PRONUMELE

Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv.

Feluri: personal, de politete, reflexiv, de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si negativ;

Observatii: h7c10ch
1.Pronumele personal, de politete si reflexiv nu devin niciodata adjective.
2.Pronumele de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si negativ pot fi adjective.
3.Pronumele personal, de politete, reflexiv, de intarire si posesiv au forme dupa persoana.

1.PRONUMELE PERSONAL

Pronumele personal indica diferitele persoane care participa la actul comunicarii.

Observatii:
1.Forme neaccentuate se intalnesc doar in cazurile Ac. si D.
2.Vocativ are numai persoana a II-a: tu! voi!
3.Genitiv-numai persoana a III-a: lui, ei, lor.
4.Persoanele I si a II-a nu au forme dupa gen : eu, tu, noi, voi
5.Pronumele dansa, dansul, dansii, dansele sunt pronume personale, nu de politete

Functii sintactice:
-subiect: N: Tu ajungi primul.
-nume predicativ in: N: Fratele meu este el.
Ac: Intrebarea este pentru tine.
G: Cartea este a lui.
-atribut pronominal in: N(apozitie): Invitatul,adica el, sa pofteasca in casa.
G: Sfatul lui doveseste intelepciune.
Cartea din fata lui este a mea.
D: Copilu-i statea linistit (dativ posesiv)
-complement direct in: Ac: Te intreb si pe tine despre acest lucru.
-complement indirect in: Ac: A vorbit cu mine.
D: Lui i-am dat o carte.
G: (cu prepozitie) Napasta a cazut asupra ei.
-complement circumstantial de loc in:Ac: Merge la voi.
G: (cu prep. sau locutiune prep.) S-a asezat in fata lui.(ei, lor)
D: (insotit de prep. sau loc. prep. cu forma nearticulata):In fata-mi se asezase o persoana importanta.
-complement circumstantial de mod in:Ac: A raspuns ca tine.
-complement circumstantial de cauza: G: N-a venit din pricina lui.
Situatii in care pronumele personal nu are functii sintactice:
-in V (tu! voi!)
-dativul etic: Vor sa mi-l omoare
-cand are valoare neutra: A luat-o la fuga
Da-i inainte fara grija!

2.PRONUMELE DE POLITETE

Pronumele personal de politete sau de reverenta arata respectul fata de o persoana.

Are numai forme pentru persoanele a II-a si a III-a pers. a II-a: N-Ac: dumneata, dumneavoastra
G-D: dumitale pers. a III-a: N-Ac-G-D: dumnealui, dumneaei, dumnealor

Observatii:
-alte pronume de politete: -Domnia ta (sa, lui, voastra), Maria ta(sa, lui, voastra),Inaltimea ta (sa, lui, voastra)
-Excelenta ta (sa, lui, voastra).-folosite mai rar in vorbirea contemporana
-forme afective: mata, mataluta, matalica, talica, matale
-functii sintactice: aceleasi cu ale pronumelui personal( exceptii atributului pronominal in D. si complementului circumstantial de loc in D).

3.PRONUMELE REFLEXIV

Pronumele reflexiv exprima identitatea dintre obiectele asupra carora se exercita direct sau indirect actiunea verbelor si subiectul acestora.

Observatii:
-are forme proprii numai pentru pers. a III-a, cazurile D. si Ac.
D: sie, siesi/isi, si
Ac: (pe) sine/ se
-pentru persoana I si aII-a imprumuta formele de la pronumele personale:
D: imi, iti-, ne, va (imi amintesc…)
Ac: ma, te-, ne-, va (ma gandesc…)
-formele de mai sus devin reflexive numai daca au aceeasi persoana cu verbul: te gandesti ma framant

Functii sintactice:
-complement direct: Ac: Te privesti in oglinda.
-complement indirect: D: Iti cumperi o carte.
Ac: Rar vorbea despre sine.
-atribut pronominal: Ac: Lauda de sine ……
D: (dativ posesiv) Si-a certat copiii (copiii-si)
Mi-am aranjat cartile (cartile)
Observatii:
Cand nu are functie sintactica, pronumele reflexiv se analizeaza impreuna cu verbul, fiind marca diatezei reflexive.
Forma accentuata de Ac., insotita de articolul hotarat se substantivizeaza (Si-a soptit in sinea lui)

4.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DE INTARIRE

Forme:
-masculin, singular: (eu) insumi fiu (m.sg)-vocala u- insumi (m.sg.)
(tu) insuti
(el) insusi
-feminin, singular: (eu) insami fiica (f.sg.)-vocala a-insami (f.sg.)
(tu) insati
(ea) insasi
-masculin, plural: (noi) insine fii (m.pl)-vocala i-insisi (m.pl.)
(voi) insiva
(ei) insisi
-feminin, plural: (noi) insene fiice (f.pl)-vocala e-insene (f.pl.)
(voi) inseva
(ele) insesi, insele

