Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 


Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
 
despre:
 
Despre "Sfintele taine ale artei"
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Pe Marcel Proust il pomenesc prietenii ca pe un om de o gingasie care surprindea, incurca, in sfarsit coplesea pe acel ce, din intamplare, se afla in centrul atentiei si favorii acestui copil hipersensibil. Frica lui Proust de a jigni, trebuinta nepotolita de a te ineca nu numai in gentilete, ci in adanca generozitate, nu se pot uita. Sa auzim insa cateva judecati literare ale acestui om angelic: z9e6em
- proza colorata a lui Taine, cu planuri in relief, e facuta sa impresioneze pe elevii claselor secundare.
- Renan: Originile crestinismului sunt, in general, rau scrise: "perpetuelle effusion d'enfant de choeur"; neputinta rara de a descrie; stil de Baedecker; "des images de bon eleve"; "La vie de Jesus, une espece de Belle Helene du christianisme". Sainte-Beuve: incapabil sa inteleaga ce este o imagine, "ce malin rafistoleur de phrases"; "Sainte-Beuve, dont la stupidite (a propos de Baudelaire) se montre telle qu'on se demande si elle n'est pas une feinte de la couardise".
Chiar despre raposati (sau tocmai) asprimile aceste surprind din partea unui om de o amenitate ce sta sa fie proverbiala. Este un subiect de meditat pentru acei care tipa, reglementar si indistinct, contra vorbei aspre in scrisul literar.
Ar fi de spus aici, si cu amanunte, ca aceea ce in constiinta banala figureaza simplist ca "injurie" se poate infatisa spiritului capabil a distinge ca un mijloc de a caracteriza si a descrie pentru care nu exista surogate. Stupidite si couardise, asa si nu altfel, putea insemna adecvat Proust ceea ce vedea el (si orice artist altul) in raporturile lui Saint-Beuve cu Baudelaire. Sainte-Beuve descopere in Baudelaire cateva bucati caror le arunca usurel epitetele "precieux" si "subtil", spune ca s-ar potrivi mai bine sa fie scrise in greceste, si, cu groasa abilitate, isi face ocazie sa incheie pomenind pe un poet in adevar "ilustru", pe Beranger! Aceasta pentru ca sa arate delicat lui Baudelaire ce este poezia.
Inteleg vorba "injurioasa" a lui Proust, si o judec de superioara utilitate. Despre arta, de la artisti doar trebuie sa ne informam. Ei ne invata a deosebi arta de cine stie ce alte fapte - si in privinta artei stapaneste, cum stim, o deosebit de grosolana confuzie. Frumusetea e un bine prea intens si prea curat; in apararea acestui bine, orice asprime e dreapta. Asprimile artistilor, in care banalii nu vad decat capriciu si oarbe porniri, sunt expresia unei adanci intelegeri, care e a lor proprie si care se revolta de nepriceperea sau frivolitatea banalilor.
Ei da: in fata artistilor vremii lui, Sainte-Beuve a fost adesea un nepriceput desavarsit, din usuratate, uneori si din invidie. Balzac a vazut cine era incepatorul Stendhal. Sainte-Beuve n-a prins de veste nici de Stendhal, nici de Baudelaire, nici de Flaubert. Cand Huysmans zice: "cuvantul apos al domnului Renan", nu ne ramane noua decat sa cautam, in opera data, amanuntele acestui adevar, si nu va mai trebui sa argumentam ca artistii, doar, inteleg ce este si ce a fost; ei hotarasc ce are sa fie in arta. Istoricii sunt obligati sa verifice liber sinceritatea marturiei artistului, ca pe a oricarei alteia; marturia aceasta ramane insa izvor unic.
Este ciudat: in istoria politica se aduna respectuos amintirile si reflectiile oamenilor de stat, pentru a lamuri orientarea si calitatea faptelor si a curentelor; istoricul artei insa vrea sa fie, el, suveran. Si domnul profesor legifereaza: de preferinta, in numele unor idei care n-au a face cu arta.
Gandirii practice i se iarta a distinge ideile fara multa delicatete; si gandirea comuna e practica si sentimentala. Insa gandirea propriu-zisa distinge neincetat; ea este, in esenta: distingere. Oricare i-ar fi obiectul, postulatul acesta ea nu poate sa-l schimbe. Se intelege ca, despre sine insusi, omul gandeste mai ales practic; atitudinea pur teoretica apare aici putin naturala, este putin obisnuita, si multimii ii e antipatica. Aceea ce s-ar putea numi gandire literara, adica ideile periodic consemnate si raspandite despre arta, morala, religie, politica, apartin gandirii practice, mai mult ori mai putin confuze prin urmare.
Imi inchipui ca nici chiar pe acei ce trebuie sa se margineasca la o cultura generala cat de mijlocie nu e recomandabil sa-i incurajam a practica excluziv gandire confuza. Orice ocazie e buna pentru a deprinde lumea sa distinga si sa invete valoarea preciziei. Cand avocatul intreaba pe coana Tarsita preoteasa, ce fel de vina preciza poate aduce nurorii sale, batrana exclama suparata: "Apoi, ai cunoscut-o dumneata pe ma-sa, ce pramatie era!"... E un exemplu caragialian, deci cu superioara patrundere ales din procedarile clasice ale gandirii comune. Vorbirea obisnuita despre arta imi aminteste frecvent si abundent metoda intelectuala a coanei Tarsitei.
E amuzanta ea, desigur, si confortabila : este, in fond, metoda biografic-psihologica din critica literara, de exemplu... Insa nu e demn de buna gandire sa se amestece rubricile, cu oricat de frumos temperament pot sa practice aceasta operatie unii dintre noi. Si chiar in domeniul din ce in ce mai modest al criticii zilnice de arta, sa tindem la precizie, sa avem totdeauna in minte desenul curat al cuprinsului artei; si oricand vorbim de legaturile ei cu alte planuri ale vietii, sa o avem clar tot numai pe ea in vedere. Altminteri, ramanem prea aproape de metoda preotesei Tarsita: prea mult temperament, prea putina eleganta, si nenumarate ocazii de a cadea in obscurantismul propriu gandirilor vulgare.

 
 
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


 
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2014| Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite