Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Nichita STANESCU 1933—1983 DE LA MODERNITATE TARZIE LA POSTMODERNISM
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

g7h5hp
Prin 1950 se putea vedea pe salile liceului „I. L. Caragiale“ din
Ploie=ti un baiat dolofan cu coama blonda, inconjurat mereu de un grup de amici fideli, baie\i dezghe\a\i =i orgoliosi, „ploie=teni“
in sensul cel mai bun, adica ba=calio=i, cu vorba in dunga. Stanescu
Hristea Nichita, baiatul blond, era =eful lor =i i=i crease o reputa\ie considerabila de caricaturist. Semna saptam`nal la gazeta de perete, cu pseudonimul H, desene teribile pe teme de morala
=colara. Snva\a bine, dar fara tragere de inima =i, daca putem sa-l credem pe cuv`nt, in clasa int`i a ramas repetent (dar faptul nu e sigur), pentru ca nu in\elegea in ruptul capului cum pot fi trecute cuvintele in semne (litere). Crescuse mare, trupul lui robust ii atrasese porecla de Grasul. „Grasul“ c`nta la pian =i citea mult, era volubil, punea la cale mici farse. Provocat, raspundea cu insolen\a, n-arata nici un complex: nici unul din acele semne ale proverbialei timidita\i a poetului. Avea succes pe toate planurile, era zilnic vazut prin curtea liceului sau pe strada cu o fata care-l urma ca o umbra.
Ploie=tiul era, in primul deceniu dupa razboi, un ora= care i=i pastra vechea lui morga burgheza, femeile erau totdeauna bine coafate =i suspect de elegante, domnii purtau musta\a =i mai bine se sp`nzurau dec`t sa iasa pe strada fara cravata =i batista alba
in buzunarul de la piept. Moda in\epenita, pu\in ridicola, insa
„\inuta“ intra in chip obligatoriu in codul onorabilului ploie=tean.
Spiritul lui era vioi, ingenios, cu o mare pofta de a lua totul peste picior =i de a trece prin sabia ascu\ita a limbii lui moravurile conce ta\enilor. Ploie=tenii sunt, de fel, m`ndri de ora=ul lor, dar fara acel patriotism local exagerat manifestat in alte par\i. Ideea ca
Ploie=tiul este un loc de trecere spre Bucure=ti ii irita, dar irita\ia ia adesea forma ironiei. Rasp`ndi\i in alte ora=e, ploie=tenii nu formeaza clanuri, se iubesc de la distan\a, se adapteaza u=or, nu fac caz de originea lor. Nici macar fotbalul nu reu=e=te sa-i fana tizeze, tragediile echipei locale le stimuleaza acea stare de r`sul pl`ns pe care unul dintre fiii urbei a definit-o admirabil. Ploie=tiul avea, indata dupa razboi, o tradi\ie culturala puternica, =coala era buna, c`\iva profesori se ilustrau in chip stralucit. Liceul „I. L.


Garagiale“ (care urma reputatului, vechiului liceu „Sfin\ii Petru
=i Pavel“, un punct de referin\a in vechea =coala rom`neasca) avea, printre profesori, personalita\i puternice ca istoricul N.I. Simache, elev al lui Nicolae Iorga, sau Ion Grigore, matematician, Gh. V.
Milica, fost elev al lui G. Ibraileanu, suflet inflacarat pentru literatura, =i numero=i al\ii, oameni instrui\i, severi, darui\i in modul cel mai sincer profesiunii lor. „Se facea“, in orice caz, carte serioasa, unele materii dadeau =colarilor insomnii, teza de mate matica era a=teptata ca un eveniment tragic, la istorie trebuia sa fii mereu vigilent, imprevizibilul N.I. Simache te putea face de r`s la modul lui profetic, prapastios. Liceul avea =i un internat in care acela=i N.I. Simache, inalt =i slab ca Don Quijote, cu vocea
insa tunatoare, neindurator ca un stare\, stap`nea in chip absolut peste c`teva sute de elevi imbraca\i prost, flam`nzi dar orgolio=i, plini de o ambi\ie (cel pu\in unii dintre ei) fara margini sa dovedeasca faptul ca =i la Ploie=ti „nasc oameni“. +i se na=teau.
Unul dintre ei, baiatul blond =i mare, sfida eticheta severa =i intr-o zi apare la =coala cu o spr`nceana rasa. Emo\ie, veselie printre amici, indignare printre autorita\ile liceului. Nu mai =tiu cum a fost sanc\ionat elevul Stanescu Hristea Nichita pentru actul lui de contesta\ie suprarealista, dar s-a ales cu reputa\ia de spirit liber, neserios la modul simpatic, inventiv. Sntr-o zi, contestatarul cite=te o parodie dupa Cioara lui Top`rceanu cu artificii lexicale („moder nisme“) care inspaim`nta pe profesorul de rom`na. Alta data,
inchina un ciclu de poeme vidanjorilor din ora=, numi\i pe numele lor argotic, versuri cu un limbaj crud, porcoase, =mechere=ti, cu o tehnica impecabila. Aici apare, prima oara, no\iunea de r`sul-pl`ns ploie=tean din care poetul va face mai t`rziu un concept liric. Poe mele circula printre elevi, plac, insa pu\ini cred cu sinceritate ca
„H“ va deveni intr-o zi un poet important. Nu sufera de ftizie, nu are mari nenorociri in familie, nu umbla singuratic pe l`nga ziduri, nu cite=te din car\i groase de filozofie in recrea\ii, nu poarta cu nimeni discu\ii serioase despre moarte =i despre Dumnezeu. Este, dimpotriva, robust, chiar prea robust pentru v`rsta lui, pofticios la m`ncare, ispitit =i de alte bunuri lume=ti, ii place societatea zgomotoasa, tachineaza, „face spirite“, etc., ma rog, un adolescent ca oricare altul, sastisit de =coala, curios de ceea ce se intinde in afara zidurilor ei. Umbla vorba ca scoate o revista: Bacaonia, cu un subtitlu incendiar-golanesc, strecurata pe sub m`na, sa nu prinda de veste vigilii liceului. Farsele, calambururile erau inteligente, dar cam scor\oase, ploie=teanul privea de sus =i doar cu coada ochiului.
Din adolescentul voluminos iese, cur`nd, un t`nar cu trupul sub\ire ca un lujer, cu ochii melancolici, par=ivi, intrat numaidec`t
(la 19 ani) sub jugul familiei. Reputa\ia „ca face poezie“ il urmeaza la Facultatea de filologie din Bucure=ti, dar deocamdata poetul evita sa iasa in public, cite=te amicilor (innoi\i intre timp) =i-=i consolideaza, printre ei, reputa\ia de versificator extraordinar. La prelegerile aride de istoria limbii rom`ne prinde c`te un cuv`nt vechi („vergura“, „arire“) =i il introduce in poeme nazdravane pe care le daruie=te prietenilor. Gasesc printre h`rtiile mele o strofa oferita de Nichita Stanescu intr-o ora le=ioasa de curs. Este ceea ce se cheama un palindrom, primul vers, citit de la st`nga la dreapta, are acela=i in\eles cu versul al doilea citit de la dreapta la st`nga.
