z2p11pl
Fiind impiedicat de anume considerente sa-si publice memoriile direct, C. Stere (1865—1936) le-a romantat falsificandu-le si partial trivializandu-le intr-o parte din volumele seriei In preajma revolutiei.
Totusi insusirile de romancier nu lipseau lui C. Stere. In moduri vetuste, intr-un limbaj cam jurnalistic, cu maniere din Gogol, Do stoievski si Tolstoi, scriitorul dovedeste, cu toata dilatatia verbala, explicabila si prin faptul ca-si dicta romanul, un simt just de viata.
Intaiul volum (Smaragda Theodorovna) este monografia, schematica, a unei familii basarabene de moda veche. Iorgu Rautu din Napadeni, om matur, stangaci, veritabil hobereau, se insoara cu o fata de cincisprezece ani. In casnicie Iorgu se arata intelegator, prea dedat insa actiunii de procreare. Sotia de cincisprezece ani isi incepe lunga cariera materna cu o scurta criza de adaptare in care e pe punctul de a avea o aventura cu un ofiter polon. Inainte ca aventura sa se prefaca in adulter, Smaragda afla ca un copil ii e pe moarte. Tot fondul ei innascut de bigoterie iese la suprafata, Smaragda se acuza de pacate mortale, devine rece, austera, procreatoare si pruda si pune in subordine toata familia in frunte cu Iorgu Rautu. Subiectul este excelent, mai mult balzacian decat rusesc. Volumele II, III, cu intriga factice, menita a scoate in evidenta educatia democratica a eroului, sunt mai putin atragatoare. In schimb volumul IV ne pune in fata unui extraordinar prozator al geologicului. In zugravirea aglomerarilor umane siberiene, a coloniilor de surghiuniti, a societatii locale, Stere are ceva din siguranta de trasaturi a lui Gogol. Un sentiment imens de straniu cuprinde pe cititorul european inaintea acelei societati pierdute in solitudine, mimand insa viata occidentala, avand biblioteca si lachei. Tot ce priveste asezarile primitive cu enigmatica lor consti tutie instinctuala este de o mare poezie sociologica. Convoiul de

“lanturasi” intrand in satul siberian si cersind in cor, osandirea la moarte de catre mir a unui hot sunt de o maretie crunta. In evocarea privelistii siberiene, C. Stere pune un patos extraordinar. Fara paleta bogata si vocabular afara din comun, el are o infricosare religioasa de geologicul gol. Cel putin trei descriptii, adevarate imnuri ale sublimitatii naturii, sunt de neuitat: taigaua, tundra de-a lungul fluviului Obi, aurora boreala. Paginile par rupte din Atala sau din Il

Milione al lui Marco Polo. De la volumul V, C. Stere se pierde intr-o barfeala cifrata impotriva contemporanilor sai, cazand in cele mai triste platitudini.