Antr-una dintre cele mai frumoase scrieri ale sale, Amintiri din copil`rie, Ion Creang` ne povesteite despre primii s`i ani de via\` petrecu\i an satul natal, Humuleiti. Cel mai mare dintre copiii Smarandei ii al lui Ion al lui Stefan a Petrii Ciubotarul, Nic` a fost r`sf`\atul mamei sale, mereu convins` c` feciorul ei e “b`iet deitept”. s8p15pf
Primul an de icoal` l-a urmat acas`, an Humuleiti, la icoala ridicat` de p`rintele Ioan, l@ng` biseric`, unde l-a avut dasc`l pe b`di\a Vasile, “un holtei zdrav`n, frumos ii voinic”. Acolo a anv`\at Nic` s` citeasc`, al`turi de o mul\ime de b`ie\i ii fete din Humuleiti, dar mai ales al`turi de Sm`r`ndi\a, fata popii “o zg@tie de copil` ager` la minte ii aia de silitoare, de antrecea mai pe to\i b`ie\ii ii din carte, dar ii din nebunii”. Ca orice icoal` respectabil` din acele vremuri, ii cea din Humuleiti avea un scaun cu nume: Calul B`lan, pe care to\i cei pedepsi\i anc`lecau pentru a fi “m@ng@ia\i” de c`tre Sf@ntul Nicolae, “un dr`gu\ biciuior de curele, ampletit frumos”. C@nd ans` b`di\a Vasile a fost dus f`r` voia sa la oaste, icoala a r`mas pustie ii c@\iva copii s-au mai \inut dup` p`rintele Ioan care i-a mai d`sc`lit o vreme antr-ale bisericeiti.
Neitiutoare de carte, ca mai to\i s`tenii la acea vreme, mama lui Nic` a anv`\at slovele odat` cu el, din ceaslov, ajut@ndu-ii feciorul la anv`\`tur`. Din c`r\ile bisericeiti pe care Nic` le avea ca manuale, mama sa a an\eles c@t de important este s` fii om cu carte. De aceea, ea a st`ruit pe l@ng` tat`l lui Nic` s`-l trimit` pe fecior undeva la icoal`. Deii tat`l s`u nu credea c` b`iatul merit` banii, a fost de acord s`-l lase pe bunicul s`u, David Creang`, s`-l duc` pe Nic` ampreun` cu fiul s`u, Dumitru, la icoala din Broiteni, la profesorul Nicolai Nanu. Drumul lung, c`tre mun\i, Nic` nu l-a anceput prea bine: chiar dup` ce au p`r`sit Humuleitii pe un ger aspru, b`iatul a c`zut an apele Ozanei ii a trebuit s` mearg` mai departe ud p@n` la piele. La Pipirig, l`sat de andat` an grija bunicii sale, aceasta l-a ambr`cat an straie uscate ii l-a preg`tit pentru drumul spre Broiteni cum numai ea s-a priceput.
La Broiteni, Nic` ii Dumitru au fost l`sa\i an gazd` la o s`teanc`, Irinuca, ce avea o cocioab` cu dou` capre r@ioase. Scoala din Broiteni a fost o experien\` nou` pentru cei doi b`ie\i: pentru anceput profesorul Nanu le-a t`iat de tot pletele. La scurt timp dup` aceea, ans`, b`ie\ii au luat r@ie de la caprele Irinuc`i. Cum la icoal` nu-i mai primea, iar Irinuca nu itia cum s`-i vindece, b`ie\ii au r`mas acas` trat@ndu-se singuri cu leiie, f`r` s` reuieasc` s` scape de ea. Antr-o ansorit` zi de prim`var`, b`ie\ii, r`maii singuri an bordeiul Irinuc`i, au urcat muntele de deasupra casei ei ii, din joac` au urnit o st@nc` ce s-a pr`v`lit apoi la vale, chiar pe casa femeii, omor@ndu-i o capr`. Ca s` scape de belea, Nic` ii Dumitru au luat la repezeal` o plut` ii au plecat pe Bistri\a c`tre Borca, unde tr`ia fratele lui Dumitru, iar de acolo anapoi spre Pipirig, la casa bunicilor. Anduioiat` ii bucuroas` p@n` la lacrimi de antoarcerea b`ie\ilor, bunica i-a vindecat de r@ie an c@teva zile, dar Nic` nu s-a mai antors niciodat` la icoala din Broiteni!
