Cules si publicat de Petre Ispirescu in volumul „Legendele sau
basmele romanilor”, „Praslea cel voinic si merele de
aur”, prin intamplari si profilul personajelor, este un basm
fantastic. Tema este cea specifica, raportul bine-rau, iar deznodamantul
aduce triumf binelui. p6h22hc
Basmul este specie a epicii populare si culte, in proza sau, mai rar in
versuri, de mare intindere, cu o raspandire mondiala, in care
se nareaza intamplari reale ce se impletesc cu cele fantastice.
La actiune participa personaje imaginare, inzestrate cu puteri supranaturale,
ce reprezinta binele si raul, iar in final acesta este invins.
Basmul are structura schematizata, in general respectata. Basmele populare
romanesti au toate caracteristicile folclorului: traditionale, anonime,
colective, orale.
Subiectul se poate rezuma cu usurinta.
A fost odata ca niciodata un imparat care avea trei fii. In gradina
imparatiei sale se afla un pom care facea mere de aur, din care imparatul
nu reusise sa guste, deoarece erau furate inainte de a se coace. An de
an, in perioada coacerii, multi voinici, inclusiv cei doi fii mai mari
ai imparatului, au pazit pomul pentru a prinde hotul, dar totul fusese
in zadar. Numai Praslea reuseste sa-l raneasca si sa duca mere tatalui
sau.
El porneste, impreuna cu cei doi frati mai mari, in urmarirea hotului
si, la un moment dat, drumul duce catre taramul celalalt. Voinicul coboara
pe celalalt taram si ajunge la palatele zmeilor care furasera trei fete
de imparat. El se lupta cu zmeii, ii omoara, elibereaza fetele si,
dupa ce transforma palatele in trei mere, se intoarce la locul pe
unde coborase. Fratii sai trag afara numai pe cele trei fete iar pe Praslea
il parasesc cu gand sa-l piarda. Ramas pe taramul celalalt,
voinicul salveaza puii unei pasari de zgripsor, care, drept recunostinta, il
scoate la suprafata pamantului.
Revenit in imparatia tatalui sau, dupa multe incercari, este
recunsocut, fratii sai sunt pedepsiti, iar el se insoara cu fata cea mica
si-i urmeaza tatalui sau la domnie.
Personajul principal al basmului este Praslea.El participa la intreaga
actiune si este imaginea binelui, intruchipand idealul etic de cinste,
dreptate si adevar. Numele sau sugeraza particularitatile eroului:cel mic, dar
cel mai viteaz. Desi este ironizat la inceputul basmului de catre tatal
sau, reuseste sa-l convinga pe acesta sa-l lase sa pazeasca marul de aur. Inteligent,
isi face un plan pentru a prinde hotul si reuseste sa il raneasca
pe acesta.
Basmul are un final fericit, incheindu-se cu nunta eroului.
Ca orice personaj de basm, Praslea are si insusiri supranaturale.
Inzestrat cu o forta impresionanta, omoara zmeii si balaurul in
lupta dreapta.
Praslea este, asadar, un personaj in care se impletesc insusiri
omenesti si fabuloase. Alaturi de Praslea, se constituie forte ale binelui:
imparatul, cele trei fete, corbul, pasarea zgripsor si puii ei, mesterul
argintar.
Personajele care reprezinta fortele raului sunt adversarii lui Praslea:fratii
invidiosi, (care ii doresc pieirea pentru a se lauda cu izbanda)
si zmeii, personajele fantastice, care traiesc intr-o lume ce functioneaza
dupa legi proprii, altele decat cele din lumea reala. Reprezentatii raului
sunt pedepsiti intotdeauna in basm.
Personajele reale -; imparatul, fiii cei mari, fetele de imparat
si mestesugarul argintar -; ca si cele fantastice -; Praslea,
zmeii, balaurul, zgripsorul -; indiferent de locul pe care il ocupa
in opera, au importanta in desfasurarea intamplarilor,
deoarece contribuie fiecare la aflarea adevarului si instituirea dreptatii.
Elementul fantastic include si obiectele miraculoase (marul de aur, furca de
aur, closca cu puii de aur, dar si seul si apa). Ele ajuta eroul sa depaseasca
situatiile dificile, iar cifra simbolica trei are putere magica.
Respectand caracteristicile speciei, basmul „Praslea cel voinic
si merele de aur” incepe cu formula introductiuva: „A fost
odata ca niciodata” care sugereaza un timp imaginar. Prin ea, ascultatorii
-; cititorii -; sunt introdusi intr-o lume in care totul
este posibil. Spatiul de desfasurare al actiunii este si el ireal (la curtea
unui imparat, pe taramul celalalt). Formula finala „Trecui
si eu pe acolo si statui de ma veselii la nunta ... si incalecai p-o sea
si v-o spusei dumneavoastra asa” are rolul de a scoate pe ascultatori
din lumea fantastica, iar nota ironica din formula de incheiere neaga
veridicitatea celor povestite.
Locul de unde pleaca eroul este curtea imparatului si tot aici se va intoarce
victorios acesta, iar drumul pe care il parcurge singur constituie un
prilej pentru a-si dovedi calitatile - drum initiac.
Pozitive sau negative, principale sau secundare, reale sau ireale, personajele
sunt simboluri pentru notiunea de bine si rau, reprezentand modele morale
opuse. Trasaturile lor se deslusesc prin actiune, care se petrece pe pamant,
dar si pe taramul celalalt, prapastia fiind hotarul care desparte cele
doua lumi.
Ca orice basm popular, „Praslea cel voinic si merele de aur”
are numeroase elemente de oralitate, care mentin treaza atentia ascultatorului.
Vorbirea directa se imbina cu vorbirea indirecta, folosirea verbelor la
perfectul simplu („ii multumi”, „fu primit” etc.)
dau impresia ca actiunea s-a petrecut de curand, inversiunile si repetitiile
( „si merse, merse”) specifice stilului oral, precum si cuvintele
si expresiile populare („nitica”, „piroteala”, „soroc”
etc.) sunt modalitati specifice basmului.
Stilul caracterizat prin oralitate, impletirea armonioasa a celor trei
moduri de expunere -; naratiunea, descirerea si dialogul -; dau farmec
basmului, creatie ce raspunde nevoii de bine, dreptate si frumos a poporului
roman.
Bibliografie:”Dictionar de termeni literari”
Editura:Paralela 45
Autori:Gabriela Dinu, Maria Zbarcea
Anul aparitiei:2000
