j2d15dt
Poezia apartine in special curentului romantic deoarece poetul exprima admiratie pentru Mircea, el fiind reprezentantul poporului din care face parte. Opera arata un interes deosebit pentru natura, mai ales pentru peisajul nocturn.
Compozitional poezia are trei parti. Prima parte este ampla si reliefeaza personalitatea lui Mircea cel Batran, care va aparea ca personaj epic in "Scrisoarea III".
Prima strofa reprezinta imaginea initiala, care declanseaza incursiunea in trecut. Aici se evidentiaza imaginea de epoca trecuta a manastirii Cozia si totodata a Oltului care este personificat si devine personaj literar, reluat in aceeasi maniera mai tarziu de Octavian Goga in "Oltul" si de Geo Bogza in secolul XX in "Cartea Oltului". Peste tot acesta apare ca martor al trecutului.
Poezia realizeaza in totalitate un peisaj nocturn, deoarece este prezentata manastirea "la ceasul naluciri" cand "un mormant se dezveleste".
Comentariul istoric, recitat somnambulic, se incadreaza intr-o scena de unitate perfecta. Cortina se ridica peste medievalisme fantastice.
Dupa aparid ia maretei umbre a lui Mircea, se realizeaza o gradatie ascendenta a puternicelor caracteristici ale domnitorului care a bagat spaima in toate neamurile vecine:
"Transilvania il aude, ungurii se inarmez"
In cel mai potrivit spirit romantic, poetul intreaba, ca intr-o chemare de duhuri, daca are in fata lui pe Mircea. Printr-o norocoasa intuitie muzicala, ii raspund apele Oltului si ecourile:
"Mircea! imi raspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaza."

Monologul ce urmeaza este somnoros, ca un descantec cavernos:
"Sarutare, umbra veche! primeste-nchinaciune
De la fii Romaniei, care tu o ai cinstit:
Noi venim mirarea noastra la mormantu-ti a depune;
Veacurile ce-nghit neamuri al tau nume l-au hranit..."
In partea a doua a poeziei autorul condamna razboiul. Pentru prima oara se realizeaza o antiteza prezent trecut in favoarea prezentului. Acesta i se pare superior trecutului chiar daca nu are fapte eroice pentru ca, in viziunea autorului, conflictele dintre state ar trebui sa se rezolve pe calea culturii. Totodata "Umbra lui Mircea. La Cozia" are drept scop sa trezeasca din amortire contemporaneitatea prin exaltarea vechilor virtuti in frumoase visuri larg desfasurate, cu paranteze reflexive, condamnand spiritul razboinic al veacului de mijloc:
"Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte stralucite,
Insa triste si amare; legi, naravuri se-ndulcesc;
Prin stiinte si prin arte natiile infratite
In gandire si in pace drumul slavei il gasesc."
In partea a treia, la sfarsitul poeziei, se reia peisajul initial si elementele strofei intai sunt reluate ca intr-o cadere inceata de cortina:
"Lumea e in asteptare... tunurile cele-nalte
Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jelesc;
Si-ale valurilor mandre generatii spumegate
Zidul vechi al manastirii in cadenta il izbesc."