Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Mihail SADOVEANU 1880—1961 - proiect intreaga opera literara
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

g9i16iz
Sn 1944, data c`nd M. Sadoveanu (1880—1961) publica ro manul forma\iei sale (Anii de ucenicie), ciclul mare al operei,
inceput in 1928 cu Hanu Ancu\ei, se incheiase. Timp de un dece niu =i jumatate aparusera car\ile sale reprezentative: Zodia Can cerului (1929), Baltagul (1930), Creanga de aur (1933), Locul unde nu s-a int`mplat nimic (1933), Fra\ii Jderi (1935, 1936, 1942) care fixeaza definitiv in proza rom`neasca o mitologie literara =i un stil imitat de mul\i, dar neegalat de nici unul. Reputa\ia scrii torului este enorma, pu\inele contesta\ii critice, venite mai ales din direc\ia ce sprijina proza psihologica, pun in discu\ie actuali tatea formulei epice, nu =i valoarea ei. Mai t`rziu, c`nd in proza universala a aparut teama fa\a de anomaliile civiliza\iei, s-a putut vedea ca elementarul, naturistul, paseistul Sadoveanu nu este at`t de strain, pe c`t indeob=te s-a zis, de nelini=tile spiritului modern.
S-au facut unele apropieri de marea proza americana (in special de Faulkner) =i, cu toata deosebirea de limbaj epic, tehnica na rativa, tipologie, c`teva similitudini sunt in afara de discu\ie.
Condi\ia omului amenin\at sa piarda posibilitatea de comunicare cu universul in care s-a nascut intereseaza pretutindeni. Tradi \ionalul, clasicul Sadoveanu se int`lne=te la acest punct cu proza tori care, sub raport formal, au revolu\ionat arta epica moderna.
Proza rom`neasca a urmat, in acest timp, alte cai, =i dupa cel de al doilea razboi mondial ea va cauta sa se diferen\ieze in con tinuare de realismul magic al lui Sadoveanu, opt`nd pentru alte formule epice. Caci, socotit de to\i un mare model, un scriitor fun damental, „zimbrul“ literaturii rom`ne, cum i-a spus admirativ critica, n-a facut ceea ce se cheama =coala, de=i a avut =i are inca numero=i imitatori. Ace=tia reproduc limbajul vechi =i muzical al car\ilor, ignor`nd faptul esen\ial ca limbajul (stilul) nu poate fi deta=at in literatura de ceea ce el comunica. Limba lui Sadoveanu este un dialect aparte al limbii literare, farmecul lui dureaza c`t dureaza lectura, dincolo de grani\ele car\ii stilul ceremonios al eroilor pare artificial. Mul\i prozatori, in special moldoveni, nein\eleg`nd aceasta dialectica simpla, au pl`ns in pagini con gestionate de metafore aburoase suferin\ele \aranimii, insa fara nici un ecou estetic. Influen\a pe care, indiscutabil, opera lui Sadoveanu a exercitat-o =i va continua s-o exercite in c`mpul literar rom`nesc porne=te din zona ei spirituala, acolo unde miturile se concentreaza pentru a impune o viziune coerenta, originala a lumii.


Dupa 1944, Sadoveanu a scris o singura carte remarcabila
(Nicoara Potcoava, 1952), dupa ce publicase altele in care temele vechi erau reluate dintr-o perspectiva noua. Caleidoscop (1946) este o culegere de articole in legatura, cele mai multe dintre ele, cu o vizita in Uniunea Sovietica. Re\inem o evocare a poetului ucrainean +evcenko, autorul intre altele a unei balade despre „Ivan
Pitcova“ (Nicoara Potcoava), personajul central din cartea pe care
Sadoveanu o va publica =ase ani mai t`rziu. Prozatorul asculta cu emo\ie astfel de c`ntece vechi „inflorite in rama lor de umbra“.
Notele de calatorie n-au culoare =i, recitite azi, nu mai spun aproape nimic. Articolele pot interesa intr-un singur fel: arata schimbarea de atitudine a celui ce luase p`na atunci apararea omului pastoral fa\a de agresiunea civiliza\iei. Sadoveanu este acum pentru innoirea structurilor:
„Criminal cine dore=te ca \aranul nostru sa ram`na in starea
in care a ajuns, deficitar in gospodaria lui, subnutrit, ruinat de boli sociale! Criminal cine nu in\elege ca de la vremea eroica a lui +tefan Voda cel Mare =i Sf`nt =i a pastorilor liberi p`na astazi, s-a produs un proces de scadere =i degenerare a acestui popor cu pre\ioase insu=iri! Criminal cine il dore=te neschimbat, av`nd inca
in ochi viziunea unui trecut de mult perimat sau viziunea de cro molitografie a patrio\ilor din Rom`nia de ieri!
Nu. Nu vom pieri sub plugul progresului“.
Volumul de povestiri Fantazii rasaritene (1946) trage un fir din mai vechile car\i pe teme orientale, cu o schimbare de accent de pe parabola pe prezentarea faptului senza\ional =i crud. Turcul
Ali, voind sa faca nego\, cumpara 300 de oua pe care nu le poate
insa vinde fiindca taxaladarii il spoliaza. U=urat in cele din urma de marfa =i lecuit de g`ndul de a mai face negu\atorie, Ali me diteaza la nedrepta\ile lumii p`na ce, int`lnind un convoi mor tuar, are ideea de a cere vama pentru trecerea sicriului. Matra pazl`cul se prinde =i, de aici inainte, Ali va \ine ca taxaladar vama
\intirimului Eyub (Vama de la Eyub).* O istorioara cu tendin\a moralizatoare este Mutul =i ea vrea sa dovedeasca faptul ca cine matograful n-are totdeauna o influen\a binefacatoare. Iacob
Pinkas, barbat de 30 de ani, om vrednic =i nefericit (e surdo-mut), merge intr-o zi la cinema =i, intors acasa, gesticuleaza furios,
* Reluarea, in fapt, a unei povestiri din Pildele cuconului Vichentie, 1922. scoate \ipete scurte pentru ca vazuse in film cum oamenii fura =i se omoara. Dumerit, el hotara=te sa stea duminicile cu surorile lui acasa, „cu florile =i lini=tea noastra“. Didactic este =i sensul altei povestioare, Iluzia, unde o Smarandi\a prea grijulie cu copilul ei este pe cale sa-l frustreze de bucuriile v`rstei. Prozatorul dezvolta printre r`nduri mici eseuri despre sanatatea pedagogiei naturale.
Interesul epic este insa minim.
Sn Filozofie tema este, p`na la un punct, cea din I\ic Strul dezer tor, tratata insa fara dramatism moral. Evreul Beno Flum este che mat in fa\a Consiliului de razboi sub acuza\ia ca ar fi pactizat cu inamicul. Procurorul este incliment =i cere o pedeapsa exemplara, dar solda\ii din grupa sergentului Flum, adu=i ca martori, sus\in ca „domnul Beno lupta cu coraj“ =i-i sfatuia bine. Pre=edintele vrea sa =tie despre ce sfaturi e vorba =i chestioneaza pe soldatul Ursu
Gavril in acest sens:
„— Apoi, trai\i, domnule colonel, ne sfatuia ca sa ne spalam, diminea\a, pe ochi. +i dupa ce ne spalam, ne sfatuia sa c`ntam =i sa r`dem.
— Pentru care motiv?
— Asta nu pot pentru ca sa =tiu, domnule colonel.
— A=a? +i ce va mai sfatuia? Nu cumva sa va duce\i la inamic?
— Da, domnule colonel, dar cu c`te-o „granata“ in fiecare m`na. a...i
— Dar ca sa dezerta\i nu va sfatuia?
— Asta nu, domnule colonel. Domnul sergent zicea ca asta-i cea mai proasta negustorie. Daca ar fi avut ce m`nca, nu venea el, Neam\ul, asupra noastra. Daca n-are Neam\ul ce m`nca, de unde sa mai dea =i „prizonierilor“? Pe urma, ne mai spunea ca de acolo, de la nem\i, e mai departe p`na acasa la noi. Dupa aceea mai spunea ca acu, deodata, avem numai un du=man, pe Neam\; dar pe urma avem sa avem doi: =i pe Neam\, =i consiliul de razboi; a=a ca mai bine sa ne spalam pe ochi diminea\a.
