1.Definitie m8f6ft
(<fr. narration,lat. narration,”povestire”, “istorisire”)
Se defineste ca relatare a unor intamplari,intr-o succesiune temporala de momente.
2.Caracteristici
¨ Este mod de expunere propriu genului epic. Se poate clasifica dupa mai multe criterii: a)dupa forma epicului:
-in versuri(balada, fibula,legenda,poemul,epopeea)
-in proza(povestirea,schita,nuvela,romanul). b)dupa gradul de comlexitate a elementului narativ:
-in forme reduse:anecdota,zicala,epistola;
-in forme ample:epopeea, romanul .
¨ Cercetatorii identifica dua aspecte la nivelul naratiunii:povestirea (numita si istorisire sau”fibula”) si discursul (numit si subiect)
A.Naratiunea, ca povestire,se determina prin urmatoarele clase de unitati: a)nucleele(se raporteaza la fapte,evenimente,actiuni); b)indicii(trimit la descrierea obiectelor si a personajelor); c)catalize(sunt extensii descriptive ce se refera la desfasurarea faptelor, la nuclee); d)informatiile(situeaza actiunea in timp si spatiu)
B.Naratiunea, ca discurs(subiectul), se caracterizeaza prin urmatoarele concepte: a)timpul naratiuniiexprima raportul dintre timpul povestiriisi timpul discursului.Comlexitatea timpului narativ tine de faptul ca in cursul naratiunii: se intalnesc mai multe straturi temporale
Ø Temporalitate externa ,care cuprinde data producerii povestirii , data publicarii, momentul receptarii;
Ø O temporalitate internacare consta in timpul propriu istoriei povestite.In functie de momentul desfasurarii naratiei, se pot diferentia:
-timpul evenimential(al derularii evenimentelor);
-timpul povestirii;

-timpul amintirii;
-timpul scrierii;
-timpul lecturii. b)aspectele naratiunii(modul cum povestirea e perceputade narrator,punctual de vedere); c)modalitatile naratiunii(modul prin care autorul expune istoria sa):
Ø prin reprezentare(consta in derulareaevenimentelor);
Ø prin dialog(reprodus in fata spectatorului, ca in drama);
Ø prin relatare(autorul relateaza faptele obiectiv).
Indicatiile temporale: a)absolutemai mult sau mai putin precise(ex.:joi seara,16 august…,in 1987,in ziua de Paste…); b)relative(ex.:in Ajun,in acea dimineata…,indata ce…,atunci cand…,in timp ce…mla scurt timp dup ace…,azi dimineata…,etc).
Intr-un context narativ “trecut” se gasesc uneori adverbe ca:astazi,acum,aici.Ca si prezentul istoric sau al nararii,astfel de adverbeindica faptul ca reperul ,temporal sau spatial.nu mai este situate in trecut,ci axa povestitoruluisi cea a povestitului se suprapun.
¨ Naratorul este o instanta(proiectie,imagine)intre autor si cel care expune evenimentele.
La nivelul textului, naratorul isi poate asuma urmatoarele functii: a)narativa sau de reprezentare (prezinta “istoria”,derularea evenimentelor) b)de control ( poate introduce in discursul personajelor propriul sau discurs,folosind prin intrmediul verbelor “dicendi” si “sintuendi”(a zice si a simti)); c)de regie(poate intervene lanivelul indicatiilor scenice)
Naratorul nu se confunda cu autorul.Atunci cand apare ca personaj,preia functia narativa.