Cainele si catelul este o fibula intrucat este o opera epica in versuri in care prin intermediul animalelor personificate ,autorul , Grigore Alecsandrescu critica unele defecte omenesti cu scopul de a le indrepta si transmite prin partea finala(morala) unele invataminte. Cainele si catelul este o opera literala epica , deoarece este povestita o intamplare , pus ape seama animalelor ,iar firul narativ se desprinde implicit din dialogul dintre personaje, caci scrierea este conceputa ca o mica sceneta cu trei personaje ,fiecare individualizat de la inceput de autor: Samson, ,,dulau de curte ,ce latra foarte tare”,un ,,bou oarecare” si catelul Smaurache prezentat initial ,,ca simplu privitor . x5m11mz
Fibula incepe direct cu afirmatile ipocrite si pretentioase ale dulaului Samson despre egalitate intre toate dobitoacele, acesta exprimandu-si si dezabrobarea fata de cei care se lauda cu obarsia lor nobila : “Cat imi sunt de urate unele dobitoace
Cum lupii, ursii, leii si alte cateva
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva.”

Pentru a fi mai convingator in sustinerea ideii de egalitate , aduce ca argument exemplul tarilor civilizate unde :”Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste”si se da apoi pe sine drept pilda de modestie : ,,Cat pentru mine unul fieste cine stie
C-o am de bucurie Cand toata lighioana macar sic ea mai proasta ,
Caine sadea imi zice ,iar nu domnia voastra.” Incantat de cuvintele si atitudinea lui Samson, catelul Samurache isi manifesta sincer adeziunea fata de ideile exprimate ,folosind chiar apelativul ,,fratii mei” :

“Gandirea voastra, zise, imi pare minunata
Si simtamantul vostru il cinstesc, fratii mei.”
Deodata ,maniindu-se (plin de manie ) dulaul trece la invective si la amenintari cu bataia fara a uitate sa precizeze diferenta de rang dintre el si bou ,pe de o parte ,si catelul Samurache pe de alta :
Noi fratii tai, potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti tu cine suntem,
Liche nerusunata, astfel sa ne vorbesti?”
Insistenta catelului (-Dar ziceati ….)il infurie si mai tare pe Smason care nu tolereaza nici o explicatie si isi spune clar , sub inpulsul starii nervoase adevarata opinie asupra egalitaii :
“-Si ce-ti pasa? Te intreb eu ce ziceam?
Adevarat vorbeam
Ca nu iubesc maindria si ca urasc pe lei,
Ca voi egalitate, dar nu pentri catei.”
Concluzia acestei dispute o contin ultimele 2 versuri ale acestei poezii, despartite de restul textului printrun spatiu alb ,prin care autorul precizeaza ca :
“Aceasta intre noi adesea o vedem
Si numai cu cei mari egalitate vrem.”
Prin faptele narrate Grigore Alexandrescu adopta o atitudine critica fata de ei care doresc sa parvina in ierarhia sociala ,sa patrunda intro alta lume ,satirizeaza fatarnicia , intoleranta si demagovia lor transmitand totodata cititorului indemnul de a nu se increde in spusele celor mari si puternici pt. ca sunt de cele mai multe ori nesincere.