— Ce-i asta „sa va spala\i pe ochi“? Spune, sergent Flum, ce-i asta „sa se spele pe ochi diminea\a“?
— Asta e higiena, domnule colonel. Pe l`nga higiena, e ceea ce am putea numi un „eres“. Dupa ce se spalau pe ochi, se sim\eau mai dispu=i =i erau incredin\a\i ca le va merge bine. Va rog sa binevoi\i a-i intreba.
— Va sim\ea\i bine, ma baiatule?
— Da, domnule colonel; dupa aceea nu mai aveam nici o grija.
C`ntam, de ne auzeau barbarezii.“
Blum este doctor in filozofie =i, apar`ndu-se cu subtilitate la proces, arata ca nu el, ci numai soldatul Ursu Gavril putea „vinde
\ara“, intruc`t el, Blum, fiind strain, nu putea vinde ce nu este al lui. Acuzarea iese ru=inata din acest proces =i Blum se imprie tene=te cu pre=edintele (colonelul Barba), om simpatic =i spirit ra\ional, pre\uitor al vinului de la c`rciuma lui Nu\u Podgoreanu.
Nuvela continua cu „istorii vechi“ spuse la un pahar de vin bun.
Rabi Io=ma sin Achivam, fugind de frica unei razmeri\e in \inu turile le=e=ti, ajunge pribeag la Viena. Smbracat in caftan =i stra mel, el atrage aten\ia imparatului ie=it la plimbare. Rabi e filozof
=i, pus de imparat la incercari, se descurca. Sntrebat care este, din doua diamante mari, cel adevarat, filozoful zice ca nici unul, bizuindu-se pe un argument psihologic: trimis dupa pietrele scumpe, sfetnicul se intorsese prea repede, lucru suspect pentru
Rabi, pentru ca diamantele coroanei nu pot fi \inute la indem`na oricui. Schema povestirii orientale, unde totul se bazeaza pe iste\imea eroului, se pastreaza =i aici. Rabi Io=ma ghice=te dupa ochi un cal primejdios =i scapa pe imparat de moarte =i dezvaluie, la a treia runda de intrebari, un amanunt ru=inos din biografia suveranului, folosind, =i in acest caz, deduc\ia psihologica. Pen tru ca imparatul s-a aratat cupid =i l-a rasplatit doar cu un ban de aur, filozoful trage incheierea ca imparatul este fiu de om sarman, fapt pe care cel in cauza il confirma. Rabi Io=ma auzise o poveste asemanatoare in Mun\ii Maramure=ului =i, repet`nd-o la Viena, el are succes, dar, cu adevarat in\elept, parase=te repede cetatea imperiala, caci, zice el: „juramintele imparate=ti nu \in dec`t p`na la miezul nop\ii“. Tehnica boccacciana, pe care critica a semna lat-o in cazul nara\iunilor de tipul Hanu Ancu\ei, este folosita aici la dimensiuni mici =i cu un umor ce se lasa dominat de tema ideo logica (demonstra\ia asupra specificului rasial).
Cea mai reu=ita din seria acestor fantazii orientale in traves tiri noi este Roxelana, o poveste cruda =i colorata de Rena=tere.
Vene\iana Roxelana, sclava in haremul lui Soliman al II-lea, ajunsa datorita iste\iei =i farmecelor ei erotice sultana, a existat cu adevarat =i cei care au studiat problema trimit la surse demne de crezare. Prozatorul asculta istoria ei la Bizan\, de la negu\atorul armean Grigor Misir, om in\elept =i de spirit. Vorba de duh este
in aceasta parte a lumii un semn de civiliza\ie, iar poezia (lirismul) nara\iunii are menirea sa domoleasca realismul prea critic al li teraturii europene. Scurtul roman istoric care urmeaza e remar cabil. Vene\iana ajunge datorita inteligen\ei ei „viperine“ favorita lui Soliman =i, mama a patru baie\i (Mehmet, Selim, Baiazid, Gin gir), lupta sa indeparteze pe prin\ul mo=tenitor, Mustafa, fiul unei rivale, pentru a impune pe unul dintre feciorii ei. Folose=te pen tru aceasta armele epocii, otrava =i denun\ul, dar cum cea dint`i e=ueaza, ticluie=te o scrisoare prin care se dovede=te in\elegerea lui Mustafa cu per=ii, du=manii imperiului. Sultanul se prinde in cursa =i omoara pe Mustafa, dar, mai t`rziu, afl`nd de nevinova\ia prin\ului, el pune la cale ca razbunare uciderea lui Mehmet, int`iul nascut al Roxelanei. Un altul, infirmul Gingir, se strapunsese cu stiletul pe trupul fratelui sau vitreg. Mo=tenitorul tronului e acum
Selim, al doilea nascut, flacau p`ntecos =i buged, dar pe acesta vene\iana nu-l vrea, pun`ndu-=i nadejdile in cel de al treilea baiat,
Baiazid. Baiazid se face insa vinovat fa\a de imperiu =i mama capata pentru o vreme iertarea lui. El este insa strangulat de mu\ii seraiului cu juva\uri de matase fina indata ce Roxelana moare.
Neispravitul Selim se urca, potrivit legii otomane, pe tron, impli nindu-se, astfel, voin\a destinului. Roxelana nu este o scelerata, ci numai o mama ambi\ioasa care vrea sa schimbe r`nduielile tronului =i nu reu=e=te dec`t pe jumatate. Fara a fi un roman de epoca, unde culoarea istorica =i descrierea amanun\ita a mora vurilor sa precumpaneasca, Roxelana e mai degraba o poveste orientala reprodusa realistic, cu o intriga ingenioasa =i o nota mi nima de exotism.
Cu Pauna Mica (1948), urmatoarea scriere, Sadoveanu revine
in actualitatea rom`neasca, voind sa dea un roman pe tema noilor reforme sociale. E vorba de o intovara=ire in balta Dunarii, unde se aduna ni=te refugia\i veni\i de peste tot: me=terul Iosif Rafaila,
Neonil Ro=ea — un moldovean stramutat la gura Dunarii, care pastreaza inva\atura de la oierii vechi, Costica Bibescu — barbat t`nar v`nturat prin lume, vorbitor cu t`lc la botezuri =i nun\i,
Gheorghe Omu — fost plutonier-major, Toader Maftei — \aran necajit care a omor`t pe c`rciumarul Ghi\a Iuga etc. Ace=tia, refuza\i la impropietarire de \aranii din Pauna, capata in cele din urma o limba de pam`nt mla=tinos pe care se silesc, prin mijloace mecanizate, s-o faca fertila. Orfanii de la Pauna Mica i=i poves tesc istoriile lor necajite, Costica Bibescu se indragoste=te de o va duva enigmatica, Stanca Vi\elaru, sora unui \aran instarit, in fine, un adolescent, Traian, e vrednic =i asculta de sfaturile celor in v`rsta.
La apari\ie, cartea a fost criticata pentru tezele ei utopiste, insa, utopista sau nu, cartea e, inainte de orice, fara interes literar.
Un ecou mai puternic a avut Mitrea Cocor (1949), roman care a impus o schema epica =i ideologica recomandata apoi de catre critica vremii ca model pentru intreaga literatura. Sndemnul a fost urmat, =i o buna parte din proza deceniului al VI-lea a reprodus cu mici varia\ii tiparul sociologic din romanul lui Sadoveanu. Astfel numeroase car\i au tratat fara prea multa fantezie tema t`narului
\aran care, intors din prizonierat cu o con=tiin\a noua, pune or dine in sat. Mitrea Cocor, fara valoarea estetica, merita a fi discu tat pentru aceasta posteritate nefireasca. Schema prevede int`i o descriere sociologica a satului pentru a pune in eviden\a stratifi carea lui economica =i politica. Sndivizii au, invariabil, psihologia clasei lor =i personajul central trece de regula prin mai multe me dii sociale =i intra, =i pe plan intim, intr-un conflict din care nu iese dec`t t`rziu, c`nd „drumul spinos al in\elegerii“, cum zice scriitorul, a fost strabatut p`na la capat.