Rasfa\ alexandrin de t`nar poet care stap`ne=te in chip uluitor
=tiin\a versifica\iei:
„Dus aici, be\iv opal lapovi\e bici asud
Dur, o vietate, cal — la cetate: ivor ud.“
Debuteaza t`rziu in Tribuna cu poeme care atrag de la inceput aten\ia asupra lui. Colegii mai v`rstnici ridica din umeri, nu cred
in fanteziile t`narului, c`\iva critici, indigna\i, protesteaza. Regre tul lasat de dispari\ia lui Labi= este enorm, convingerea aproape generala este ca liderul genera\iei ce se ridica a disparut. Nichita
Stanescu i=i face greu loc in aceasta atmosfera dominata, in plan literar, de poezia anecdoticului, evenimentului. Sn 1960 (la 27 de ani) ii apare primul volum: Sensul iubirii. Sn acela=i an debuteaza
Cezar Baltag, +tefan Banulescu, Nicolae Velea, apoi Marin Sorescu,
Ana Blandiana, Ion Alexandru, Adrian Paunescu, N. Breban, Al.
Ivasiuc, =i despre ei scriu, cu entuziasm, criticii de aceea=i v`rsta.
Cu pu\in timp inainte aparusera Fanu= Neagu =i D.R. Popescu.
Debuteaza o noua genera\ie care face jonc\iunea cu „promo\ia
Labi=“ =i cu alta promo\ie, cu zece ani mai t`nara. Reapar poe\ii momentului 1945—1946 (Geo Dumitrescu, Ion Caraion, +tefan
Aug. Doina=) =i revin in actualitate marile modele lirice din trecut.
Nichita Stanescu ii reactualizeaza pe Ion Barbu =i pe Eminescu,
in latura lui serafica, vizionarista. Un poem juvenil (O calarire in zori) este dedicat lui Eminescu t`nar, =i el prefigureaza deja un program liric: o poetica a visarii, vizionarism indrazne\ =i inven tivitate verbala:
„Soarele rupe orizontul in doua.
Taria i=i naruie sf`r=itele-i carcere.
Suli\e-albastre, fara intoarcere, privirile mi le-azv`rl, pe-am`ndoua, sa-l int`mpine fericite =i grave.
Calul meu salta pe doua potcoave.
Ave, maree-a luminilor, ave!
Soarele salta din lucruri, strig`nd clatina muchiile surde =i grave.
Sufletul meu il int`mpina, ave!
Calul meu salta pe doua potcoave.
Coama mea blonda arde in v`nt.“
Poezia reincepe sa vorbeasca la persoana int`i. Recapat`ndu-=i con=tiin\a de sine, eul recapata =i con=tiin\a raporturilor sale cu universul. De mult nu mai fusese formulata at`t de limpede =i at`t de firesc natura acestei rela\ii, in ni=te versuri inc`ntatoare prin ingeniozitatea =i dinamismul lor:
„Mi-am intors catre soare unicul chip, umerii mei smulg din goana frunzi=e.
C`mpul taindu-l, pe doua potcoave calul meu salta din lut, fumeg`nd.
Ave, ma-ntorc catre tine, eu. Ave!
Soarele a izbucnit peste lume strig`nd.“
Sensul iubirii a produs emo\ie la apari\ie. Criticii tineri (dar nu numai ei) il lauda =i nu ezita sa puna numele autorului l`nga acela al lui Labi=, socotit atunci punctul de sus in ierarhia literaturii tinere. Recitit azi, volumul de debut rezista prin c`teva piese sau versuri izolate. Unele au facut cariera in poezia t`nara: copilarie
— „netraita minune“, „glezna mea cu aripi“, luna care incape „=i
in ochiul st`ng =i in ochiul drept“, somnul rupt de la t`mple „ca pe doua coarne de zimbru, intoarse“, g`ndul care cre=te in cercuri
=i sonorizeaza copacii etc. Poezia nu s-a rupt inca total de placenta epicului =i de obsesia „marilor teme“ ale istoriei, dar se observa fara dificultate ca Nichita Stanescu introduce in versuri, direct sau pe ocolite, ceea ce am putea numi figurile adolescen\ei. Sunt motivele unei subiectivita\i tinere, abia ie=ita dintr-o copilarie de=irata de razboi =i confruntata cu o lume ce i=i arunca in aer vechile structuri. Prin rico=eu, poezia i=i creeaza propriul sau univers: un univers diafan in care se oficiaza misterele adoles cen\ei. Sntr-un loc Nichita Stanescu nume=te adolescen\a „c`ntecul meu de izb`nda“, =i versurile ulterioare reiau c`ntecul =i-l ampli fica, asociindu-i un numar impresionant de motive lirice noi.
Din primul volum putem re\ine un fals pastel (C`mpie, primavara):
„Sn cearcane verzui te ocolesc departe vibra\iile ierbii, arcuite tandru,
=i le ive=ti, =i le azv`rli in jururi, sparte, cu r`sul tau de baie\andru.“ un Mister de baie\i, cu indicibila poezie a copilariei suspendate
intr-un timp sticlos, straveziu:
„Ah, din fuga saream sub ar\ar, smulg`ndu-i o frunza cu din\ii!
(Timp suspendat, \ie, copilarie, vazduhu-\i lingea talpa =i gleznele.)’’, doua marine, intre care una in stilul muzical al lui Eminescu, =i un Imn dedicat, iara=i, sarbatorilor adolescen\ei.
Tema mai intima a versurilor este ie=irea din somn: somnul unei v`rste nearticulate, na=terea unui sentiment nou, inaugural, trezirea la o noua ordine, muzicala, a lucrurilor:
„Ma ridicam din somn ca din mare, scutur`ndu-mi =uvi\ele cazute pe frunte, visele, spr`ncenele cristalizate de sare, abisele...“
Legat de tema dinainte este motivul rasaritului =i al luminii.
Lumina iese sau intra in lucruri, lumina se solidifica sub forme de lanci sau de poduri, soarele sare de pe linia orizontului, ochiul arunca priviri care se in=uruba, ca sage\ile, in aer etc. — acestea sunt imaginile care revin. Ele prefigureaza o poetica a transparen\ei
=i a matinalului ce va deveni dominanta in poezia ulterioara a lui
Nichita Stanescu.
Al doilea volum, O viziune a sentimentelor, apare dupa patru ani (1964) =i cuprinde aproape in totalitate versuri de dragoste.
Numarul poemelor ocazionale a scazut =i, chiar acolo unde subiectul este legat, in stilul epocii, de circumstan\e (Sufletul metalic al ora=ului, Lauda omului etc.), poetul introduce in inte riorul schemei comune calul troian al fanteziei sale. Procedeul fusese utilizat =i in volumul anterior. Sntr-un poem de tot conven \ional (Nu va juca\i cu pacea) dam peste aceasta imagine puternica a stingerii universului:
„(Soarele s-a infundat in cer, =i-a ramas deodata lumina fara soare, destramata, ca ni=te vergele de sticla izbindu-se strident.)
Aerul =i-a rasucit, cu trunchiuri de om =i de arbori, coloanele care nu mai \in nici un cer.
Umbrele se rup de calc`ie =i se-ngroapa in bolovani.
Trupurile urca, pe spinari de vultani,
=i ram`n din ele numai privirile stravezii care nu se vad =i nu se pot pipai...“.
O viziune a sentimentelor este de un lirism mai pur, totu=i pentru a-l afla pe adevaratul Nichita Stanescu trebuie sa mai a=teptam pu\in. Acum el arata fa\a sa ludica, iradianta, miturile pa=esc inca timid in poem, versul, muzical =i imprevizibil, e infa=urat intr-un imagism de esen\a prerafaelita. O suavitate insa dinamica, =ocanta, rasturnatoare de perspective. Poezia asociaza motive trase din lecturi =i inventeaza altele, nenumarate, Nichita Stanescu =tiind deja sa scoata izvorul liricii p`na =i din piatra seaca.
