Jocul ielelor a fost scris in mai multe versiuni in 1916 si 1918, dar versiunea definitiva apare in 1918. O alta versiune, intr-adevar definitiva dateaza din 1946. In versiunea autorului, piesa trebuia sa fie o drama a “dreptatii sociale, o drama a absolutului”. Actiunea dramei se petrece in preajma izbucnirii primului razboi mondial, in mai 1914 in redactia ziarului bucurestean Dreptatea sociala, organ al partidului socialist. Prima drama scrisa de Camil Petrescu, Jocul ielelor(1918), este o drama de idei care contine nucleul conceptiei artistice a scriitorului:tema -; drama autoiluzionarii, conflictul -; criza de constiinta, confruntarea celor doua lumi -; a ideilor si a realitatii, degradate moral, un nou tip de personaj -; intelectualul insetat de absolut, lucid, orgolios, dar inadaptat, intransigent cu societatea, o structura si o tipologie reluata in creatiile ulterioare. De asemenea dramaturgul este tributar autenticitatii, aspect fundamental din programul sau estetic, observabil si in replica personajului principal: “eu nu pot sa scriu decat ceea ce gandesc”. Tema, conflictul, tipologia eroilor vor fi reluate in intreaga creatie a lui Camil Petrescu care ilustreaza astfel conceptul de opera deschisa. x2n21ng
Drama este o specie a genului dramatic cu un continut grav si un conflict puternic in desfasurarea caruia se contureaza personalitatea personajelor dramatice, tinzand sa exprime intreaga complexitate a vietii reale.
Jocul ielelor prezinta trasaturile unei drame de idei: conflictul interior, de idei, se declanseaza in constiinta personajului principal, acesta fiind caracterizat prin trasaturile launtrice, mai degraba, decat prin fapte. Actiunea este redusa, confruntarile petrecandu-se in planul constiintei.
Tema este drama intelectualului care intruchipeaza ideea de justitie absoluta si intra in conflict cu sine si cu ceilalti. Metafora din titlu este decriptata de Penciulescu si nu de protagonistul Gelu Ruscanu pentru ca acesta este prins deja in “jocul ielelor”: “cine a vazut ideile devine neom…” cu alte cuvinte, jocul ideilor este asemenea unui joc al ielelor care, goale si despletite, in lumina lunii, isi joaca hora.
Textul dramatic este structurat in trei acte alcatuite din doisprezece tablouri si din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje. Fiind destinata reprezentarii scenice, didascaliile sunt singurele interventii directe ale autorului in piesa.
Drama de constiinta a lui Gelu Ruscanu provine din conflictul dintre conceptia sa despre dreptate si concretul existentei care nu corespunde imaginii teoretice. Penciulescu enunta conflictul interior al personajului:”Cine a vazut ideile devine neom, ce vrei?...Trece flacaul prin padure, aude o muzica nepamanteasca si vede in luminis, in lumina lunii, ielele goale si despletite, jucand hora”.
Drama lui Gelu Ruscanu provine din confruntarea lucida a propriilor norme sau idei pe care si le face despre lume (Utopia) cu o ordine contrarie (Realia) pe care nu o accepta. El crede ca ideile si sentimentele pot exista la modul absolut, dar trecutul are diverse revelatii care il fac sa constate ca lumea nu este asa cum o vede el. Ruscanu traieste “destinele primordiale ale omului amintindu-si de paradisul pierdut”(Aurel Petrescu).
Subiectul se concentreaza pe ilustrarea conceptelor de justitie si iubire privite in modul absolut. Gelu Ruscanu este directorul ziarului socialist Dreptatea sociala. El este in posesia unor date compromitatoare despre Saru-Sinesti, ministrul justitiei, pe care vrea sa le faca cunoscute in numele justitiei si al adevarului. Gelu Ruscanu aflase insa aceste informatii dintr-o scrisoare de dragoste pe care i-o adresase Maria, sotia lui Sinesti si din care rezulta ca Sinesti ar fi devenit bogat prin uciderea unei matusi bogate, careia i-a distrus testamentul, devenind astfel unicul mostenitor. Pe parcursul dramei, aceasta invinuire ramane doar o supozitie. Pentru a se salva, ministrul va folosi cu multa abilitate santajul, reusind astfel sa scape chiar din mainile unui idealist cum este Gelu Ruscanu, oferind “la schimb” viata lui Petre Boruga.
Gelu Ruscanu afla ca tatal sau, Grigore Ruscanu, punctul sau de sprijin moral si echilibru in viata comisese o frauda: delapidase bani din cauza unei actrite obscure, Nora.
O ultima revelatie dureroasa o reprezinta constatarea faptului ca membri comitetului redactional accepta sa nu publice scrisoare in schimbul eliberarii lui Petre Boruga. Ruscanu afla astfel ca pe langa relativitatea iubirii dreptatea este de asemenea relativa, singurul absolut veritabil fiind acela al mortii. De aceea considera ca tatal sau prin gestul facut “a stat lucid in fata mortii…a ales intr-un act de constiinta”.