Urmeaza momentul justi\iar, care se incheie fie prin fuga vinova\ilor, fie prin pedepsirea lor publica. Intriga sentimentala poate complica intr-o oarecare masura aceasta desfa=urare a fapte lor, t`narul se poate, de pilda, indragosti de o fata din alta catego rie sociala, =i in acest caz el are un moment de ezitare, dar p`na la urma instinctul de clasa invinge. Prozatori mai iste\i au drama tizat aceasta faza de indoiala in existen\a eroului, cre`nd o ade varata literatura a =ovairilor, in care tacerea posomor`ta =i ar\agul izbucnit din senin ar fi trebuit sa sugereze lupta interioara.
Dar sa ne intoarcem la Mitrea Cocor, model discutabil el insu=i.
Mitrea ram`ne orfan =i fratele sau, Ghi\a Lungu, il prigone=te =i-l baga argat la curtea boierului Cristea Trei Nasuri, unde suferin\ele sunt =i mai atroce. P`r`t de morar, Mitrea este pedepsit pentru furtul (imaginar) al unei arme =i ingrijit, apoi, cu leacuri babe=ti, de Ghi\a Trigloaia. Morarul, brutal =i rapace, unelte=te cu boie rul, la fel de lacom =i brutal, cum sa infr`nga incapa\`narea lui
Mitrea, care, intre timp, cre=te mare =i se indragoste=te de Nasta sia, sora Stancai, nevasta lui Ghi\a Lungu. A=adar, prima latura a schemei a fost trasa: Mitrea are ca adversari pe fratele sau,
imboga\itul Ghi\a Lungu, =i pe Cristea Trei Nasuri, boierul perfid
=i crud. Urmeaza faza a doua, in care personajul merge in armata, unde cunoa=te pe fierarul Florea Costea, om cu idei progresiste,
=i, apoi, in prizonierat, unde educa\ia revolu\ionara a t`narului de la Malu Surpat se desav`r=e=te. Ac\iunea inainteaza, paralel,
=i la Malu Surpat, fara evenimente, totu=i, importante: Nastasia intra in conflict cu sora =i cumnatul sau, Ghi\a Lungu, acesta din urma, rotunjindu-=i prin vicle=ug averea, dore=te moartea frate lui sau. Mitrea se incapa\`neaza sa traiasca =i, in drum spre fron tul antifascist, int`lne=te pe Nastasia. Sn urma acestei int`lniri
Nastasia zamisle=te in ea prunc =i paginile care nareaza, dupa alte capitole lipsite de semnifica\ie, na=terea pruncului sunt singurele din roman care amintesc de marea epica sadoveniana. Sn rest cartea este scrisa intr-o limba saraca, plina de cli=ee =i cu violen\e


(faptul ca este vorba de \aranul muntean ar putea fi o explica\ie) ce nedumeresc. Au disparut fraza ceremonioasa, dialogul solemn, taina poetica a metaforei =i, ceea ce este mai dureros, a disparut
=i observa\ia morala. Mitrea Cocor pare a fi scris de alta m`na dec`t aceea care scrisese, pe o tema similara, Jude\ al sarmanilor sau Sn drum spre H`rlau. Sncheierea romanului aduce =i o preci zare a ideii lui de baza: judecata =i r`nduiala. Mitrea Cocor se
intoarce la Malu Surpat =i, inainte de a-=i imbra\i=a copilul =i so\ia, el are de implinit un act de justi\ie =i a pune ordine in treburile de la Dropii. Boierul Cristea Trei Nasuri e silit sa traga la plug, iar pam`nturile lui sunt impar\ite de \aranii care se gasesc la
inceputul unui drum. Romanul este, in ansamblu, deconcertant prin lipsa de substan\a estetica.
Realita\ile noi ale Rom`niei postbelice reapar =i in povestirea
Clon\ de fier (1951), de acela=i nivel estetic. O men\ionam deoa rece a impus un alt tip de conflict, multiplicat, apoi, de proza de ceniului al VI-lea: tema lupilor la st`na sau tema v`natoarei de lupi. Nica Giude\, \aran cu limba rea, poreclit din aceasta cauza
„clon\ de fier“, vrea sa impuna in satul lui o noua r`nduiala, dupa pilda Uniunii Sovietice, =i in acest sens \ine o cuv`ntare in care face referin\e la Congresul de la Moscova din 1949, la razboiul din Coreea, la Congresul de la Var=ovia, referin\e, oricum, nepo trivite pentru scopul adunarii =i nefire=ti pentru pregatirea ora torului. La urma, in drum spre casa, Nica Giude\ este atacat de vechiul lui camarad de razboi Zaharia Dumitrache, unealta unor chiaburi. Agresorul este imobilizat =i dat pe m`na justi\iei.
Sa citam =i Aventura in lunca Dunarii, roman cu subiect actu al, idilic =i artificial la fel cu scrierile precedente. Ca =i in Pauna
Mica, tema ar fi aceea a pribeagului care i=i gase=te un rost, a soli darita\ii umane care vindeca ranile vechi ale suferin\ei. Un pro fesor cunoa=te la Ia=i, in 1920, un sarman supus „blastamului ratacirii’’ =i are fa\a de el in\elegere. Dupa trei decenii il revede la
Bucure=ti =i pribeagul de odinioara se dovede=te a fi un inginer
intreprinzator, Emilian Popovici, fost luptator ilegalist, condu catorul acum al unei gospodarii de stat la Viero= in lunca Dunarii.
La Viero=, unde profesorul ajunge, afla =i pe Niculai Vame=u, in telectual intristat de via\a, refacut acum moralmente, pe Mo= Ghi\a
Cotoi, Miti\a Grozavescu, pe paznicul R`ndunea Tanase =i pe nevasta lui, ispititoarea Raluca, etc. Sn afara unor replici izolate, cu greu se poate \ine minte ceva.
* * *
M. Sadoveanu reia dupa razboi nu numai teme vechi, dar car\i
intregi pe care le rescrie din alta perspectiva sociala. Nada Flo rilor (1950) amplifica =i restructureaza Smpara\ia apelor (1928),
Nicoara Potcoava (1952) reia subiectul din +oimii (1904), insa
intr-un stil =i cu o problematica noua, inc`t cele doua scrieri pot fi judecate separat, ca opere de sine statatoare. Exemplul a fost ur mat =i de al\ii. Cezar Petrescu a rescris Sntunecare, poetul Adrian
Maniu =i-a revazut, dilu`ndu-le, versurile vechi. Nada Florilor pune peisajelor acvatice vechi un cadru social mai bine precizat =i adauga un subiect politic. O buna parte din volum completeaza amintirile din Anii de ucenicie =i din alte scrieri unde biografia scriitorului se substituie fic\iunii epice. Tema mai profunda a car\ii este ini\ierea in arta pescuitului, dar Iliu\a Dumitra=, ucenic la pescari destoinici, cunoa=te totodata =i pedagogia vie\ii. Tatal lui, inginer, este exilat din motive politice intr-un t`rg moldovenesc prapadit. Mama, fiica unui om simplu, rotar de meserie, murise,
=i copilul, Iliu\a, cre=te sub supravegherea „\`\acai“ Ioana, femeie apriga =i absurda, =i a blajinei dadace Anghelina. Ac\iunea se pe trece in 1888, in timpul rascoalelor \arane=ti. Sn orizontul moral al adolescentului intra, in afara mediului familial, doi oameni (se va vedea mai t`rziu ca ei reprezinta doua simboluri): unche=ul
Haralambie, fratele mamei disparute, cioban stra=nic care apara
„r`nduiala oamenilor de demult“, =i tinichigiul Alecu\ de la
Pa=cani, membru al Clubului socialist, urmarit de jandarmi =i re fugiat in ascunzi=urile de la Nada Florilor. Unul este o for\a a tre cutului, celalalt o promisiune a viitorului. Traind intre aceste doua imagini, baiatul descopera marea taina a naturii, av`nd ca dascali ni=te pribegi pripa=i\i in balta de la Nada Florilor: lelea Ileana,
Mo= Sp`nu =i Dumitrache Hau, fiecare cu c`te o istorie incarcata
in spate. Vom auzi, fire=te, pove=tile acestor necaji\i ai vie\ii. Le lea Ileana fusese nevasta sfioasa =i harnica a padurarului Gavri la= Macavei pe mo=ia cneazului |ugui. Destrabalatul cneaz vrea
intr-o zi s-o ademeneasca, dar femeia, mai puternica, il rapune.
Pe padurar il omoara jandarmii in batai, iar lelea Ileana e dusa la
inchisoare unde sta, nevinovata, 8 ani. Ie=ind de acolo dupa
implinirea sorocului, pribege=te =i, in refugiul de la Nada Florilor, poarta pe fa\a ei imbatr`nita o veche „m`hnire a deznadejdii“.
