c1r13ri
Tragedia a aparut si s-a dezvoltat pe pamantul antic al Greciei , ajungand la apogeu in secolul al V -;lea i.Hr. , cand Eschil , Sofocle si Euripide au creat opere in acelasi timp zguduitoare si inaltatoare , inchinate omului care isi depaseste suferinta prin demnitate .
Majoritatea tragediilor aveau subiecte inspirate din mitologie . Tragediile pun in scene personaje exceptionale , cu trasaturi eroice , hotarate , de o remarcabila forta interioara. Acesti eroi intra in lupte cu forte opuse , care ii inving. Principalul conflict se naste intre om si destinul implacabil . La originea conflictului se afla , in general , o vina tragica a eroului sau a inaintasilor lui . Aceasta vina consta intr-o greseala savarsita fara intentie ori in sfidarea zeilor prin lipsa de masura . Suferintele eroului trezesc in sufletul nostru groaza , mila , dar si admiratie fata de taria morala a omului , fata de demnitatea lui .
Capodopera a literaturii antice si universale , Edip Rege este o tragedie reprezentative pentru confruntarea dintre om si destin .
Edip Rege este o tragedie a cunoasterii , eroul sau fiind stapanit de patosul adevarului , pe care il va afla cu pretul propriei sale prabusiri .
Intamplarile se petrec in timpul unei epidemii de ciuma , in cetetea straveche a Tebei , condusa de Regele Edip . Acesta , strain de cetate venise din Corint si , dupa ce a invins Sfinxul raspunzand la ghicitoarea acestuia , a fost incoronat in locul regelui Laios , mort de curand .Edip primeste rasplata tebanilor , fara a sti ca batranul pe care il omorase in drumul sau spre Teba era chiar regele Laios .
Dorind sa afle calea de asi salva cetatea de ciuma necrutatoare , Edip il trimite pe Creon , cumnatul sau , la oracolul din Delfi si , cand acesta se intoarce cu vestea ca cetatea va fi salvata numai atunci cand ucigasul fostului rege va fi pedepsit , Edip jura sa razbune moartea lui Laios.

Primul episod de adanca intensitate este acel al intalnirii cu prorocul orb Tiresias , care , lipsit de vedere exterioara , a primit de la zei darul de a privi dincolo de aparente si de a stapani adevarul . Ingrozit de cumplitul adevar care i s-a revelat , Tiresias il comunica regelui doar aluziv , atragand asupra sa mania acestuia , dar reusind sa strecoare in sufletul lui samanta indoielii .
Apoi Iocasta , sotia lui Edip si fosta sotie a lui Laios , ii povesteste , fara a constientiza insemnatatea faptelor , ca lui Laios i s-a prezis ca va fi omorat de propriul sau fiu . Edip intelege ca destinul isi realizase amenintarea , caci si lui ii prevestise oracolul ca isi va ucide parintii si de aceea parasise Corintul , venind spre Teba. Cand insa din Corint vine vestea mortii regelui , Iocasta intelege cumplitul adevar : pruncul pe cere regele Corintului il crescuse ca pe copilul sau nu era altul decat fiul ei si al lui Laios , pe care , la nastere , pentru a anula prezicerile oreacolului il dadusera unui pastor spre al omori.
Groasnica revelatie ca Edip este ucigasul tatalui sau si sotul mamei sale o determina pe Iocasta sa se sinucida, iar pe erou sa isi scoata ochii si sa se osandeasca singur la exil .
Edip si-a luat lumina ochilor spre a se pedepsi si a nu-si mai vedea faradelegile . Dar orbirea lui are si un sens simbolic , sugerand cunoastere profunda.
Destinul l-a invins pe Edip , dar acesta s-a ridicat deasupra sortii din demnitatea cu care a infruntat-o si prin patosul cu care s-a pus in slujba adevarului.
Un alt scriitor care ne ofera un model uman definibil prin demnitate , sete de cunoastere si aspiratie spre valori eterne precum iubirea , adevarul sau arta este William Shakespeare .
Aparitia lui Shakespeare are loc in plina Renastere intr-o epoca de maxima inflorire a umanismului .
Renasterea isi faureste un ideal de „om universal” multilateral , un om caruia , ca si personajului antic , „nimic din ceea ce este omenesc nu-i este strain” : armonios dezvoltat fizic si cultivat ca intelect , pasionat iubitor de cunoastere si de frumos , om de cultura si de actiune in acelasi timp. Umanismul pune accentul pe ratiune , pe libertatea si demnitatea omului .
Dupa cum se obisnuia in mod curent la acea data , Shakespeare a prelucrat adeseori piese scrise inainte de altii , dar dandu-le o structura noua , profunzime de gandire , o bogatie de idei si o forma atat de inalta , incat modelele vechi au fost date uitarii.
Cu toata dezamagirea pe care o exprima Shakespeare in tragedi , iubirea lui de oameni si marea sa incredere in virtutile morale ale omului nu il lasa sa ajunga pana in adancurile deznadejdii . De aceea , chiar si in marile sale tragedii dreptatea invinge , omul triumfa asupra raului .
Anul 1601 in care Hamlet a fost scrisa , Shakespeare a fost marcat de doua evenimente semnificative : moartea tatalui sau si de inchiderea prietenului sau Lord Southampton .
Hamlet , unua din marile capodopere ale lumi toate timpurile , realizeaza o imagine grandioasa a contradictiilor sociale grave ale epoci reflectate in zguduitoarea criza morala a printului Danemarcei .
Acesta intors de la studii , este intampinat acasa de fapte oribile :
Asasinarea tatalui sau pentru a i se lua tronul , infidelitatea mamei , care s-a grabit sa se casatoreasca cu asasinul sotului ei si falsitatea viciatei curti regale , care accepta toate aceste fapte monstruoase .
Suferinta lui Hamlet este , in primul rand suferinta umanistului care constata ca „vremile si -;au iesit din fagasul lor firesc ” si ca el nu poate face tot ce ar trebui , pentru ca nu sta in puterile unui singur om sa restabileasca adevarul , cinstea , binele si dreptatea . Durerea lui Hamlet este cauzata nu atat de omorarea tatalui sau , cat de gandul ca atatea nelegiuri ar putea ramane nepedepsite .
Pentru Hamlet nimic nu e simplu , totul ridica intrebari : „to be oi not to be” , de aici rezultand faptul ca este un om indecis totul fiind o dilema pentru el.
Maretia acestui personaj consta in capacitatea sa de a aduna in sine durerile si revolta unei lumi intregi , il luciditatea si forta cu care denunta viciile si in lupta dusa cu sine insusi pentru a gasi calea actiunii.
Hamlet este inainte de toate drama unui om care nu ezita sa confrunte propriile imperfectiuni si care refuza iluziile si idealurike aparente .
In aceata opera sunt gasite teme foarte importante : relatia tata-fiu, mama -;fiu , Hamlet -;prieteni, relatie de dragoste , actiune si nebunie . Hamlet este centrul acestor teme si aceste teme se focalizeaza in jurul lui .In toata literatura nu mai exista personaj atat de bogat complex , enigmatic si transparent .
Hamlet e un tanar cu sufletul generos si delicat , inclinat spre meditatie si spre cercetarile stiintei , intelegator al lucrurilor frumoase , cu un suflet deschis prieteniei si dragostei . Poate ca era prea delicat si prea sensibil , prea firav in constitutia lui psihica ; dar viata lui mergea inainte dupa o singura lege , indreptata spre anumite scopuri , mangaiate de unele sperante . In acest usor si amabil fel de viata survine in primul rand moartea tatalui si , la scurta vreme recasatorrea mamei , care pare sa fi uitat mult prea repede pe primul ei sot , cedand unei noi iubiri . Hamlet ramane jignit si , in prabusirea respectului pe care il avusese pentru mama sa , i se insinueaza o banuiala oribila , care isi primeste in curand confirmarea prin nelinistitu spectru patern , care ii apare , cerandu-i razbunare. Si Hamlet va executa razbunarea si ar gasi modul s-o execute cat mai repede daca , intre timp , din cauza socului petrecut in forul sentimentelor sale nu ar fi inceput sa moara . Sa moara fara sa isi dea seama , sa moara pe dinauntru . Asasinarea tatalui adulterul mamei , toat ceea ce e in contradictie cu idealul si bucuria vietii , nedreptatea tradarea , minciuna , ipocrizia , aviditatea de bogatie si de putere pervesitatea si , alaturi de ele , desertaciunea vietii monderne , moartea si necunoscutul infricosator , toate se aduna in spiritul sau , il domina si il tiranizeaza si ii ridica in cale o bariera peste care sa nu poata trece ca sa traiasca la fel ca inainte , cu pasiunea cu ardoarea dinainte. Hamlet nu mai poate iubi deoarece dragostea este in primul rand dragoste de viata ; si de aceea intrerupe idila pe care o incepuse cu Ofelia , cea pe care a iubit-o si pe care inca o mai iubeste , infinit de mult , dar asa cum ai iubi o moarta , stiind ca nu mai poate apartine unui viu .
Hamlet nu mai poate sa isi coordoneze actele , se lasa furat de imprejurari , pastrand totusi constanta atitudinea sa de dispret.Dar pentru a se razbuna , ca si pentru a iubi , este nevoie de un sentiment intens fata de opera pe care o infaptuiesti . Tot ceea ce se petrece cu el ii starneste cel mult o ciudata uimire , care il impinge la reprosuri desarte si la desarte iesiri fata de el insusi .
La urma , incheie marea lui razbunare , dar , tot ca din intamplare , cade si el insusi victima propriei razbunari .Isi parasise viata la intamplare , si tot intamplari avea sa ii datoreze si moartea .
Asadar , ideea fundamentala din Hamlet este slabiciunea vointei , ca o cosencinta a descumpanirii , si nicidecum ca trasatura organica , innascuta . Prin firea sa , Hamlet este un om puternic : ironia caustica , izbucnirilr subite , pornirille patimase in discutia cu mama sa , dispretul plin de mandriei si ura fatisa fata de unchiul sau sunt tot atatea dovezi de energie si superioritate . El ramane maret si ferm chiar in propria lui slabiciune , findca un om cu moralul puternic chiar si in momente de decadere este superior omului slab in clipele lui de ascensiune
Dupa cum ne putem da seama in cele doua opere o putere tainica guverneaza soarta individului , staruie pe urmele lui si il conduce pe drumul pe care el si l-a ales spre catastrofa determinata de ultimul punct atins de aceea linie. Personajele lui Shakespeare sunt , la fel ca si cele ale lui Sofocle , predestinate . Dar in Sofocl eindividul e predestinat de la nastere ; omului nu ii ramane decat libertatea de a muri intr-o forma mai mult sau mai putin generoasa . In Shakespeare libertatea traieste : o zi , poate , o ora ; dar in ziua aceea , in ora aceea omul a fost liber si arbitru al viitorului .
Dupa cum din sistemul lui Sofocle , din care reiese ideea , pot deriva calitatiile caracteristice ale dramei sale , din sistemul lui Shakespeare , din care reies agentii , deriva multiplele necesitati ale dramei pe cera criticii au numit-o romantica .