A existat odata un imparat care a avut in gradina lui un mar deosebit care facea fructe de aur. El nu a mancat niciodata, insa, fructe coapte, deoarece au fost furate in fiecare toamna, de cum se parguiau. Cei mai vestiti paznici au incercat sa prinda pe hoti, dar nu au reusit. Fiul cel mare al imparatului si-a incercat norocul, dar fara folos. La fel s-a intamplat, in anul urmator, cu cel mijlociu. p8d13ds
Imparatul a hotarat sa taie pomul, dar fiul cel mic, Praslea, a insistat sa-l mai lase, ca sa pazeasca si el. Mai chibzuit decat fratii sai, el s-a asezat intre doua tepuse ascutite, care sa il trezeasca daca va adormi. Astfel, a reusit sa auda sosirea hotului si sa il raneasca cu sageata. Cand s-a luminat de ziua, el a dus tatalui sau doritele mere coapte.
Praslea a pornit in cautarea hotului, insotit de fratii sai si a ajuns la o prapastie, prin care a coborat pe taramul celalalt, cu o franghie. El a dat peste palatele zmeilor si le-a eliberat pe cele trei fete tinute prizoniere, apoi i-a ucis, in lupta dreapta, pe zmei.
Revenit la gura prapastiei, el le-a trimis cu franghia pe fete pe taramul nostru si a reusit sa-si pacaleasca fratii care voiau sa-l ucida, legand un pietroi in locul lui.
Ramas singur pe taramul celalalt, el a salvat puii unei zgripturoaice, care l-a rasplatit aducandu-l in zbor, in lumea noastra.
El s-a angajat ucenic la argintarul curtii si a realizat obiectele cerute de fata cea mica, fiind recunoscut si chemat la imparat. Astfel, se afla adevarul, fratii cei mari sunt ucisi de sagetile ce le cad in cap, iar Praslea face nunta cu fata cea mica si preia carma imparatiei.