Dumitrache Hau a fost improprietarit la ’64, dar, nevoit sa se impru mute cu bani, pierde =i pam`ntul =i libertatea. Sta la inchisoare =i pribege=te, apoi, zece ani (o istorie asemanatoare aflam =i in Pauna
Mica). Sn fine, Mo= Sp`nu, armean din |arigrad, e un v`ntura lume priceput la tras l`na in fusalai =i la tors. Pribegii se aduna vara in raiul de la Nada Florilor unde patrunde, adus de baie\andrul
Culai, =i fiul inginerului. Aici timpul n-are „noima =i fiin\a“, balta foie=te de pe=ti, pasarile zboara aproape de papuri=urile crescute
in voie, pe timp de ploaie vieta\ile apei intra intr-o stare de febra:
„St`nd cinchit la marginea ostrovului, am observat deodata foirea formidabila a bal\ii. Toate lighioanele ei de la ad`ncuri suiau
in zigzaguri spre acele de fulger ale ploii. Erau mii de crustacee neclasate inca de naturali=ti, de toate dimensiunile mici, de culo rile =i desenurile cele mai surprinzatoare. Coloane de alevini care abia atunci intrau in via\a lacului, abia av`nd forma speciei, cu punctul enorm al ochiului in mica lor transparen\a. Puzderie de al\ii mai mari=ori evoluau cu instinctul primejdiei, inv`rtejindu se intr-o lature =i fugind de umbra ghimpoasa a bibanilor sau de gura de balaur a =tiucii. Spre limpezimea fundului, cara=i cu re flexe de aur vechi, crapi batr`ni cu solzii rugini\i. Scoici, melci, lipitori =i =erpi, intreaga fauna fara numar, fiica m`lului primor dial, se fram`nta intr-o monstruoasa bucurie sub tremurul ploii de primavara.
Era bucuria vie\ii =i a mor\ii, =i a transformarii necontenite.“
Insularii inva\a pe Iliu\a cum se aprinde focul din amnar, cum se face o mamaliga gustoasa =i cum pot fi prin=i racii. Datoria racarului e sa spele int`i racii in trei ape („asta-i lege“), dupa aceea sa le smulga aripioarele de la coada, sa-i puna apoi intr-o oala in care a turnat, in prealabil, apa amestecata cu vin etc. Me=te=ugul mo=tenit din vechime e complicat =i Mo= Hau nu se abate de la legile lui. Iliu\a inva\a aici ceea ce nu se preda la =coala, =tiin\a de a fi un pescar bun =i filozofia de a te bucura de secretele na turii. Pribegii de la Nada Florilor nu au pierdut deprinderea de a vorbi oracular, lui Mo= Hau ii place, de pilda, „alcatuirea vorbe lor“. Omenia le-a ramas, de asemenea, nealterata =i, c`nd Alecu\ cauta in balta o ascunzatoare, insularii ii sar in ajutor. Unul din tre ei, Mo= Sp`nu, piere sub gloan\ele jandarmilor. Cartea nareaza,
in continuare, incurcaturile =colare ale lui Iliu\a Dumitra= care, atras de miracolul de la Nada Florilor =i de profesorii lui temei nici in arta pescuitului, neglijeaza pe ceilal\i profesori, de =tiin\e profane. Ce se re\ine in carte, in afara de poezia forfotei acvatice, este figura baciului Haralambie, de la care ucenicul vie\ii inva\a legea „datinii =i a drepta\ii“. Baciui parase=te t`rgul, unde a ve nit sa-=i ajute nepotul, intr`nd „in amurgul sau inexorabil“. Alte istorii (aceea a poetului socialist Solomon Cornea) nu au suficienta for\a literara pentru a se impune. Elementul politic este, dealtfel, cel mai pu\in convingator in aceasta scriere in care tema sociala nu fuzioneaza totdeauna bine cu tema existen\ei naturale.
* * *
O crea\ie excep\ionala de limbaj este Nicoara Potcoava, intitu lata povestire istorica. Povestirea are 39 de capitole =i, de=i na reaza fapte s`ngeroase, impresia generala este ca nici scriitorul, nici eroii nu se grabesc, vorba lor e inceata =i ceremonioasa. Cartea se constituie, in fapt, dintr-o succesiune de divanuri (sfaturi) =i mi=cari in tacere, p`na la un nou popas, unde „placerea de vorba
=i aduceri-aminte“ reinvie. Nicoara Potcoava este o scriere de
in\elepciune batr`neasca =i mai pu\in o povestire istorica, unde ac\iunea epica, desfa=urarea rapida a faptelor ar trebui sa pre domine. Prima ciocnire a for\elor angajate in conflict nu are loc
inainte de pagina 200, p`na la acest scurt moment (confruntarea de tip cavaleresc intre mezinul Alexandru =i Sefer ba=-ceau=) =i dupa aceea eroii traiesc din amintiri =i dau judeca\i pline de t`lc despre via\a =i istorie. Fa\a de romanele istorice mai vechi (Zodia
Cancerului, Fra\ii Jderi), o deplasare de accent s-a produs aici in favoarea limbajului =i a medita\iei. G. Calinescu definea romanul istoric ca „o varietate a romanului de aventuri care se sprijina pe concep\ia cea mai inalta de virilitate“ (Istoria literaturii rom`ne, p. 533). Sn Nicoara Potcoava no\iunile de onoare =i vitejie se sub ordoneaza duhului, cugetul premerge fapta. Eroul central une=te for\a (el rupe in m`na o potcoava) cu iste\ia g`ndului, palo=ul lui este dublat de un palo= al spiritului, care este tras de mai multe ori in carte dec`t cel dint`i. Nicoara a inva\at la Bar de la dascalii sai =tiin\a celor vechi, cite=te din poe\ii latini =i, in lungile ierni de la Zid-Negru, el deschide pe Heliodor =i petrece in tovara=ia faptelor de demult. Are o viziune asupra istoriei =i, lucru rar la un om din evul mediu, din ea lipse=te elementul fatalist =i mistic.
Istoria este o inlan\uire de fapte s`ngeroase, iar omul are de inde plinit, aici pe pam`nt, in scurta lui trecere, o datorie. Tema dato riei este, dealtfel, cum se va vedea, tema centrala a car\ii. M. Sa doveanu pune ca =i eroii sai o linie despar\itoare intre existen\a =i istorie, via\a =i eveniment. Existen\a este mai aproape de natura, a trai este a te supune legilor ei eterne =i incontrolabile. Istoria este o violentare a existen\ei naturale, o agresiune pe care omul o suporta greu. Adeseori ea capata infa\i=area unui blestem =i,
intr-o discu\ie dintre presbitera Olimbiada =i batr`nul Petrea G`nj, doua „duhuri ale trecutului“, iese la iveala o imagine shakespea riana a istoriei:
„— Smi spunea so\ul meu preotul, ucenicul lui Amfilohie arhi mandrit, ca a aflat de la inva\atorul sau taina blastamului acestui pam`nt. a...i
Deci Bogdan Voievod cel orb a facut de t`nar precum i-a fost
inva\atura; =i a fost grozav fa\a de nesa\ul dregatorilor. Acestui voievod i-a dat duhovnicul sau anafura otravita in noaptea Pa=tilor anului 1517 de la Hristos.
+tefani\a Voda, feciorul legiuit al lui Bogdan Voda, a cutezat sa taie pe cel mai cu putere dintre boierii sai, jertfindu-i =i fe ciorii, ca sa nu se mai ridice in \ara al\i lupi, tot a=a de col\a\i ca lupul cel batr`n. +i dupa Arbore, portarul Sucevii, g`dea s-a tru dit cu palo=ul =i asupra altor boieri. Doamna =i cu neamurile ei i-au dat lui +tefani\a otrava.
Pe Alexandru Cornea, copil din flori al lui Bogdan, boierii l-au
injunghiat la o v`natoare.
Lui Lapu=neanu Voda i-a dat pocal de otrava chiar Doamna sa, subt binecuv`ntarea parintelui mitropolit Teofan.
Aceste lucruri, capitane, le-am vazut cu ochii no=tri. Boierimea nesatula a \arii ace=tia a avut =i ea cuv`nt =i diata sa str`nga neamul acelui +tefan Voda, de care ea s-a infrico=at patruzeci =i opt de ani.
Acum doi ani, a pierit, prin viclenia boierilor, =i Ion Voda, os domnesc, feciorul lui +tefani\a Voda.
Astfel s-a sav`r=it stingerea celor din osul lui +tefan Voievod batr`nul, =i fiarele lacomiei man`nca mo=ia. a...i
— Nu va mira\i ca am avut acest ceas de nebunie vorbind fara oprire. Dar am cunoscut pe cel care are de implinit =i el o diata.
+i mi-am adus aminte de toate. Nicoara va ajunge poate voievod al acestui pam`nt; =i palo=ul lui va sluji dreptatea. Poate fi-va =i el unul dintre cei jertfi\i, dar dupa jertfe vine rascumpararea =i biruin\a celor buni.“
Motorul marelui mecanism al istoriei este, in concep\ia sado veniana, lacomia (voin\a de putere) =i, in fa\a ei, sabia duhului nu este totdeauna biruitoare. Taria omului in acest sistem de lu cruri lunecatoare iese insa din con=tiin\a datoriei implinite. To\i eroii lui Sadoveanu au un juram`nt de dus p`na la capat =i impli nirea lui reprezinta forma lor de participare (prin opunere) la eve nimentele istoriei. Nicoara Potcoava =i fratele sau, Alexandru, tatal lor ne=tiut Petrea G`nj =i ceilal\i o=teni vor sa razbune tradarea =i uciderea lui Ion Voda. Pentru aceasta ei nu au lini=te =i nu pot primi bucuriile vie\ii. Au incercat sa prinda, printr-o ac\iune cura joasa, pe tradatori, dar incercarea nu a reu=it. Se intorc acum la



Praguri, in cazacime, pentru a pregati mai bine razbunarea lor.
Ajun=i la Probota, arhimandritul Paisie ii invita sa se odihneasca
=i sa guste din bucatele calugarilor, dar Nicoara nu prime=te: „Ba noi ne-om duce sa ne facem int`i datoria ce nu ne iarta“. La Curtea lui Iurg, unde a trait mama lor, jup`neasa Calomfira, o=tenii sunt dobor`\i de triste\e in fa\a ruinelor, dar con=tiin\a unei „drepte izbaviri“ ii ajuta sa-=i revina =i sa-=i urmeze calea. C`nd raze=ul
Cozmu\a, trimis cu o scrisoare la Moghilau la Pan Tadeus, intrea ba daca acesta mai este in via\a, Nicoara raspunde: „Via\a noas tra este ca un zbor de r`ndunica; dar eu i\i spun c-ai sa gase=ti pe
Tadeus. Noi suntem dintre cei indaratnici, =i mai staruim in aceasta lume, deoarece avem de implinit juraminte.“ Cozmu\a ajunge la un han =i r`sul hangi\ei tulbura pe capitan, dar el se apara: dato ria il impiedica sa dea curs pornirilor inimii: „Smi place sa te aud r`z`nd =i c`nt`nd (...) Dar eu am o slujba poruncita, doamna Ana,
=i slujba mea in diminea\a asta numaidec`t trebuie s-o ispravesc.“
Sntre sentiment =i datorie, eroul sadovenian alege datoria. C`nd mezinul Alexandru, indragostit de Ilinca, vrea sa paraseasca tabara, aleg`nd, astfel, bucuriile vie\ii, Nicoara il dojene=te aduc`ndu-i aminte de juram`ntul ce-i leaga;
„— Alexandre, razboinicii calaresc pe caii furtunii. C`teodata gre=esc. Gre=eala asta putea sa fie gre=eala dinaintea mor\ii. Am ie=it din ea teferi. Sa nu mai gre=im. Sa cer=im broa=tei cu covata
incetineala, =arpelui in\elepciunea, de la crugul stelelor ceasul potrivit. C`nd ne vom ridica iar, razbunarea sa se implineasca fara gre= ca o ananké a zeilor, cum o socoteau grecii vechi. Dar o pot sav`r=i c`teodata =i oamenii, daca nu ocolesc pe la cele necuviin cioase: m`ncare, vin =i muiere...
— Cum graie=ti domnia-ta, badi\a! Parca m-ai strapunge cu jungherul. Totu=i, badi\a, ale noastre sunt =i aceste slabiciuni.
— Ai uitat?
— N-am uitat, badi\a. Dar mi-i draga Ilinca.
— |i-a= putea raspunde ca mi-a fost draga =i mie a...i
— Spune-mi acuma tu mie, daca ai uitat datoria ta =i jura m`ntul care ne leaga! Daca le-ai uitat, e=ti slobod. Du-te!“
Batr`nul G`nj a jurat fa\a de maica lui Nicoara =i a mezinului sa nu destainuie taina dragostei lor =i, in afara de prietenul sau
Elisei Pokotilo, nimeni nu cunoa=te aceasta istorie veche. „Am ju rat — zice el; mor\ii tac; voi tacea =i eu cu ei.“ Nicoara este el
insu=i indragostit de Ilinca =i, afl`nd din cartea presbiterei Olim biada ca fata il a=teapta, hatmanul se infr`neaza, caci, spune el diacului Suli\a, trebuie sa stau aici „unde mi-i datoria“.
Juram`ntul se impline=te, Ieremia Golia este pedepsit =i Nicoara
Potcoava se retrage la Zaporojie, de unde va fi mai t`rziu ridicat de le=i prin in=elatorie =i ucis. Snainte de a i se taia capul, el ar fi spus norodului: „Facutu-mi-am datoria ce aveam (...) acuma pot sa mor. Din s`ngele meu va cre=te rascumpararea cum cre=te gr`ul dintr-o sam`n\a. Nu voi pieri intreg. Ram`ne\i cu bine =i aduce\i va aminte de mine...“
Daca sentimentul datoriei anima faptele eroilor, placerea vor birii le incetine=te =i le da acea atmosfera de mit =i de filozofie inefabila pe care critica a semnalat-o =i in alte scrieri ale lui Sa doveanu. Mai mult dec`t oriunde, povestitorul este atent aici la ceea ce un personaj nume=te „viersul vorbirii“. Cartea incepe cu un taifas la hanul lui Gora=cu Haramin =i se incheie in acela=i loc, peste doi ani, cu alta adunare care petrece „cu minciuni
in\elepte“. E modul lui Sadoveanu de a arata, printr-o relatare indirecta, mutarea evenimentului in legenda. Personajele (cu excep\ia unuia: Ilie Caraman =i a regizorului: hangiul Gora=cu
Haramin) se schimba, via\a continua insa sub acelea=i tipare. Oa menii beau vin din ulcelele hangiului =i asculta „int`mplari de pe lume“, int`mplarile ajung la ei prin mijlocirea povestirii, cei care le spun le-au auzit la r`ndul lor de la al\ii =i, trec`nd prin acest lan\ de naratori, evenimentele se deformeaza, capata umbre de legenda. La primul sfat Ghi\a Botgros este un calator oarecare, la ultimul el a ajuns deja un personaj legendar. Au fost indeajuns doi ani ca aceasta trecere din istorie in mit sa se produca. Snsa de regula, legenda anticipeaza ca buzduganul din basm eroul.
Calatorii opri\i la sf`r=itul primaverii anului 1576 la hanul lui
Gora=cu aud istorisiri despre Ion Voda, ucis de turci, =i despre
incercarea de razbunare a fratelui sau, hatmanul Nicoara. Hat manul intra in scena mai t`rziu, in alt moment al nara\iunii, dupa ce lectorul =i-a format din povestirile v`nturate la aceste divanuri o imagine despre vitejia =i in\elepciunea lui. Portretele sunt sumare
(„barbat inalt, bine legat =i cu musta\a porumba“, „om bun, cu nasul mare =i ru=inos“ etc.), analiza este cu desav`r=ire absenta.