Observatii:
1.Se greseste mai ales la folosirea vocalelor u,a,i,e aflate in fata formelor: -mi, -ti, -si, -ne, -va, -le
2.Pronumele de intarire se foloseste rar in limba actuala. De cele mai multe ori, ele insotesc un pronume sau un substantiv devenind adjective de intarire, de aceea functia sintactica este de atribut adjectival.
3.Atentie la acord: Dan, Maria si Elena, ei insisi… (masculinul are prioritate)
Eu, tu si el noi insine…(persoana I are prioritate asupra celorlalte, iar persoana aII-a asupra persoanei aIII-a)
4.Insusi poate fi inlocuit de adverbul chiar sau de alte sinonime (singur, propriu,personal,in persoana)

5.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEGATIV

Pronumele negativ inlocuieste numele obiectelor prezentate ca inexistente.

Forme:
N-Ac: nimeni, nimenea
N-Ac:nici unul,nici una, nici unii, nici unele
G-D: nimanui
G-D:nici unuia, nici uneia, nici unora nimic, nimica

Cand pronumele negative compuse determina un substantiv fiind identice informational cu acestea, isi schimba valoarea gramaticala devenind adjectiv pronominal negativ.

Adjectivul pronominal negativ are numai functia de atribut adjectival.
-Ca adjective se intalnesc formele: nici o, nici un, nici unui, nici unei, nici unor.

-Aceleasi functii sintactice ca si substantivul.

Observatii:
1. Aceste pronume trebuie folosite in propozitii negative.
2.In exemplul:N-a stiut nici unul, nici altul- cuvantul subliniat este conjunctie, deci nu intra in alcatuirea unui pronume negativ.

6.PRONUMELE SI ADJECTIVUL POSESIV

Pronumele posesiv inlocuieste atat numele obiectului posedat, cat si numele posesorului.

Are forme dupa persoana si dupa numarul obiectelor posedate: ex.: sg. al meu, al tau, al sau pl. a mea, a ta, a sa ai nostri, ai vostri ale noastre, ale voastre
Formele se obtin cu ajutorul atricolului posesiv genitival: al, a, ai, ale

Observatie:
Pronumele lui, ei, lor sunt personale, nu posesive
Functii sintactice:
-subiect: N: Ai mei au ajuns acasa.
-nume predicativ: N: Caietul acesta este al meu.
Ac: Florile sunt pentru ai mei.
-atribut pronominal Ac: Rar am vazut o privire ca a ta.
G: Sfatul alor mei mi-a fost de folos.
-complement direct: Ac: I-am vazut pe ai vostri.
-complement indirect:Ac: Se gandea la ai sai.
D: Le povestesc alor mei.
G: Toti s-au ridicat impotriva alor tai.
-complement de agent:Ac: A fost chemat de ai sai.
-compl. circum. de loc:Ac: Vin de la ai mei.
-atribut adjectival: N: Cartea ta este aici.
Ac: Locuieste pe strada mea.
D: Caietului tau ii lipseste o foaie.
G: Dorinta mamei mele e sfanta.
V: O, copilul meu, fii mereu intelept!

Cand pronumele posesiv determina un substantiv si este identic informational cu acesta, devine adjectiv pronominal posesiv.

Adjectivul pronominal posesiv are numai functia de atribut adjectival.
Observatie: Pentru a afla cazul adjectivului posesiv nu se pun intrebarile al,a,ai,ale cui? ci se stabileste cazul substantivului cu care s-a acordat adjectivul, care preia genul, numarul si cazul substantivului determinat.

7.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DEMONSTRATIV

Pronumele demonstrativ inlocuieste numele unui obiect, aratand apropierea,departarea, identitatea si diferentierea acestuia fata de alt obiect.

Forme:
-de apropiere: acesta,aceasta,acestia,acestea,asta,asta,aista,aiasta, etc.
-de diferentiere: celalalt, cealalta, ceilalti,celelalte,etc.
-de departare: acela, aceea (f.sg.),aceia (m.pl.) acelea, aia, ala, etc.
-de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi

Cand pronumele demonstrativ determina un substantiv si este identic informational cu acesta, devine adjectiv pronominal demonstrativ.

Functii sintactice: acelesi ca si la celelalte pronume, iar ca adjectiv una singura: atribut adjectival

Observatii:
1.“Acela” are si o forma mai redusa “cel”, care poate aparea numai in prezenta unui determinant obligatoriu (cel de acolo, cei prezenti)
2.Alte forme populare:asta,ista,aista,cesta,ala,alalalt,aia,isalalt.
3.Formele de feminin aceasta, asta,aceea intra si in componenta locutiunilor adverbiale (pentru asta, pe langa asta, cu toate acestea).

