f6m15my

Goe, traieste, impreuna cu familia, in urbea X -; un oras al carui nume autorul nu-l indica; acesta poate reprezenta orice oras, tot asa cum Goe ii reprezinta pe toti copii bogati si rasfatati. El este un personaj tipic.
Modul de a se exprima il caracterizeaza pe Goe ca pe un arogant lipsit de cel mai elementar respect -; pe doamne le numeste „proaste”, iar pe tanarul (care iese pe culoar cedand locul doamnelor) il apostrofeaza folosind calificativul „uratule”.
Din discutia „filologica” asupra cuvantului „marinar” reiese incultura lui Goe (fapt explicabil in cazul unui scolar atat de lenes, care a ramas, de mai multe ori, repetent; de altfel, in prima faza a textului, autorul il numeste „tanarul”, ceea ce ar putea sugera ca este un elev intarziat).
Comportamentul lui Goe (pe care autorul il surprinde doar intr-un fragment de timp) este cel al unui copil prost crescut, care „zbiara” cerand sa se opreasca trenul, bate din picioare (atunci cand se infurie), „se stramba la uratul” si scoate capul pe fereastra, cu incapatanare, contrar sfaturilor primite.
La fel de prost crescut se dovedeste a fi si atunci cand se urca pe geamantanul strain, ori cand trage semnalul de alarma.
Rasfatat fiind, crede ca totul i se cuvine; astfel, scenele in care pretinde sa vina trenul, ori sa il opreasca, starnesc rasul prin contrastul intre atitudinea baietoasa si situatia de calator.
Se preface a fi nevinovat atunci cand conductorii il cauta pe cel care a tras alarma, atitudine care denota lipsa de sinceritate.