O precizare, uneori, despre puterea fizica =i morala a personaju lui poate sa dea o indica\ie =i despre via\a lui interioara. Nicoara e un barbat care a gustat „fructele amare ale =tiin\ei“ =i „rupe pot coava in doua“. Presbitera Olimbiada „alina durerile trupului =i descarca m`hnirile inimii“. Orfana Calomfira, mama lui Nicoara
=i a lui Alexandru, fusese „frumoasa =i inalta la boi“, capitaneasa
Marga, pe care o disputa parintele Vasile =i Ghi\a Botgros, e „o muiere cu draci“... Ram`ne sarcina faptelor sa dea un contur mai precis eroilor. Snsa nici faptele nu sunt prea numeroase =i atunci vin in ajutorul lor aducerile-aminte. Cei opt justi\iari din preajma lui Nicoara Potcoava strabat o Moldova unde semnele trecutului sunt numeroase. Sn calea lor apar aceste duhuri ale vechimii care, la locuri de popas, povestesc int`mplari din alte timpuri =i int`m plarile fixeaza, ca intr-o gravura, eroii pe un fond de evenimente cr`ncene. Moldova medievala a lui Sadoveanu este un paradis asediat. La Boura, unde diacul Radu Suli\a int`lne=te pe Nicoara, sunt „locuri tari care au ramas neschimbate de la inceputul zidi rii“. La Divideni turmele de mistre\i amenin\a ogoarele, in valea
Somuzului oamenii vie\uiesc „intru singuratate =i ne=tiin\a“. Ei au ramas „uita\i“ de istorie =i traiesc v`n`nd, pescuind =i lucr`nd rudimentar pam`ntul darnic. Sn locurile mai deschise, acolo pe unde trec drumurile istoriei, \aranii raze=i se apara de lacomia boierilor cu uricele date de voievozii de odinioara.
Scenariul epic e simplu in Nicoara Potcoava =i reproduce, cu mici modificari, pe acela din +oimii (1904). Ideea ca romanul scris la batr`ne\e anuleaza pe cel dint`i publicat de scriitor nu se poate sus\ine. Scrisa in maniera Dumas, +oimii este o povestire
inc`ntatoare, construita pe tema datoriei =i a dragostei. Tema este men\inuta, cum s-a putut vedea, =i in Nicoara Potcoava, unde in tervin insa perspectiva istorica mai precisa =i umbra filozofica a lucrurilor. Hatmanul Nicoara, inconjurat de =apte, apoi de noua o=teni, jura\i sa razbune tradarea =i moartea lui Ion Voda, traver seaza o Moldova ce traie=te inca sub puterea amintirii lui +tefan
Voda cel Mare. Fiind ranit, Nicoara se opre=te la Davideni, unde
in\eleapta Olimbiada il vindeca. Batr`nul Andrei Davideanu cre=te pe nepoata lui, Ilinca, fiica lui Ieremia Golia, p`rcalabul tradator.
De ea se indragoste=te Alexandru, mezinul, iar fata, naiva ca Ofe lia, cade rapusa de iubire pentru fratele mai v`rstnic, Nicoara.
Hatmanul este la r`ndul lui tulburat de fecioara, dar, jurat sa-=i duca p`na la capat ac\iunea lui justi\iara, nu da curs pornirilor sentimentale, in timp ce Alexandru, ars de dogoarea patimii,
incalca des sentimentul datoriei. Conflictul, vechi in literatura, va fi urmarit p`na la capat cu toate consecin\ele lui. Snsa, intre timp, se petrec =i alte int`mplari. Popasul la Davideni este mai lung =i povestitorul are prilejul sa infa\i=eze cum traiesc, cum pe trec oamenii acelor locuri. Tot`rnac =i Ghi\a Botgros s-au batut pentru muierea lui Anania =i acum, dupa ce patimile s-au stins, beau intru pomenirea femeii ce le-a fost draga. Ghi\a se are bine cu indracita jup`neasa Marga, dar, banuitor, ia intr-o seara pe pri etenul sau Radu Suli\a sa fie martorul unei judeca\i morale. Fe meia le deschide cu int`rziere =i, intarit in suspiciunile lui, barbatul vrea sa cerceteze casa. Sn camara se aud zgomote ciudate =i capitaneasa ram`ne o „icoana a uimirii“:
— „D-apoi, cumatra, noi stam cumin\i aici, a zis badea Ghi\a intr`nd din tinda =i palind cu b`ta int`i in du=umea =i pe urma in bagdadie, noi stam cumin\i aici =i la dumneata in camara — ho\ul.
M-am palit piept in piept cu d`nsul.
— Doamne, fere=te =i apara! s-a crucit capitaneasa.
— L-am impuns cu b`ta, l-am apucat de barba; deschisese u=a de afara =i s-a tot dus. La lumina lunii, parca-parca l-a= fi cunoscut.
Capitaneasa Marga i=i cuprinsese pleoapele ochilor in palme.
— Mie mi s-a parut c-ar fi parintele Vasile, a urmat badea Ghi\a, fara sa arate suparare; =i descopere-\i ochii, cumatra Marga, of! ochii cei caprii care mi-au fost dragi, — =i uita-te la smocul de par din gheara m`inii mele st`ngi. A=a par ro= =i aspru n-are nici o barba din sat dec`t barba parintelui Vasile. Cumatra Marga, mai bine m`ncam astazi fripta inima lupului dec`t a unui biet purcel salbatic, ca sa urlu =i sa te rup cu col\ii. Caci noi ne-am avut bine
=-am str`ns in inima ca o comoara, =-acum vad ca este capitaneasa
in=elaciunilor.
Ba cumatra Marga era capitaneasa adevarata. A ridicat frun tea =i a privit fara teama pe badea Ghi\a Botgros,
— Ghi\a, a zis ea cu glas limpede, am martor =i pe diac =i pe
Dumnezeu =i ma jur ca n-am =tiut de popa, cum nu =tiu c`nd imi va veni ceasul mor\ii. Poate s-a furi=at el de buna voia lui, ca sa-mi faca o spaima, ca unul ce s-a intors baut de la petrecerea v`na torilor. Cum s-ar putea sa ma leg eu c-o fa\a bisericeasca =i sa fac supararea cuvioasei preotese? Dar cine-mi ajuta mie sa lucrez raza=ia, sa saman, sa culeg? Nu-mi ajuta oare un cumatru ce-l am? Daca nu-i cumatrul, ar putea oare popa sa m-ajute intr-acela=i fel, in vederea satului, a fiicei mele maritate Ileana =i a ginerelui meu Tudose? Fac cruce, am jurat =i acum man`nca-ma!
Adevarat ca atunci c`nd intorceai ochii spre mine ieri dimi nea\a, in foi=or la Iorgu, eu ma uitam in alta parte. Dar n-ai calcat aici in casa asta de douasprezece seri =i femeile i=i au me=te=ugul lor sa-l faca a-=i aduce aminte pe cel care uita.“
Mentalitatea siciliana, solara, ar fi cerut aici s`nge. La Moldo va barba\ii sunt insa mai domoli =i mai in\elep\i, iar femeile au scuze mai convingatoare. Femeia faurului Bogonos, Mura, calca str`mb =i, descoperita, nu se pierde cu firea. Alexandru lasa pe fratele sau sa creada in visurile de=arte ale puterii, el vrea, de
indata, bucuriile vie\ii, dar nu va avea parte dec`t de amaraciunile ei. Parintele Agatanghel de la m`nastirea Probota vorbe=te de
„ticalo=iile vremii“ lui =i cu duio=ie de vremile apuse. Omul medie val are nostalgia unui trecut mitic. Agapie Lacusta vorbe=te tot timpul de nevasta lui, Caprioara. Apoi se afla ca femeia e de mult timp moarta, dar Agapie n-o poate uita. Din c`nd in c`nd ii vine o „ziua pustie“ =i atunci el crede ca femeia lui mai traie=te.
Luntra=ii moldoveni de pe Nistru bat cu paletele in apa =i codul lor este de indata in\eles de luntra=ii de pe celalalt mal. Alexan dru se lupta cu Sefer ba=-ceau= in jurul unui corgan unde se afla scheletul unui razboinic scit de odinioara. Istoria prive=te cu ochii ruinelor pe luptatorii porni\i sa faca un act de dreptate. Mo= Pe trea este simbolul virtu\ii =i puterii acestui pam`nt calcat in pi cioare de navalitori. Filozoful Cubi Lubi=, prieten din copilarie al lui Nicoara, da informa\ii pre\ioase hatmanului despre mi=carea turcilor =i a le=ilor. E, cu alte cuvinte, un spion inteligent pus in slujba unei cauze drepte. Dealtfel, tipul iscoadei, al omului care trage cu urechea sau trage de limba pe cei care nu =tiu sa taca, este frecvent la Sadoveanu. Cubi Lubi=, a=ezat intr-un loc de
int`lnire a noroadelor, este un filozof din galeria evreilor in\elep\i,
int`lnita =i in alte scrieri ale lui Sadoveanu. Nicoara da nesta p`nitului Alexandru o lec\ie de pedagogie eroica. Apare aici un concept de onoare medievala:
„— Gustul tau nu-i rau, Fat-Frumos. Dar pove=tile de la noi ne
inva\a ca la asemenea domni\e nu te po\i intoarce fara ispravile cuvenite. Trebuie sa treci, Fat-Frumos, peste hotarele oprite, in locul unde se bat mun\ii in capete, =-acolo sa tai cele =apte capete ale balaurului.
— Lunga vreme, m`hnita vreme, badi\a. Sn toate nop\ile vine la mine paserea maiastra, imi bate la t`mpla cu pliscul =i-mi


=opte=te: Nu int`rzia, caci vremea trece; aicea pe pam`nt oamenii n-au dec`t o tinere\e, du-te ca te a=teapta fericirea.
— Alexandre, nici Fat-Frumos al pove=tilor nu-=i dob`nde=te bucuria fara lupte =i jertfa.“
Alexandru nu este convins =i, dupa ce fuge la Davideni, este readus in tabara de la Praguri, iar c`nd la urma este prins Iere mia Golia, tatal Ilincai, el vrea sa-l salveze =i omoara pe Petrea
G`nj. Caile pasiunii duc spre tragedie. Nicoara pregate=te altfel de intoarcere in Moldova, sub protec\ia sabiilor, =i descriind-o,
Sadoveanu da imaginea unui razboi-gospodaresc. Razboinicii
incarca in caru\e solide, acoperite de coviltire, slanina =i pastrama, pesmete =i gurut. Gurutul este o faina de hri=ca =i gr`u plamadita cu br`nza, lapte =i oua, un fel de supa concentrata, ce se consuma prin diluare cu apa. Sn timpul campaniei fac popase indestulatoare, m`nc`nd hartane de chivirdic fripte la \igla. Razboiul este pornit dupa ce toate semnele sunt prielnice, iar semnele meteorologice sunt citite dupa zborul g`=telor =i bataia v`ntului. Matasea mor\ilor este alt indiciu de toamna lunga =i bl`nda. Iarna, o=tenii stau acasa sau in tabere, unde femeile nu sunt admise. V`natoarea este, pen tru ace=ti profesioni=ti ai sabiei, o terapeutica. Sntristat, Nicoara se ia dupa un lup batr`n =i, ajung`ndu-l, il elibereaza: v`natoarea i-a redat seninatatea =i puterea de judecata dreapta. Sn codul moral al luptatorului nu este fapta mai condamnabila dec`t tradarea.
La acest paragraf nu exista mila. Ba=-Ceau= ba= Cigala a v`ndut suflete drepte =i s-a turcit devenind un hain: oamenii lui Nicoara
ii pregatesc o capcana =i v`nzatorul, incerc`nd sa scape, piere
intr-o mla=tina. Boierul Gavril P`rjol =i-a incalcat, de asemenea, juram`ntul, =i Stramurare (acel „ratacit in pustia vie\ii“ trecut de partea drepta\ii) organizeaza un rapt: ridica pe boierul mi=el de la ibovnica lui =i prezinta lui Nicoara, dupa mai multe peripe\ii, capa\`na tradatorului, ca un trofeu.
Campania propriu-zisa impotriva lui Petru +chiopu este prezen tata pe scurt, mai pe larg este infa\i=at divanul care urmeaza, unde sunt judeca\i v`nzatorii lui Ion voda. Odata datoria implinita =i m`hnit de moartea lui Petrea G`nj =i a lui Alexandru, Nicoara
Potcoava se retrage cu sotniile lui la Praguri, murind dupa oare care vreme in chipul aratat mai inainte.
Romanul are o simetrie remarcabila =i arata la Sadoveanu o
in\elegere buna a dialecticii sociale. Sunt exagerate doar previ ziunile prea limpezi pentru un om din secolul al XVI-lea asupra eliberarii sociale. Un hatman care face teoria luptei de clasa =i a revolu\iei sociale este cel pu\in nepotrivit pentru un secol in care oamenii traiesc inca aproape de mentalitatea fatalismului religios.
Limba =i filozofia faptelor marunte de via\a constituie latura cea mai puternica, sub raport estetic, a acestei car\i scrise in amurgul vie\ii povestitorului c`nd privirea lui se deschide cu o melanco lica seninatate spre un trecut de int`mplari naprasnice.
* * *
Printre h`rtiile ramase de la Sadoveanu s-au gasit =i doua ro mane neterminate, C`ntecul Mioarei =i Lisaveta1, din care apa rusera in timpul vie\ii scriitorului c`teva fragmente in Tor\a
(1945), Via\a rom`neasca (1945, 1948, 1960), Flacara (1955) etc. Ele sunt superioare literar (cu excep\ia romanului Nicoara
Potcoava) celorlalte scrieri postbelice ale lui Sadoveanu. C`ntecul
Mioarei, care ar exista, ne spune M. Gafi\a, in doua variante, are o tema noua fa\a de scrierile mai vechi ale autorului: dezaliena rea individului sub presiunea civiliza\iei noi. Romanul relateaza cazul sihastrului Pavel care, nedrepta\it de justi\ia omeneasca, se retrasese cu mul\i ani in urma intr-o pe=tera, supun`ndu-se cano nului mu\eniei. Toate elementele vechilor povestiri sadoveniene sunt aici: fic\iunea „strainului“ care poarta o taina nedezvaluita, ie=irea din istoria curenta ca forma de protest, in fine, refacerea morala, revenirea spiritului la o seninatate sanatoasa prin reintoar cerea la existen\a naturala. P`na sa ajunga la aceste simboluri,
C`ntecul Mioarei dezvolta eseistic =i alte teme, cum sunt acelea ale unita\ii limbii rom`ne =i ale varieta\ii c`ntecului popular. Doc torul Andru Macovei =i profesorul filolog Iancu Zerlendi voiajeaza
in locuri vechi pentru a vedea felul in care patrunde r`nduiala noua in \ara Moldovei. O expedi\ie, a=adar, sociologica =i folclo rica, intruc`t Zerlendi vrea sa afle misterul perpetuarii limbii =i a rafinamentului poeziei populare. Aici ei afla de existen\a unui
„barbat cu virtute“, cioban al m`nastirii. Ciobanul suferise un acci dent =i ucenicul lui, Darindai, coboara infrico=at la a=ezarile omene=ti pentru a anun\a apropiatul sf`r=it al inva\atorului sau.
Doctorul il salveaza =i-l duce la spitalul din regiune, prilej pentru autor de a descrie modul in care noile structuri sociale patrund
1 Publicate in 1971 de Editura Cartea rom`neasca, sub ingrijirea lui
Constantin Mitru, cu o prefa\a (C`teva lamuriri despre ultimele manuscrise sadoveniene) de Mihai Gafi\a.
in cele vechi. Latura ideologica a povestirii este conven\ionala.
Oarecare consisten\a epica au portretele din via\a monahala. Doi gemeni, calugari acum batr`ni, cerni\i, cioplesc iconi\e c`t palma reprezent`nd pe Isus rastignit =i pe Sf`ntul Gheorghe, omor`tor de balauri, vesel =i v`njos. Monahii precupe\esc bine iconi\ele.