Poemele alcatuiesc romanul unei idile, un prim roman, pentru ca vor fi =i altele in decursul vremii =i al poeziei. Farmecul lui vine din neprefacuta =i foarte complexa lui sinceritate. Un poem se cheama, cam livresc, V`rsta de aur a dragostei =i da int`i o ima gine inedita a iubirii ca boala a trupului:
„M`inile mele sunt indragostite, vai, gura mea iube=te,
=i iata, m-am trezit ca lucrurile sunt at`t de aproape de mine,
inc`t abia pot merge printre ele fara sa ma ranesc.“ pentru ca poemul sa treaca apoi la o mitologie insolita =i sa vor beasca de Jupiter =i de Hera, de zei\ele aerului, de zeii de filde=
in=uruba\i in luna „ca pe ni=te m`nere sculptate“, pentru a reveni,
in final, la motivul sentimental pur. Aici se lamure=te in\elesul acestei evaziuni: sentimentele sunt zei\e de aer =i indragostitul
„cu p`nzele sufletului umflate de dor“ cauta pretutindeni imaginea aburoasa a iubirii. Versurile au placut, plac =i azi, ca =i acelea din poemul Leoaica t`nara, iubirea, des citat. Este o roman\a cu ingenuita\i calculate, deconspirate in desfa=urarea versului, apoi iar inchise pentru a face placere spiritului sub\ire:
„Leoaica t`nara, iubirea mi-a sarit in fa\a.
Ma p`ndise-n incordare mai demult.
Col\ii albi mi i-a infipt in fa\a, m-a mu=cat leoaica, azi, de fa\a.
+i deodata-n jurul meu, natura se facu un cerc, de-a-dura, c`nd mai larg, c`nd mai aproape, ca o str`ngere de ape.
+i privirea-n sus \`=ni, curcubeu taiat in doua,
=i auzul o-nt`lni tocmai l`nga cioc`rlii.
Mi-am dus m`na la spr`nceana, la t`mpla =i la barbie, dar m`na nu le mai =tie.
+i aluneca-n ne=tire pe-un de=ert in stralucire, peste care trece-alene o leoaica aramie cu mi=carile viclene,
inca-o vreme,
=i-nca-o vreme...“
Erosul nu este pur, el este un prilej pentru a comunica tulburile
„int`mplari ale fiin\ei“. Melancolia, vagul simbolist patrund in cutare poem:
„Ploua infernal,
=i noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau in luna lui Marte“,
insa, statornic, este sentimentul de jubila\ie, dominanta este frenezia solara. Exista la Nichita Stanescu o vitalitate a diafanului.
Sufletul este sorbit de „v`rtejuri diafane“, vertebrele lumineaza ca ni=te faruri =i pe c`mpiile aeriene indragosti\ii alearga cu m`inile transformate in spi\e solare. O stare incantatorie stap` ne=te aceste poeme imateriale, care traduc, cu o fantezie nebuna, arghezianul „joc de-a sfiala“, be\ia alba a sim\urilor pe care o cunosc, probabil, =i serafii:
„Spune-mi, daca te-a= prinde-ntr-o zi
=i \i-a= saruta talpa piciorului nu-i a=a ca ai =chiopata pu\in, dupa aceea, de teama sa nu-mi strive=ti sarutul?“
Nichita Stanescu face acum elogiul starii de a fi. Sndoiala ontolo gica nu patrunde in poezie. Existen\a este o plutire, timpul nu terorizeaza, spa\iul nu constituie un obstacol. Asumat p`na la miracol de starea de beatitudine, spiritul abia are timp sa ia act,
=i atunci cu mirare, de existen\a lui:
„Abia am timp sa ma mir ca exist, dar ma bucur totdeauna ca sunt.“
Poetul traie=te acum sub regimul plenar al lui sunt. Nu va fi totdeauna astfel, orarul liric al verbelor se va modifica. Sn faza
„viziunii sentimentelor“ orele sunt pline, lucrurile sunt prietenoase, secundele zboara prin aer, las`nd urme luminoase, cuvintele
(acelea ce vor teroriza mai t`rziu pe poet), cuvintele sunt mingi de aer care umplu spa\iul vid dintre indragosti\i. Starea de iubire este starea din afara incertitudinii. Ea este rezumata de versul:
„ce bine ca e=ti, ce mirare ca sunt“ reluat sub o forma care circula =i azi prin jurnalele intime ale elevilor:
„infrigurata, neasemuita lupta a minunii ca e=ti, a-nt`mplarii ca sunt“.
Poet de pe acum profund, de-o originalitate pe care numai nepricepu\ii =i invidio=ii n-o pot vedea, Nichita Stanescu face din starea erotica o stare lirica complexa. Sublimitatea nu-l impiedica sa descopere universul =i sa sugereze, din contactul cu for\ele lui, acele inefabile int`mplari ale fiin\ei pe care le cunosc numai poe\ii adevara\i. Esen\iale sunt in O viziune a sentimentelor sugestia de plutire, sentimentul imponderabilita\ii. Apar pe cerul versurilor sale pasarile, numeroase pasari, chiar oamenii sunt vazu\i ca ni=te pasari „nemaiint`lnite / cu aripile crescute inlauntru / care bat, plutindi, plan`nd, /intr-un aer mai curat — care e g`ndul!“).
Tinerii indragosti\i din poemele lui Nichita Stanescu scapa de sub controlul legii gravita\iei, sunt ni=te pietoni ai aerului. O pala de v`nt cu doua bra\e transparente ii salta in trecere, un poem se cheama Mi=care in sus, un altul Pentru ca inot =i zbor in sus =i sugereaza imaginea splendida a topirii in cosmos:
„Pentru ca inot =i zbor in sus, abia ma mai ajung din urma amintirile ca ni=te bule de aer, undele mi=catoare.
...Globuri stravezii, globuri reci, luminate =i intunecate azv`rlindu-mi pe grumaz c`te un trup de-al meu neimplinit, ramas din adolescen\a...’’


Sn calatoriile lui aeriene, acest t`nar Hyperion trece printr-un spa\iu de sublimita\i, cosmosul este un ansamblu de obiecte transparente, vazduhurile nu au tradi\ionalele vami, plutirea este o mirifica aventura. Se prefigureaza in aceste poeme tinere=ti, l`nga sugestiile cunoscute din volumul de debut, =i o poetica a zborului asociata cu o poetica a diafanului sau a „diafanizarii“, sublimarii universului. Exemplele pot fi luate de peste tot. Sunetele
— citim intr-un poem — inghea\a =i se prefac in st`lpi rasuci\i“, privirile trec prin ziduri, t`narul seraf bea „azurul decantat in ce=ti“
=i i=i contempla rasuflarea transformata in globuri de aer etc.
Dintre mituri, Nichita Stanescu alege pe acela al lui Amfion, grecul care, c`nt`nd, facea ca zidurile ceta\ii sa creasca singure. Este, desigur, simbolul poetului, intors de Nichita Stanescu c`nd spre temele lirismului civic, c`nd spre eros. Orfismul sau ia forme exuberante. Din umeri ies pantere care se prefac in viaducte, din piept \`=nesc lei cu coame flocoase care se vor face temelii, terasamente =i diguri, iar din tradi\ionala coasta:
„Din coasta, zbat`ndu-se ca o sabie,
i=i va arcui in salt trupul lucios delfinul, din tot c`rdul cel mai frumos, izbind cu coada aerul lichid.
+i va cobori, incolacindu-se ca un cercel,
=i se va face zid =i se va face crenel.
Oh, pe r`nd, din genunchi, condorii vor izbucni in manunchi, se vor roti, lu`nd vazduhu-n tai=e
=i se vor a=eza =i se vor face acoperi=e,
=i din glezna, p`na-ai sa te-ara\i, femeie, vor pleca =i animalele celelante, las`ndu-mi nerabdarea impodobita cu plante.“
Sn Dreptul la timp (1965), vizionarismul lui Nichita Stanescu se intelectualizeaza =i se abstractizeaza. Poezia este, in continuare, imateriala, voind s-o prinzi intr-o formula vezi ca-\i trece printre degete. Poemul concentreaza un numar de impresii difuze, de nota\ii care trimit la mai multe universuri deodata, intr-o confuzie
(coresponden\a) prodigioasa. Dominanta, la prima lectura, ar fi o anumita percep\ie dilatata a timpului. Snsa timpul este o no\iune imprecisa =i poetul face totul pentru a o aburi =i mai mult. O accep \ie istorica a ei se traduce (primul ciclu al volumului) in imaginea alegorica a femeii care na=te asistata de un orizont de alte femei gravide. Asta vrea sa spuna ca timpul acela (1933) este eroic =i fecund. La apari\ie, versurile pareau interesante pentru ca depa =eau obi=nuitele evocari lirice, foarte prolifice in epoca. Azi alego rismul lor s-a invechit. Snsa tonul car\ii il dau alte poeme, indiscu tabil superioare, care mu=ca in chip mai decis din substan\a mitu rilor fundamentale. Enghidu este, pornind de la epopeea lui Ghil game=, un poem despre moarte. Dispar`nd prietenul sau Enghidu, uria=ul Ghilgame= — regele legendar al Urukului din cunoscutul poem sumerian — descopera sentimentul mor\ii (al limitei), necunoscut p`na atunci. Aceasta este, concentrata, substan\a mitului. Poetul da, din perspectiva mai abstracta a durerii, o defini\ie afectiva a timpului („trecerea durerii in trecerile timpu lui“) printr-o succesiune lirica de imponderabile. Ca principiul Tao, timpul este o absen\a ce creeaza =i o crea\ie ce nu se poate numi:
„Ceea ce nu e fara de margini este, pretutindenea calatore=te, pete mari int`lnind carora Timp le spun.
Ceea ce nu e pretutindenea este, picioarele mi le soarbe p`na la genunchi, col\ul inimii mi-l izbe=te, pe gura imi danseaza.
Ceea ce nu e fara Timp este, ca amintirea.
E asemenea vazului m`inilor, asemenea auzului ochilor.“
Snsa poemul se deplaseaza, cur`nd, de la timp, limita, moarte la ideea de jertfa =i crea\ie. Mitului mor\ii i se substituie, ca in majoritatea versurilor lui Nichita Stanescu, mitul orfic al c`ntecului:
„Eu mor cu fiecare lucru pe care il ating, stelele rotitoare ale cerului, cu privirea; fiecare umbra pe care o arunc peste nisip, sufletul mai pu\in mi-l ram`ne, g`ndul mai lung mi-l intinde; fiecare lucru
il privesc cum a= privi moartea, rareori uit aceasta, =i-atunci, din nimic fac dansuri
=i c`ntece, impu\in`ndu-ma =i smulg`ndu-mi bataia t`mplelor, ca sa fac din ea coroane de mirt.“
Din aceea=i sfera de simboluri, dar cu un in\eles mai limpede, este Catre Galateea, poem despre eros =i crea\ie. Sa se remarce acest sincretism poetic (de izvor romantic) care va complica enorm p`nza de simboluri din car\ile ulterioare. Miturile nu apar nici odata singure, in puritatea =i cu sensurile lor ini\iale, miturile sunt asociate =i derivate spre alte in\elesuri. Nu este vorba de comuna
„prelucrare“ moderna, ci de pretextul pe care il ofera elementele mitului pentru a transmite o stare lirica polifonica. Galateea este opera, dar =i femeia neinduratoare, incoruptibila. Creatorul mo dern cere indurarea de a fi nascut de opera lui, rotind in acest timp ochii spre dublul ei existen\ial:
„S\i =tiu toate timpurile, toate mi=carile, toate parfumurile,
=i umbra ta, =i tacerile tale, =i s`nul tau ce cutremur au =i ce culoare anume,
=i mersul tau, =i melancolia ta, =i spr`ncenele tale,
=i bluza ta, =i inelul tau, =i secunda
=i nu mai am rabdare =i genunchiul mi-l pun in pietre
=i ma rog de tine, na=te-ma.“
Versurile sunt aici demonstrative =i pipaie cu mai multe degete retorice o idee care circula =i in eseistica noua. Snsa in poemele obi=nuite, acelea ce transcriu in mod mai direct fic\iunile spiritului
=i starile de existen\a, versurile se ordoneaza dupa alt ritm (inte rior) =i nu se mai aga\a, ca iedera, de coloana unei idei. Lucrurile se dizolva in starile lor sublimate. Sunetele, privirile, mirosurile devin corpuri independente. Universul se dematerializeaza =i se supune legii de atrac\ie a imagina\iei:
„Sntre dulcile timpane, sprijineam un sunet lung.
Degetele diafane
il ating =i parca smulg, din fiin\a auzita a secundei de atunci, trupurile noastre lungi.
Ce frumoase =i ce line, fulgerate-n inal\ime,
=i cu mantii lungi de nori, cu stele la sub\iori...“
Creatorul traie=te intr-un ochi uria= =i hrana lui este lumina.
Corpurile calomniate (piatra, viermii) incep sa iradieze. Ploua cu trupuri stravezii =i, rupte, privirile plutesc ca pasarile prin aer. Sn chip de inger chagallian, poetul zboara deasupra ora=ului sprijinit pe un sunet:
„Un sunet ma-nconjura =i ma ducea cu el pe deasupra ora=ului, departe, pe sub norul cerului strabatut de f`=ii alunecatoare de noapte.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ram`nea deasupra numai strigatul, numai el ca un jet de apa nemaicaz`nd, dar orizontul inainte de zori ridica, felin, pupilele verzi ale ierbii, arz`nd.“
Acest serafism generalizat tinde sa inlocuiasca materia cu energia ei, lucrurile cu tiparele lor pure. Forma lor de existen\a este mi=carea. De la sud la nord, de jos in sus, din starea de veghe
in starea de vis. O continua metamorfoza =i o progresiva de materializare =i autonomizare a obiectelor se observa in poemele ce numesc, intr-o mie de feluri inedite, acela=i sentiment.
Este prematur sa reconstituim din poemele de acum o viziune a cosmosului, pentru ca Nichita Stanescu va aduce in 11 Elegii,
Obiecte cosmice, Laus Ptolemaei etc. elemente noi. Ce putem spune este ca, in raporturile cu universul din afara, poezia trece printr un proces in doi timpi: unul sparge fara violen\a structurile existente, schimba raporturile reale dintre lucruri, inlocuie=te materia prin for\a ei interioara, sublimata, =i introduce un cod nou de coresponden\e bazat pe ideea unei legaturi universale; iese, de aici, un univers de obiecte transparente, imponderabile, plutind autonom =i armonios intr-un spa\iu imaginar greu de determinat.
Cosmosul lui Nichita Stanescu nu cunoa=te inca starea de contra dic\ie. For\a care structureaza =i da consisten\a acestui univers imaterial este c`ntecul: al doilea timp al complicatului proces liric.
Poezia disloca, dar in aceea=i masura repopuleaza universul, creeaza o lume stranie de corpuri. Trupul este un izvor nesecat de obiecte, lumea este opera lui. Poezia are astfel o func\ie regeneratoare: ea descopera corespondentele profunde dintre celulele cosmosului =i creeaza o lume noua de volume =i de fiin\e androgine care intrunesc toate atributele materiei primordiale.
Din lectura filozofilor vechi =i a poemelor cosmogonice, Nichita
Stanescu, ajutat de o imagina\ie poetica extraordinara, =i-a creat propria cosmogonie. Sn Dreptul la timp intrezarim deocamdata vertebrele ei albe.
C`teva poeme (Quadriga, Savonarola) au un stil mai energic
=i o viziune mai intunecata. Seraful are totdeauna la indem`na o sabie de foc. Timpul interior poate intra in stare de criza =i atunci apare ideea diviziunii =i dorin\a de a sparge coaja duratei. Nichita
Stanescu creeaza in jurul acestei idei un grandios spectacol hipic:
„+uiera o quadriga pe c`mpia secundelor mele.
Are patru cai, are doi luptatori.
Unul e cu ochii-n frunze, altul cu ochii in lacrimi.
Unul i=i \ine inima inainte, in cai, altul =i-o t`ra=te peste pietre, in urma.
Unul str`nge fr`iele cu m`na dreapta, altul triste\ea in bra\e.
Unul e neclintit, cu armele, celalalt cu amintirile.
+uiera o quadriga pe c`mpia secundelor mele.
Are patru cai negri, are doi luptatori.
Unul i=i \ine via\a in vulturi, altul i=i \ine via\a in ro\ile rostogolite,
=i caii alearga, p`na c`nd sparg cu boturile secunda, alearga-n afara, alearga-n afara
=i nu se mai vad.“
11 Elegii (1966) a fost socotita cartea cea mai buna a lui Nichita
Stanescu. Autorul insu=i a sugerat, in c`teva confesiuni publice, aceasta ierarhie. Cea mai buna carte a lui Nichita Stanescu este
insa poezia lui, luata in totalitate. Elegiile sunt fragmente dintr un poem vast, neincheiat, reluat =i completat periodic. Putem spune insa ca 11 Elegii constituie volumul cel mai unitar =i, in sens filozofic, mai dogmatic al lui Nichita Stanescu, hotar`t sa dea, acum, o viziune coerent demonstrativa despre filozofia sa lirica.
S-a spus, in chip exagerat =i impropriu, ca el vrea sa corecteze sistemul filozofic al lui Hegel. Niciodata insa un poet n-a corectat sau negat un filozof, pentru ca metafizica poetului este de natura existen\iala (chiar atunci c`nd opereaza cu concepte =i se reven dica de la un sistem), in timp ce metafizica filozofului este de natura conceptuala =i inten\ioneaza sa dea o explica\ie posibila a lumii. Un poet poate lua sugestii din car\ile unui filozof, dar ideile lor se dezvolta in registre diferite. Nichita Stanescu citeaza insu=i pe Hegel, Vasile P`rvan =i frecventeaza in chip sigur Dialogurile lui Platon (aici =i in celelalte car\i), insa poemele sale nu-=i propun,
=i nici n-ar putea, sa dea un sistem unitar de g`ndire clasabil din punct de vedere filozofic.
Ambi\ia lui este mai simpla =i mai mare: sa sugereze un numar de raporturi care determina poezia =i existen\a poetului, in versuri mai conceptualizante =i mai disciplinate dec`t altele. Cele 11 elegii sunt, in fapt, douasprezece: Omul-fanta care in edi\ia din 1966 alcatuia elegia a noua devine in edi\iile mai noi un poem de sine statator =i in locul lui apare o alta elegie (a noua), sporind astfel la 12 numarul secven\elor. Douasprezece este un numar de mai multe ori simbolic =i cartea poate da de la inceput o sugestie despre natura ei ini\iatica. Sugestia se intare=te la lectura versurilor, precedate de dedica\ii solemne („inchinata lui Dedal, intemeieto rul vestitului neam de arti=ti al dedalizilor“) sau de preciziuni asupra temei discursului: „lupta dintre visceral =i real“, „tenta\ia realului“ etc. Explica\iile sunt =i nu sunt lamuritoare. Poemele, in sine, au o alta desfa=urare =i, in genere, toata aceasta aparatura filozofica ram`ne in afara scenei lirice. Esen\ial este efortul intelectual de a defini liric un numar de categorii care intra in sfera poeziei =i o determina.
Punctul de plecare este criza de natura existen\iala. Trec`nd printr-o int`mplare mai grava a fiin\ei sale, poetul incearca s-o depa=easca prin medita\ie. Citim, toate acestea, printre r`nduri, caci tema intima este ascunsa, poetul evadeaza din subiectivitate pentru a contempla subiectivitatea =i condi\ia ei. Iata de ce poemele n-au o nota afectiva de=i pornesc dintr-o afectivitate ranita. Snt`ia elegie este o defini\ie, in stilul taoist pe care l-am mai semnalat, a ceva esen\ial, dar nedeterminat =i nenumit. De la punct, cel mai concentrat semn =i imaginea cea mai redusa a universului, p`na la Creatorul absolut, totul poate fi indrepta\it, sugerat de acest enigmatic El:
„El incepe cu sine =i sf`r=e=te cu sine (...)
Din el nu strabate-n afara nimic; de aceea nu are chip
=i nici forma. (...)
El este inlauntrul-desav`r=it
=i, de=i fara margini, e profund limitat.
Dar de vazut nu se vede...“
Stilul este solemn =i ermetic ca in vechile cosmogonii:
„Totul este inversul totului.
. . . . . . . . . . . . . . .
Spune Nu doar acela care-l =tie pe Da.
Snsa el, care =tie totul, la Nu =i la Da are foile rupte“, stil pregatitor, ini\iatic, cu propozi\ii oraculare din care fiecare in\e lege ceea ce poate. Sntre at`tea aproxima\ii, sigura este doar suges tia unei sufocante existen\e in interiorul unui univers „care se
incepe cu sine / =i se sf`r=e=te cu sine“.
Elegia a doua, numita =i Getica, destrama aceasta solemnitate
=i, in stil aproape eseistic, da o idee despre popularea universului cu zei. Zeul aparea acolo unde se producea o ruptura in coeren\a materiei. Orice rana na=te zeul ei, orice suferin\a este sacralizata.
Dar suferin\a de a scrie (Poezia), dar rupturile in interiorul subiectivita\ii (ca cele sugerate de tacerile, golurile elegiilor) nu au zeii lor? Propozi\iile clare nu merg mai departe =i g`ndul cititorului alearga in voie. Mai concret lirica este cea de a treia elegie, divizata in cinci par\i, numite cu pedanterie de savant pozi tivist: contemplare, criza de timp, iara=i contemplare, criza de timp, contemplare. Conceptele nu se lamuresc prea mult nici aici, in schimb lirismul afirma, puternic, oroarea de vid, voin\a de solidari tate cu lucrurile. Baudelaire ura mi=carea, poetul t`nar rom`n
incepe sa se teama de metamorfozele lucrurilor, el care celebrase dizlocarea, ruperea lan\urilor gravita\ionale:
„Ma amestec cu obiectele p`na la s`nge ca sa le opresc din pornire, dar ele izbesc pervazurile =i curg mai departe spre o alta or`nduire.“
El locuie=te acum intr-o sfera vida =i simte teroarea inconsisten\ei pe masura ce sim\urile cresc alarmant: ochii se deschid, unul c`te unul, din t`mpla, din degete etc. Apar pasarile, intr-o imagine emblematica a inlan\uirii:
„Fluviu de pasari infipte cu pliscurile una-ntr-alta...“
=i ingerii cu lanci in m`na, =i ochii („o g`rla de ochi verzi“) =i, in fine, privirea acaparatoare de care sta suspendata lumea. Viziune teribila, de un onirism negru:
„Suntem fructifica\i. At`rnam de capatul unei priviri care ne suge.“
Este limpede (c`t pot fi de limpezi conceptele poeziei) ca Nichita
Stanescu impinge limitele lirismului dincolo de frontierele realului
=i vrea sa vada ceea ce intr-un loc nume=te „vazul dinapoia frunzelor“. A surprinde Altceva, pe Altcineva, Altunde pe care deocamdata logica normala nu-i concepe este ambi\ia (=i sufe rin\a) poetului. Nichita Stanescu creeaza categorii care, apoi, ii asediaza spiritul =i-i provoaca aceste stari de criza. Deocamdata, el incearca sa strapunga lumea visului =i, din contemplarea ei in stare de trezie, ies micile viziuni co=marde=ti citate inainte. Sn aceasta ordine apare =i simbolul Evului Mediu (in a patra elegie, aceea care da seama despre lupta dintre visceral =i real!), dar nu sub chipul intunecat pe care il =tim. Sn fabula lui Nichita Stanescu,



Evul Mediu s-a retras din afara (din istorie) in interiorul subiec tivita\ii lirice, t`njitoare, acum, dupa asceza medita\iei. Sn ce scop, se poate intreba logica normala? Snsa logica poetica are propria ei justificare. Evul Mediu este un fragment din marele tot care trebuie sa traiasca in cineva =i de care sa se lase trait, =i acest factor recuperator este poezia. Nichita Stanescu poate spune, atunci, provoc`nd stupoarea bietului nostru bun-sim\:
„Evul Mediu s-a retras in chiliile ro=ii =i albe ale s`ngelui meu.“
Elegiile alterneaza asemenea secven\e, pur speculative, abstracte, cu fragmente in care imagina\ia lirica se intoarce spre dramele existen\ei. Reapare, atunci, tema fundamentala. Sn Elegii, tema este suferin\a de diviziune, t`njirea de unitate, ridicata la treapta cosmica:
„Durere a ruperii in doua a lumii ca sa-mi patrunda prin ochii, doi.
Durere a ruperii-n doua a sunetelor lumii, ca sa-mi loveasca timpanele, doua.
Durere a ruperii-n doua a mirosurilor lumii, ca sa-mi atinga narile, doua.
+i tu, o, tu, refacere-n interior, tu potrivire de jumata\i, aidoma
imbra\i=arii barbatului cu femeia sa...“
Obsesia rupturii aduce imediat, in aceasta dialectica fecunda
=i sucita, ideea de culpabilitate. Refacerea unita\ii primordiale nu-i posibila p`na ce poetul nu va =ti limba s`mburilor, limba ierbii. O elegie (a =aptea, subintitulata op\iunea la real) exprima in stilul solemn de la inceput solidaritatea cu pietrele, merele, caramizile, caii. Versurile, de o umilin\a cam orgolioasa, rupte =i, din loc in loc sacerdotale ca un comunicat al Sf`ntului Scaun, proclama abandonarea totala a subiectivita\ii pentru ca, odata instruit in limba necunoscuta a materiei concrete, sa poata imbra\i=a „un posibil galbenu= al existen\elor“. G`nd indrazne\ ca acela al lui
Dionis care se viseaza Dumnezeu =i se prabu=e=te. Nichita Stanescu nu se pedepse=te pentru cutezan\a lui =i in alta elegie, una din cele mai frumoase, creeaza o \ara noua, Hiperboreea, locuita de ideile pure =i uria=e, un fel de pe=tera platoniciana unde sunt primi\i =i poe\ii:
„Hiperboreea, zona mortala a mai-marilor min\ii loc al na=terilor de copii de piatra din care sculpta\i sunt doar sfin\ii.“
Elegia oului, a noua, aceea ce nu figureaza in prima edi\ie, aduce imaginea barbiana a oului =i a sinelui care locuie=te in el. Lupta sinelui de a ie=i din sine se izbe=te de dura lege a determina\iunii
in univers, vazut, aici, ca o insumare de oua din ce in ce mai mari.
Imagine pur plastica, folosita =i de vechea iconografie bizantina,
impinsa de Nichita Stanescu spre simbolismul crea\iei =i drama cunoa=terii:
„Sinele incearca din sine sa iasa, ochiul din ochi, =i mereu
insu=i pe insu=i se lasa ca o neagra ninsoare, de greu.
Dintr-un ou intr-unul mai mare la nesf`r=it te na=ti, nezburata aripa. Numai din somn se poate trezi fiecare, — din coaja vie\ii nici unul, niciodata.“
Omul-fanta este un divertisment comic intr-o opera serioasa. Ca sa nu supere pe zeu, luptatorul a=aza la coada cortegiului triumfal un bufon. Comicaria este supapa necesara tragicului pentru a nu muri de congestie. Omul-fanta este spiritul pozitivist care traie=te
in lumea aparen\elor. El se umple „cu imaginile diforme“ =i a=aza piramide de vid pe intinsele de=erturi. El poate fi identificat cu con=tiin\a noastra limitat existen\iala, el vede ca „totul este lipit de tot“ =i nu are =tiin\a ca exista „un spa\iu pentru vedere“ accesibil celor care trec dincolo de falsele hotare.
Dupa acest interludiu, menit sa odihneasca pu\in spiritul, poemul revine la tema lui profunda, exprimata, aici (in elegia a zecea), in plenitudinea ei. Este cea mai profunda, sub raport liric, pentru ca versul nu mai ascunde tensiunea interioara in groase
inveli=uri de abstrac\iuni. Ce a fost p`na acum a fost o lunga pregatire, o calatorie complicata prin straturile unei cosmogonii utopice. Atingem, in fine, centrul, izvorul ei existen\ial. Programul urmator al poeziei lui Nichita Stanescu aici il aflam: voin\a de a atinge, prin intensitatea g`ndirii poetice, neauzul, nevazul, nemiro sul, negustatul, nepipaitul, de a exprima inexprimabilul =i, mai ales, suferin\a pe care el il provoaca. Spiritul care i=i pune astfel de probleme intra, fatal, intr-o stare de criza, pentru ca el sufera de ceea ce nu poate cuprinde:
„Dar eu sunt bolnav. Sunt bolnav de ceva intre auz =i vedere, de un fel de ochi, de un fel de ureche neinventata de ere.
Trupul ramura fara frunze, trupul cerbos rarindu-se-n spa\iul liber dupa legile numai de os.
Neaparate mi-au lasat suave organele sferii
intre vaz =i auz, intre gust =i miros
intinz`nd ziduri ale tacerii.
Sunt bolnav nu de c`ntece, ci de ferestre sparte, de numarul unu sunt bolnav, ca nu se mai poate imparte la doua \`\e, la doua spr`ncene, la doua urechi, la doua calc`ie, la doua picioare in alergare neput`nd sa ram`ie.
Ca nu se poate imparte la doi ochi, la doi ratacitori, la doi struguri, la doi lei ragind, =i la doi martiri odihnindu-se pe ruguri.“
Din izbirea spiritului creator de astfel de interoga\ii iese, in cazul Elegiilor, o poezie de o frapanta originalitate, insolita prin discursul ei, ici radical prozaic, conceptual, colo amplu, patetic, muzical, pierdut in lumea fic\iunilor mari. Aventura lui Nichita
Stanescu se incheie prin acceptarea realului, intoarcerea la lumea fenomenala:
„A fi inlauntrul fenomenelor, mereu
inlauntrul fenomenelor.“ dar numai dupa ce a agitat iner\iile subiectivita\ii =i a incercat sa se smulga din ele. 11 Elegii, pe care unii marturisesc ca nu le
in\eleg deloc, reprezinta o data in istoria poeziei postbelice.