8.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEHOTARAT

Pronumele nehotarat tine locul unui substantiv, fara sa dea vreo indicatie precisa asupra obiectului.

Forme: a)simple: unul, una, unii, unele altul, alta, altii, altele atat, atata, atatia, atatea tot, toata, toti,toate mult, putin, cutare
Ex: “unul” b)compuse: (elemente de compunere: -va, ori-, fie-, oare-, orisi-, vre-, etc.)cineva, careva, ceva, catva, fiecine, oarecine, orisicine, altcineva, vreunul, oricine, etc.

Cand pronumele nehotarat determina un substantiv si este identic informational cu acesta, devine adjectiv.

Observatii:

1.Pronumele nehotarate in componenta carora intra cuvantul “cine” nu devin niciodata adjective.
2.Urmatoarele pronume nehotarate isi modifica forma atunci cand devin adjective: unul - un una - o altul - alt alta - alta vreunul - vreun vreuna - vreo
3.Functii sintactice: subiect,nume predicativ,atribut,complement, iar a adjectivelor nehotarate: atribut adjectival.

9.PRONUMELE SI ADJECTIVUL INTEROGATIV

Pronumele interogativ tine locul unui cuvant asteptat ca raspuns la intrebare.

Forme:
N:cine? N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:cat?cata?cati? cate?
Ac:(pe) cine? G-D:caruia? G-D:nu are forme G-D: cator?
D:cui? careia?
G: (al,a,ai,ale) cui? carora?

Functii sintactice:
-subiect: N: Cine vine? (Andrei vine.)
-nume predicativ N: Care este sora ta? (Sora mea este aceasta.)
Ac: Pentru cine sunt cartile? (Cartile sunt pentru Dan.)
G: Ai cui sunt acesti copii? (Acesti copii sunt ai vecinei.)
-atribut pronominal: G: Ai cui bani lipseau? (Lipseau banii Mariei.)
-complement direct: Ac:Pe cine ai chemat? (Am chemat-o pe sora ta.)
-complement indirect:Ac:Despre cine vorbeai? (Vorbeam despre bunica.)
D: Cui i-ai povestit?(Ioanei i-am povestit.)
-complement de agent: Ac:De cine ai fost ajutata?(Am fost ajutata de colegi.)
-complement circumstantial de loc:Ac:La cine ai fost? (Am fost la vecini.)

Cand pronumele relativ determina un substantiv fiind identic informational cu acesta, devine adjectiv pronominal relativ.

Observatii:
1.Pronumele interogativ cine? nu devine adjectiv.
2.Toate adjectivele interogative au aceeasi functie sintactica de atribut adjectival.
N: Care carte -ti lipseste?
Ac: Despre ce intamplare povestesti?
D: Carui copil i te adresezi?
G: Raspunsul carui coleg ti-a placut?
3.Pronumele interogativ “ce” este invariabil.
4. Pronumle au functia sintactica,cazul, numarul si genul de la substantivul pe care il inlocuieste.

10.PRONUMELE SI ADJECTIVUL RELATIV

Pronumele relativ are rolul de a face legatura in fraza intre o propozitie subordonata si reganta ei.

Forme: a)simple: N:cine N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:cat?cata?cati? cate?
Ac:(pe) cine G-D:caruia? G-D:nu are forme G-D: cator?
D:cui careia?
G: (al,a,ai,ale) cui carora? b)compuse: m.sg. f.sg. m.pl. f.pl.
N-Ac: cel ce ceea ce cei ce cele ce
D-G: celui ce celei ce celor ce
Functii sintactice:aceleasi cu ale pronumelui interogativ, doar ca exemplele trebuiesc introduse in fraze, in asa fel, incat pronumele sa devina relativ (el leaga o propozitie secundara de regenta ei). Functia poate fi aflata prin inlocuirea substantivelor pe care le substituie.
Ex:
-subiect: Stiu / cine vine.
-nume predicativ: Am aflat/ care este sora mea.
-atribut pronominal: Ma intereseaza/ ai cui bani lipseau.

Cand pronumele relativ determina un substantiv fiind identic informational cu acesta, devine adjectiv.

Observatii:
1.In anumite situatii pronumele relative pot deveni echivalente ca sens cu pronumele nehotarate (S-a dus care pe unde a apucat).
2.Pronumele relative pot intra in componenta unor locutiuni, expresii pronominale si adverbiale (care mai de care, care pe care, cine stie, cine stie cand, din ce in ce, cate si mai cate).
Aici este sfarsitul.
Loc ptr. semnatura dvs.: