandu-se asupra chipului Vitoriei, a evenimentului care provoaca nelinistea Vitoriei Lipan si a portretului initial al eroinei.
In partea a doua (capitolele VII-XIII) gasim caracterul dinamic al actiunii simple, lineare (cautarea lui Nechifor Lipan), descrierea datinilor si a obiceiurilor din satele de munte.
In partea a treia (capitolele XIV-XVI) avand caracter dramatic, aflam descoperirea, pedepsirea ucigasilor si indeplinirea datinei (ritualul de inmormantare a sotului ucis).
Actiunea incepe la Magura Tarcaului (in Moldova), infatisand-o pe Vitoria Lipan stand pe prispa si gandind la sotul ei care plecase toamna la targ si nu se mai intorsese, desi trecusera peste saptezeci de zile.
Vitoria face o vizita preotului si vrajitoarei, gandind ca va afla ceva sau va fi ajutata in vreun fel, dar nu a obtinut nimic. Ea este indemnata sa mearga la manastirile Bistrita si Piatra Neamt, unde isi da seama ca barbatul este mort.
Face rost de bani si pleaca in cautarea sotului, Nechifor Lipan, la Dorna, Bicaz si Calugareni. In drum, la Borca intalneste o cumetrie, iar la Cruci da de o nunta. Trece prin Vatra Dornei spre Brosteni, Borca, Sabasa si Suha, insotita de fiul sau, Gheorghita.
Din prezentarea actiunii, observam ca aceasta s-a desfasurat in locuri diferite din Moldova si a durat trei anotimpuri. Sadoveanu, ramas in literatura romana ca un mare poet in proza al naturii, prezinta starile sufletesti ale personajelor in ton cu aspectele din natura.
Vitoria este cuprinsa de ganduri negre, toamna, cand natura este mohorata. Ea descopera adevarul primavara, cand toata natura renaste ca si ea, si hotaraste sa-si continue viata preluand si grijile sotului.
Ca in orice roman, si in „Baltagul” apar multe personaje, luate din toate categoriile sociale, pentru ca opera respectiva sa devina o fresca sociala.
Deoarece actiunea este inspirata din „Miorita”, cele mai multe personaje provin din lumea oierilor: Nechifor Lipan, sotia lui, Vitoria, Gheorghita, fiul lor, care deprinde tainele oieritului, baciul Alexa, cei doi ciobani ucigasi, Calistrat Bogza si llie Cutui.
Alaturi de acestia apar; reprezentantii bisericii (preotul Daniil, parintele Visarion, dascalul Andrei, maicutele de la manastirea Bistrita), negustorii (David, carciumarii Iacob si domnul Toma, mos Pricop), Vrajitoarea Maranda si fiica Vitoriei, Minodora, cea din urma facandu-si educatia la manastire.
Vitoria Lipan este personajul principal, care prin actiunile ei sustine firul naratiunii romanului. Nechifor Lipan este si el personaj principal, chiar daca nu este Implicat in actiune. deoarece el este evocat de la inceputul pana la sfarsitul romanului de catre toate personajele; Gheorghita este personaj secundar, insotindu-si mama in descoperirea adevarului.
Numeroase personaje episodice apar pentru a pune in evidenta calitatile personajului principal (cei doi ucigasi, negustorii, argatii, mos Pricop etc.) si chiar personaje colective (participantii la cumetrie si la nunta). Aceste personaje sunt impartite in pozitive si negative.
in concluzie, putem spune ca „Baltagul” este un roman social, impletit cu unul de familie, cu interferente de bildungsroman si chiar de aventura (politist).