R`mas povar` pe capul mamei la Humuleiti, Nic` tr`ieite p`\anii de neuitat, care au anveselit ii anc` anveselesc genera\ii la r@nd de copii atunci c@nd citesc “Amintiri din copil`rie”. Binecunoscute ne sunt tuturor poveitile “La cireie”, “Pup`za din tei” sau “La sc`ldat”, pe care le voi reda, pe scurt, an cele ce urmeaz`.
An “La cireie”, Nic` a pus g@nd r`u cireielor din pomul m`tuiii M`rioara. Astfel, b`iatul se furiieaz` an copac, dar este surprins de m`tui` fur@nd cireie. M`tuia al aitepta jos cu o joard`, dar c@nd a dat s` urce an pom dup` Nic`, acesta a s`rit drept an lanul de c@nep` verde, crud`. A urmat apoi o alerg`tur` prin c@nep` pentru c` m`tuia nu renun\a s`-l prind` pe ho\, p@n` c@nd tot lanul a fost distrus, iar Nic` a reuiit s` o zbugheasc`. Acas` ans`, afl@nd de cele ant@mplate, tata al aitepta ca s`-i trag` o chelf`neal` pe cinste, iar Nic` a sim\it pe pielea lui ceea ce obiinuia mama sa s`-i spun`: “Dumnezeu n-ajut` celui care umbl` cu furtuiag”.
O alt` n`zdr`v`nie a lui Nic` a fost povestea cu pup`za din tei. Sup`rat pe o pup`z` care-l trezea zi de zi cu noaptea-n cap, Nic` se g@ndeite s` o prind` ii s-o ascund` an podul casei. C@nd ans` afl` c` principalul b`nuit pentru dispari\ia “ceasornicului satului” este chiar el, Nic` ia repede pup`za ii o duce la t@rg s` o v@nd`, ca s` se descotoroseasc` de ea. Un b`tr@n mai n`zdr`van, ans`, ai d` peste cap tot planul. Ar`t@ndu-se interesat de pas`re, omul i-o cere lui Nic` “s-o dr`m`luiasc`” (s-o c@nt`reasc`) ii astfel las` pup`za s`-i scape. Anfuriat, Nic` sare de sumanul moineagului s`-l fac` s`-i pl`teasc` pas`rea, dar c@nd afl` c` cineva din t@rg l-a recunoscut ii c` povestea asta ar putea ajunge la urechile tatei, Nic` se furiieaz` prin mul\ime ii apoi o ia la fug` spre cas`. Si tocmai c@nd an sat oamenii erau din ce an ce mai siguri c` Nic` are o anume leg`tur` cu dispari\ia pupezei ii o b`taie rupt` din rai se antrez`rea la antoarcerea tat`lui acas`, pas`rea a anceput s` c@nte din nou din scorbura ei, salv@nd pielea vinovatului…
Apoi, antr-o zi de var`, c@nd vremea era mai c`lduroas` ii Ozana mai ispititoare pentru sc`ldat, mama al trezeite pe Nic` dis-de-diminea\` ca s-o ajute la treburile casei. Nic` ans`, cum prinde ocazia, o zbugheite pe furii la r@u, s` se scalde. Dup` o vreme, mama nemaiz`rindu-l prin cas`, al caut` acolo unde itie c`-l va g`si: la sc`ldat. Sup`rat` ii cu g@ndul de a-i da o lec\ie, mama se strecoar` f`r` s` fie z`rit` de Nic` ii-i ia hainele, l`s@ndu-l an mijlocul apei an pielea goal`. Drumul lui Nic` spre cas` a fost unul lung ii anevoios: pentru a nu fi v`zut gol, ii a se face de r@sul lumii din sat, Nic` a trebuit s` se ascund` prin gr`dini ii prin lanuri de p`puioi, s` se fereasc` de c@inii lui Tr`snea ii-abia apoi s` ajung` acas`. Lihnit de foame, ai cere iertare mamei prefer@nd s`-l pedepseasc` an orice fel, numai s`-i dea ceva de m@ncare. De la acea ant@mplare Nic` ii-a jurat c` nu o va mai sup`ra niciodat` pe mama lui ii s-a \inut de cuv@nt.
Si iat` c` dup` o vreme, an Humuleiti se deschide din nou icoala…Nic` ii al\i feciori din sat se duc s` anve\e iar`ii carte, de ast` dat` de la p`rintele Duhu, c`lug`r de la M`n`stirea Neam\ului. Toate merg bine p@n` c@nd p`rintele al pune pe Nic` Oilobanu, feciorul popii Niculai Oilobanu de la biserica Sf@ntului Laz`r s` rezolve o problem` simpl` de matematic`. B`iatul neitiind nici s` deschid` bine gura, ba pe deasupra scap` din s@n un bo\ de m`m`lig` ascuns, este aspru mustrat de p`rintele Duhu. Acest lucru ans` al anfurie pe popa Oilobanu, care se r`zbun` alung@ndu-l pe p`rintele Duhu din biserica p`storit` de el ii mut@ndu-ii fiul la icoala catehetic` din F`lticeni.
R`mas f`r` prietenii s`i care au plecat aproape to\i la “fabrica de popi” din F`lticeni, Nic` aii doreite mult s`-i urmeze. Nu era nevoie dec@t ca tat`l s`u s` dea orz ii ov`z acolo unde trebuia pentru ca Nic` s` fie primit la acea icoal`, unde avea s` se reant@lneasc` cu prietenii s`i.
Perioada petrecut` la F`lticeni a fost mai degrab` una de n`zdr`v`nii dec@t de anv`\`tur`. Pentru c` la F`lticeni icoala era numai de m@ntuial`. Reg`sindu-ii tovar`iii de pozne de acas` ii v`z@nd c` nici catehetul - dasc`lul lor de religie - nu prea venea pe la ore, Nic` ii ceilal\i b`ie\i au l`sat pu\in icoala la o parte ii ii-au v`zut de ale lor. Ceea ce al interesa ans` cel mai mult pe Nic` era fata popii din F`lticenii Vechi, o adev`rat` “m@ng@iere” pentru el. Dup` luni de nebunii ii p`\anii, anv`\`ceii au aflat c` icoala de la F`lticeni se desfiin\eaz` ii c` doar la Socola ar mai fi vreo n`dejde s` se prind` ceva anv`\`tur` de ei.
Acum, c` Nic` a ajuns cu anv`\`tura at@t de departe, p`rin\ii s`i erau hot`r@\i s`-l icoleasc` p@n` la cap`t ii s`-l fac` preot. Lui Nic`, ans`, acest lucru ai c`dea cam greu la inim`. Mama sa, ans`, nici chip s` se lase anduplecat`, nici m`car de lacrimile lui Nic`. Numai g@ndul c` pleac` at@t de departe de cas`, la icoala de la Socola, la Iaii, al ap`sa greu pe suflet. An ceasurile ce se scurg dinaintea plec`rii, g@ndurile lui Nic` se andreapt` o clip` cu drag la Humuleitii copil`riei sale, cu oamenii dragi inimii lui, cu obiceiurile, c@ntecele, horele ii iez`torile ce i-au f`cut at@t de minuna\i primii ani ai vie\ii sale.