m4n1ne
— specie literara lirica, in versuri (elemente de pastel apar si la
prozatori precum Mihail Sadoveanu, considerat un poet in proza — in
1925, Eugen Lovinescu afirma: „Sadoveanu este, poate, cel mai puternic poet
la naturii”, dar si alti prozatori;
— eul liric isi exprima direct sentimentele, influentate de aspectul
naturii;
— se desprind, deci, sentimentele eului liric: admiratie, veneratie, extaz,
incantare, tristete, melancolie, nostalgie etc.;
— ca mod de expunere, predomina descrierea in versuri;
— nu apare actiunea in sine, ci gasim elemente de miscare (dinamice),
necesare descrierii;
— daca apar personaje, ele nu sunt implicate in actiune, ci completeaza
tabloul / tablourile;
— deoarece termenul de „pastel” este comun si picturii, apar
tablourile de natura, de altfel, termenul de „tablou” (din fr. tableau)
este utilizat in special in pictura, de unde a fost transferat in
literatura indicand „fixarea unei imagini”, sintetizand
o serie de elemente semnificative;
— apartinand genului liric, intalnim frecvent imagini
poetice, termeni cu sens figurat, deci numeroase figuri de stil;
— imaginile poetice pot fi vizuale, auditive, olfactive, chinestezice etc.,
si rezulta din utilizarea anumitor parti de vorbire cu rol stilistic, din constructii
cu sens figurat;
— dintre elementele stilistice, frecvente sunt epitetele cromatice, necesare
redarii culorii predominante a tabloului/tablourilor: „zale argintie, umeri
dalbi” (Vasile Alecsandri), „norii suri, bruma argintie” (Octavian
Goga), „mugur alb si roz si pur” (George Bacovia) etc.;
— titlul este sugestiv, indicand elementul descriptiv: „Iarna”,
„Toamna”, „Primavara”, „Vara”, „Viscolul”,
„Gerul”, „Sania”, „In miezul verii”,
„Oaspetii primaverii”, „Vestitorii primaverii”, „Iarna
pe ulita”, „Balta”, „La gura sobei”, „Malul
Siretului”; se pot intalni si elemente ce denumesc sarbatorile
din viata poporului si repere agrare (cositul, secerisul, „glasul”
morilor). Unii pastelisti isi intituleaza respectivele creatii chiar „Pastel”:
George Cosbuc, George Toparceanu etc.;
— in majoritatea pastelurilor, apare comuniunea omului cu natura;
— natura este personificata, umanizata, in multe pasteluri luand
infatisarea unei fete (alegorie);
— in multe pasteluri, apar elemente de imn, de oda, de meditatie.