Protosinghelul Glicherie Cotea are apucaturi negustore=ti, el vrea sa v`nda vizitatorilor car\ile m`nastirii, intre ele un Sistemulu deci malu. Anagnost, monah pacatos, a c`=tigat la loterie cincizeci de mii de lei =i i-a baut la Piatra timp de un an de zile. Ram`n`nd sarac, s-a ingre\o=at =i s-a judecat aspru, aleg`nd un trai de pocain\a la Schitul Olarului, pentru a avea tihna in via\a viitoare:
„Gusta pu\ina apa =i nu-i place. Nu man`nca vieta\ile apei — pe=te, g`=te =i ra\e. De patru ori pe saptam`na, mesteca pu\ine legume fara untdelemn, soarbe pu\in lapte; adauga un mar =i doua nuci. +i se bucura intru duh de tihna ce va sa vie; intrist`ndu-se de rautatea lumii, care rastigne=te pe Domnul nostru Hristos in toate ceasurile zilelor =i nop\ilor; il rastigne=te suduind =i blasta m`nd, min\ind =i viclenind, apuc`nd ogorul vaduvei =i mo=tenirea orfanilor, in=el`nd la c`ntar =i la rafuielile muncitorilor, p`r`nd pe nevinovat, ceea ce e mai rau dec`t omorul; judec`nd str`mb, ceea ce e =i mai cumplit. A=a Anagnost se trude=te ca sa se ras cumpere de iad =i diavoli.“
Momentul important al car\ii e dezvaluirea tainei, rememo rarea povestei „de demult“. Sihastrul Pavel, pe nume mirean Pe trea Matei, fusese ucenic tipograf, apoi jandarm, prieten cu Sandu
Calara=u, acum mecanic la spital =i om cu vederi inaintate. Pe trea avusese o sora, Anica, batjocorita de baiatul unui avocat, boierna=ul Grigori\a. Duc`ndu-se sa-i ceara socoteala, Matei este
inchis, Anica se arunca in f`nt`na, parin\ii mor =i ei de durere.
Judecat cu partinire, Petrea reu=e=te sa fuga =i duce o via\a de pustnic in munte, ignor`nd desfa=urarea vie\ii din afara. Acciden tul l-a readus in contact cu societatea, =i doctorul Macovei, profe sorul Zerlendi, ajutat de Sandu Calara=u, pregatesc intoarcerea efesianului in lume. Alte amanunte nu sunt revelatorii. Aglaie
+erpe, gardianca la spital, femeie matura, ispite=te pe finul ei,
Darindai, =i finul nu are taria sa reziste ispitei. O batr`na face propaganda in favoarea revolu\iei, altcineva infa\i=eaza in stilul unui profesor de economie politica structura claselor =i lupta din tre ele. Oamenii vorbesc in proverbe =i recurg la metafore neve rosimile in limbajul de toate zilele. Li\a Sofia poveste=te fiului ei,
Irimie Dar`ndai, istoria biblicei Salomia, apoi trece la probleme privind perspectiva revolu\ionara a satului etc.
Aspectele etnografice sunt numeroase in C`ntecul Mioarei, =i,
intr-un loc, se poveste=te istoria a trei c`ini =i a trei baci, prefi gurare a dramei din cunoscuta balada. Prozatorul face, prin in termediul personajelor, considera\ii privitoare la psihologia omu lui de la munte =i citeaza, in acest sens, pe Alecu Russo. Sn alta parte, discuta despre datinile reprezentate in balada populara =i da, prin mijlocirea pribeagului Petrea, o varianta noua, mai pura, crede el, a Miori\ei. Romanul ar urmari, deci, modul in care se perpetueaza realitatea mitica =i cum patrunde civiliza\ia in aceasta lume unde arhetipurile sunt vii. Procesul din urma este super ficial ilustrat,
Lisaveta se refera la o epoca mai veche (1887) av`nd unele asemanari (de ordin biografic) cu Anii de ucenicie =i Nada Flo rilor. Eroii sunt culesi din acea zona indecisa care leaga satul de t`rgul de provincie. Alexandru Pan\`ru e gospodar liber, str`ngator
=i cam carpanos, dar drept. El merge la t`rg la Iosub Aron, ne gustor sarman =i carturar bun, filozof. T`rgul e de un cenu=iu
„searbad“, locuitorii lui a=teapta fara nadejdi sa se int`mple ceva.
Baiatul lui Iosub, Zeidel, lucreaza la conacul lui Nunuca Ruset, spirit generos, socializant la Paris, boier stra=nic, rapace in \ara.
Nunuca vine la mo=ie cu varul sau, Raducanu, care-=i „batuse“ averea la car\i. Sntr-un r`nd, boierul semanase banii (gologani de arama de c`te cinci bani) pe optzeci de prajini de pam`nt. Dupa plecarea boierului cei care asistasera la aceasta fapta bizara se arunca asupra brazdelor =i culeg banii arunca\i. La urma se dezvaluie =iretenia mo=ierului: el voise sa semene anison =i pen tru aceasta era nevoie de un pam`nt marun\it ca cenu=a.
Conflictul dintre \aranii liberi =i ciocoi ram`ne totu=i secundar
in roman. Mai pregnanta este intriga sentimentala. Logofatul Nas tasache da roata Lisavetei, fata muribundului Gheorghe Cucu,
indragostita la r`ndul ei de Florea Pan\`ru, flacau cuminte =i har nic. Nastasache vrea sa-l corupa pe Florea =i-l duce la o vaduva, prilej de intristare pentru Lisaveta. Interesul pentru etnografie nu lipse=te nici aici, intr-un loc e vorba de datina uncropului, rama=i\a pag`na in mentalitatea \araneasca. Mar\i diminea\a dupa nunta partea femeiasca a neamului indepline=te un mit pag`n in cin stea zeului Priap. Femeile spun mascari, fac gesturi de=ucheate suger`nd actul sexual =i, de int`lnesc un barbat in cale, il agre seaza. Unul dintre ei, mai pu\in sim\itor la datini, le da in jude cata. Un batr`n prisacar, Mo= Patru, sufera de pelagra =i nu vrea sa se duca la doctor. Fata lui il roaga sa nu moara repede, fiind prea inglodata in nevoile casei: sa moara, cu alte cuvinte, ceva mai incolo, c`nd inlesnirile bane=ti vor veni =i r`nduielile inmor m`ntarii vor putea fi implinite: „noi se cuvine sa le facem toate dupa r`nduiala =i lege“. |aranul Gheorghe Cucu are inainte de moarte un vis =i visul infa\i=eaza pe Dumnezeu =i judecata infri co=atoare a sufletului:
„— M-am infa\i=at la scaunul impara\iei =i acolo era Dumnezeu; dar eu nu-l vedeam. Se facea numai in jurul meu a=a, ca o lu mina mare. +i daca m-am aflat eu la scaunul impara\iei, m-am marturisit. Popa Petrea ma intreba... Era =i popa Petrea acolo. Popa
Petrea ma intreba =i eu raspundeam. Da aveam limba agera =i dadeam raspunsuri bune. Am spus toate rauta\ile c`te am facut eu pe lumea asta, dar av`nd credin\a ca Domnul Dumnezeu iarta.
A=a ni-i scris noua: sa fim oameni =i sa gre=im. — Da’ ai in=elat?
— N-am in=elat. — Da’ ai luat dreptul vaduvei =i sarimanului? —
N-am luat. — Da’ ai r`vnit la bunul altuia? — Am r`vnit; de ce sa spun ca n-am r`vnit? Am r`vnit pam`nt mai mult =-am rupt doua brazde de la megie= intr-o s`mbata, inainte de Sf`ntul Gheorghe.
— +i batalii ai st`rnit? — Am st`rnit atuncea, pentru cele doua brazde, =i m-am infa\i=at la judecata. Pe urma ne-am impacat. —
Da’ pe muiere ai batut-o? — Am balut-o, de ce sa n-o bat; doar a fost muierea mea. Dar acuma imi pare rau, caci n-are cine-mi da o lingura de apa. — Ba, daca te pocaie=ti, te-a adapa. — Ma pocaiesc, caci n-o ucideam din rautate O ucideam caci eram baut.
— Sa =tii, zice popa Petrea de acolo de la scaunul impara\iei, ca pentru be\ie nu este pedeapsa. At`ta pedeapsa este ca pe acest tar`m nu-i nici rachiu, nici vin. — M-oi nevoi =i fara acestea, zic.
Popa Petrea a r`s.“
Sunt in Lisaveta =i c`teva date privitoare la copilaria autoru lui, cunoscute =i dinainte, din scrierile autobiografice. Avocatul
Alecu Smarandin, tatal, e cordial cu \aranii, mama, Profiri\a, o femeie simpla =i duioasa. Mitri\a, fratele, moare, =i naratorul simte
„cea dint`i lovitura a intristarii“. Curioasa este figura lui Zeidel, care g`nde=te ca un structuralist de nuan\a marxista: „Dumnezeu, tata, e =i in legile sociale care se implinesc fara gre=“.
Romanul este neterminat =i nu putem =ti in ce fel ar fi evoluat el. Oricare ar fi insa desfa=urarea ulterioara a faptelor, e greu de crezut ca elementele epice noi ar modifica imaginea generala a operei.





Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite