m6m12md
Comediile lui V. Al. Jean (Ce stia satul, Lacrima etc.), de obicei intr-un act, sunt spirituale, sustinute pe o conversatie delicata, un fel de proverbe mussetiene cu probleme morale. Industria teatrala a lui
A. de Herz (1887—1936: Paianjenul, Bunicul, Margelus etc.) s-a putut remarca temporal doar printr-o anume incordare scenica. “Paianjenul” e o vaduva onesta (virgina) care tine sa treaca drept depravata, izbutind a impune (pirandellism precoce) o alta imagine despre sine decat realitatea. “Bunicul” e un alt marchiz de Priola, caruia batranetea ii imputineaza succesele si care se consoleaza cu emotiile paterne.

Al. Florescu, Ion Miclescu, M. Polizu-Micsunesti, Emil Nicolau, C.
Raulet erau pana in 1916 furnizorii oficiali ai teatrului. Ei sunt azi uitati. Dar Zaharia Barsan mai colecteaza succese teatrale cu Tranda firii rosii, poveste zaharata, desi decenta, a unui Zefir care isi sacrifica sangele spre a inrosi trandafirii destinati unei Liane. Il imita mai tarziu, cu vulgaritati, I. C. Aslan in Odinioara.