n1m16mb
— apartine genului epic, este populara sau culta, in versuri sau in proza;
— de mici dimensiuni, intrucat naratiunea este adesea inlocuita cu dialogul: personajele se prezinta singure;
— povestirea scurta se aseamana cu o sceneta, cu putine personaje, dar reprezentative;
— locul si timpul sunt vagi, intarind ideea ca asemenea fapte se pot petrece oriunde si oricand;
— animalele (plantele, obiectele) sunt alese cu maiestrie, incat sa redea cat mai fidel, trasaturile personajului pe care-l intruchipeaza: furnica — omul harnic; greierele — omul lenes; vulpea — omul siret; lupul — omul lacom; boul — omul prost; catelul — omul fricos; magarul — omul incapatanat etc.
— sub valul alegoriei se descopera lumea oamenilor cu defectele eterne;

— fiecare personaj este simbolic, deoarece reda un anumit tip uman, avand mai multe defecte, dar dintre toate unul este definitoriu;
— structura are doua parti: a) povestirea redusa (sceneta) care aduce in fata cititorului personajele cu defectele lor; b) morala (invatatura), de regula scurta, si care se gaseste cel mai des in final, dar si la inceput sau in interiorul povestirii;
— limbajul folosit este unul comun, prozaic, fara prelucrari literare, deoarece accentul este pus pe satirizarea defectelor;
— fabulele au rol instructiv, dar, mai ales, educativ (moralizator).