Temele, obsesiile din 11 Elegii sunt reluate, nuan\ate, duse mai departe in ciclurile Obiecte cosmice (1967, inclus in volumul antologic Alfa), Oul =i Sfera (1967) etc. Conceptele i=i cauta noi
inveli=uri lirice =i, intr-o inepuizabila verva, Nichita Stanescu le plimba prin toate domeniile fanteziei. Poezia (intr-o defini\ie noua) se hrane=te cu „priviri fixe“ =i are articula\iile paianjenului
„c`nd aluneca-n tacere pe suprafa\a sunetelor =i se ridica la stele“, poezia traie=te, intr-un cuv`nt, din imponderabilele pe care i le ofera din bel=ug imagina\ia. Op\iunea pentru real duce (consecin\a nea=teptata!) la teama de mi=care in structurile constituite ale materiei. Euforia metamorfozei din poemele anterioare este
indepartata, =i poetul cade in genunchi in fa\a ierbii, a pietrelor, merelor, a soarelui ca nu cumva sa-=i iasa din sine (Raid in interiorul pietrelor). Sa nu ne a=teptam insa ca Nichita Stanescu sa moara cu aceasta imagine in bra\e. Structurile fixe il vor obosi repede =i versurile vor face din nou elogiul starii de mi=care. Chiar
=i atunci c`nd g`ndul, inspaim`ntat, cere stabilitatea formelor, poezia prin limbajul ei radical spulbera aceasta idee.
Obiecte cosmice exprima o anumita oboseala a spiritului, in ciuda premiselor lirice in continuare incitante. Poetul bate acum
„trotuare de amurg“ =i mizeaza pe nenascu\i. Sn rest: caderi de
ingeri =i un numar de desene fantastice (Descalecare, Somnul cu ferastraie-n el, Creierul scotea din el m`ini) in stil oniric, de o falsa cruzime:
„ Somnul cu ferastraie-n el taie capetele cailor
=i caii alearga nechez`nd cu s`nge, ca ni=te mese ro=ii, fugite pe strazi, de la cina cea de taina.
+i caii alearga, in aburii ro=ii clatin`nd umbre. Sn =ai, fantome.
Frunze se lipesc de g`turile lor sau se prabu=esc de-a dreptul in ele, cum se prabu=e=te umbra copacului in f`nt`ni.“
Tot decorativ, dar intr-un mod mai discret, este =i poemul Grup de inotatori care anun\a o tema ce va obseda de aici inainte pe
Nichita Stanescu: tema inlan\uirii, a intrepatrunderii inextricabile a formelor. Aici inotatorii care cresc unul din altul, in alta parte
(Un pam`nt numit Rom`nia) =iruri de femei care nasc =i se nasc una din alta sau c`rdurile de pasari prinse intr-un cerc de ciocuri
=i aripi comune:
„Ei vin in =ir, albi =i verzi, rup\i de lucruri, rezem`ndu-se doar
in propria lor inima, =i ea — zv`rlindu-se
=i prabu=indu-se-n sine, neclar.
Liberi, suspenda\i, albi =i verzi, vin tulbur`nd aerul static.
Ochii de noapte, intredeschi=i,
ii contempla apatic.
Sa-i lasam. Sa le dam voie.
Ei cresc unul din altul, noro=i =i len\i,
=i descresc sub ochii fic=i ce-i inconjoara sferic,
=i indiferen\i.“
Lirismul decorativ =i sentimental patrunde in volumele de versuri patriotice din aceasta faza: Ro=u vertical (1967) =i Un pam`nt numit Rom`nia. Primul reactualizeaza balada =i imnul,
insa cel mai reu=it, estetic vorbind, este poemul Catre Hypnos, in afara tematicii generale a volumului, nu insa in afara lirismului vizionarist al lui Nichita Stanescu. O viziune integral onirica a existen\ei ne int`mpina aici, insa viziunea nu respira teroare, via\a
in somn este de o suspecta normalitate: oamenii se nasc, traiesc
in somn, strugurii se coc la caldura unui soare nocturn, cuvintele viseaza la cuvintele-treze, animalele =i plantele la dublul lor diurn etc. Sn simbolismul lui impins spre alegorie, poemul are o nota voit demonstrativa. Nichita Stanescu trateaza tema onirica cu spiritul treziei. Foarte lucida, reala, diurna aceasta lume ce traie=te
=i petrece sub protec\ia lui Hypnos.
Imaginile sunt mai violent plastice =i de o ambiguitate mai mare
intr-un peisaj de iarna, pornit sub auspiciile celui mai cuminte impresionism: patru sori de abur alb se desfac pe cer, cerul este negru, o femeie t`nara sta pe un bulgar de zapada verde =i coama ei neagra lumineaza. Delicat =i misterios lirism pictural:
„Eu stateam cu bra\ele atrase, ridicate, ca =i cum m-a= at`rna de un stejar tacut, cu o ramura plecata, neagra peste mine, catre patru mari v`rtejuri, intr-un cer tacut.
Aur negru =i zapada verde.
Patru sori de aur, surd se desfaceau pe cer, ora taciturna ne \inea-mpietri\i alaturi
=i pe jumatate smul=i spre cer.“
Nichita Stanescu sparge, scriind despre temele poeziei patriotice, schemele curente. Chiar =i atunci c`nd este vorba de Toma Alimo=, de recru\i, solda\i in corturi, in mar= etc., el introduce pe furi= obsesiile sale. Elocvent in acest sens este Un pam`nt numit
Rom`nia, peste care critica literara a trecut u=or, pacalita de poemele de inceput =i de sf`r=it, circumstan\iale. Sn interior insa,
Nichita Stanescu a introdus, intr-o accep\ie mai muzicala, toate temele lui mari. Sntr-o balada ce vorbe=te despre necazurile unchiului Iosif, dam peste aceste versuri:
„Zeul statea calare pe ochiul meu, pinten ii era privirea mea, ratacita, ah =i ah, cascade urla mereu, =i mereu nisip era in ora =i-n clepsidra“
in nici o legatura formala cu numitul Iosif =i nevasta lui. Sn crapaturile poemului evocator, Nichita Stanescu introduce, ca in citata elegie, c`te un zeu insolit pentru a marca o disonan\a.
Noua cu adevarat este aici o poezie pe care a= numi-o a indeterminarii. O poezie care i=i propune sa sugereze impercep tibila trecere de la imagine la idee, de la obiect la percep\ie =i de la g`nd la materie:
„Alunecare din idee-n lucruri, cadere din cuvinte-n din\i un cer cu frunze care-l scuturi din verde-n galben scos din min\i
=i c`te zone reci se-ncheaga
=i de necontrolat cu vazul mandibule de cai incep sa sparga
in din\i, din staule de v`nt, ovazul.
E tulburata glezna cu bra\ara dans`nd pe t`mpla mea fierbinte cazuta-ntr-un strafund de vara pe-o scara rupta de cuvinte.“
Sn versurile de mai sus, poezia vrea sa dea o consisten\a alunecarii ideii in lumea fenomenala, in alt poem (Zenit nocturn) lirismul
i=i asuma „infa\i=arile lini=tii“, iar intr-o evocare bine articulata, coerenta p`na la pedanterie, versurile vor sa prinda pe h`rtie pata de umbra a melancoliei. Ele vorbesc de ceva ce scapa rostirii comune, nu insa rostirii poetice care poate da un trup imprecisului, vagului, printr-o suita de echivalen\e din lumea materiilor dense:
„Era o melancolie, un fel de triste\e, un fel de gol strabatut de o dorin\a imprecisa, un fel de decadere a g`ndurilor catre imagini reprezent`nd sierre, poate chiar Sierra Leone pentru ca suna mai indepartat, mai inaccesibil.
Era un fel de intunecare de care e=ti refuzat, un fel de marunta dezinvoltura, cum ar fi aceea a dansului, dar de la care e=ti respins numai cu un gest al nepasarii.“
Tema cuv`ntului =i a necuv`ntului, a lui sunt =i insumi, simbolis tica ochiului =i a oaselor nascatoare de universuri (aici tibia, sternul, calc`iul) sunt tratate acum cu un suflet liric mai gramatical dec`t cel dinainte =i trec o data sau de mai multe ori prin fic\iuni mai domoale. Sn poezia din aceasta faza, dominant este mitul crea\iei, derivat din alt mit — cuv`ntul —, care incepe sa obsedeze, realmente, pe Nichita Stanescu, ca pe to\i poe\ii tineri. Snsa autorul
Necuvintelor nu manifesta nici o neincredere principiala in limbaj.
Limbajul i se supune fara dificultate, cuvintele ii vin numaidec`t
=i in numar cople=itor sub condei, sunetele sunt intoarse pe toate fe\ele =i din contemplarea lor iese o mitologie originala. Toate instrumentele imagina\iei se orienteaza acum spre cercetarea cuv`ntului, iar c`nd spiritul obose=te, el inventeaza o no\iune noua: necuv`ntul, cum inventase nepipaitul, neauzitul, prototipele negative (prototipele absen\ei) din acest intors cer platonician.
Cuv`ntul intra mai int`i pe poarta a doua corpuri geometrice:
Oul =i sfera (1967). Suntem in zodia cercului, a rotundului, dezordinea, ambiguitatea subiectivita\ii nasc voin\a de perfec\iune.
Nichita Stanescu revine, intr-un fel, la substan\a poetica din
Dreptul la timp, la o poezie, adica, de atitudini existen\iale. O revenire insa ce trece prin teritoriul de geometrii pure din Elegii.
Primul ciclu, Andru pl`ng`nd, coboara suferin\a filozofica de dinainte pe un plan mai subiectiv =i mai lumesc. Aflam, aici, un
Nichita Stanescu nu mai pur dec`t cel din Elegii, mai aproape insa de esen\a lirismului sau. Un liric borealic:
„zb`rlire de obiecte prin aer catre Nord, de bra\e inutile, de avioane rupte
in criva\ul pe care il incord ca pe un arc menit sa lupte
inspre zapada totul! La ghea\a =i la ur=i...“
Universurile sale translucide se populeaza, mai int`i, de fantasme, de chipurile angelice ale materiei, smulse din iner\ia =i obscuritatea originara: de ingerii noroiului, de ingerii viermilor...
Parafraz`ndu-l, am spune ca Nichita Stanescu pune oricarui lucru un ochi albastru, indreptat ca un telescop, c`nd spre abisurile cerului, c`nd spre acelea intunecate ale pam`ntului. O ninsoare de lumina cade peste acesta din urma fac`ndu-l, deodata, trans parent (Ninge cu ochi). |esuturile lucrurilor se raresc, din opace devin luminoase, din grele devin u=oare, imponderabile, din corpuri devin simboluri, semne. Poezia ar fi, dar, aceasta lumina ce inal\a materia =i o readuce la condi\ia ei ini\iala. Poetul insu=i devine, in aceasta insolita metamorfoza, un sunet plutitor in cosmos =i fixat ca vechii satani romantici pe muchia unui nor:


„pe zigzaguri de lumina =i de tunet“ (Alt c`ntec). Sugestia din urma e pur decorativa. Nichita Stanescu nu are senza\ia marilor fierberi cosmice. Totul la el se sublimeaza, i=i pierde tunetul ini\ial, for\a de propulsie =i de distrugere. Despicarea cerurilor, desprinderea galaxiilor sunt fenomene pe care le percepe pe o cale pur contem plativa. Poetul nu-i, in fond, ne-o spune chiar el, dec`t ecoul unui sunet din tr`mbi\a ingerului biblic; chip de a sugera ca emo\iile, pentru a-=i capata identitatea lor poetica, trec, inainte de a ajunge
in poeme, pe dinaintea oglinzilor purificatoare ale spiritului.
Dar acest vizionarism nu e lipsit de mister, zborul lui nu e at`t de liber =i de lini=tit printre lucruri. Ca ingerul plutitor dintr-o fermecatoare balada, el poarta cu sine o taina pe care incearca sa o descifreze intr-o carte cu semne labirintice. Luminile, sunetele, chipurile angelice se inv`rt, in fond, in jurul unor simboluri miste rioase de care sageata in\elegerii se fr`nge. Ce este incontestabil este ca ele duc spre ideea crea\iei sau, mai bine zis, a creatului, a ceea ce s-a intrupat. Punctul de plecare al mitologiei poetice din
Oul =i sfera trebuie cautat atunci in aceea=i substan\iala Elegie a zecea, elegia realului, a existen\ei. Numai ca Nichita Stanescu schimba acum =i sensul =i planul specula\iei poetice: crea\ia e un act subiectiv =i perceperea ei reprezinta o cufundare in apele tulburi ale subiectivita\ii.
Crea\ia formelor, diversificarea materiei, proliferarea elemen telor nu sunt altceva dec`t opere ale verbului. Lucrurile nu exista, vrea sa spuna poetul, dec`t in clipa in care antenele poeziei ajung la ele. Ele exista, fire=te, in forma =i structura lor celulara, dar pentru a ajunge fiin\e sau semne poetice trebuie sa fie create, puse
intr-o stare muzicala, =i aceasta e chiar opera cuvintelor.
Pe acest plan superior de specula\ie — =i nu e o exagerare chiar a spune: pe un plan sublim metafizic — lirismul lui Nichita
Stanescu i=i rote=te coada sa de paun, tulbur`nd apele in\elegerii noastre. Andru pl`ng`nd e, in fond, elegia pura a cuv`ntului crea tor, un simbol, pe scurt, al genezei artei. Acesta e, ca =i in mitologia lui Ion Barbu, Oul, dar nu cel de dinaintea nun\ii, din starea puri ta\ii ini\iale, ci cel de dupa, fecundat de principiul creator. Iar acesta, am vazut, nu-i dec`t verbul, cuv`ntul lepadat de sensurile lui adiacente, urc`nd spre izvoare in cautarea sensurilor esen\iale
=i, evident, creatoare. Cautarea sensurilor primordiale, de care vorbe=te =i Mallarmé, e mai mult dec`t un act poetic pur: e drumul ce duce spre misterul crea\iei, e chiar aventura cuv`ntului poetic prin cercurile existen\ei. Poezia nu-i dec`t for\a care pune in stare de crea\ie cuv`ntul ascuns din lucruri:
„Sn strafundul fiecarui lucru nu exista p`na la urma dec`t un cuv`nt
infa\i=area trupului meu, trista,
=tie legea acestui pam`nt, ca p`na la urma in lucruri nu este
in miezul miezului dec`t un cuv`nt,
Boerebista al intinderii aceste cu vi\ele arse in v`nt...
Descoperim p`na la urma silabe cazute din copilarie de zei, foarte lungi =i foarte albe
=i numai din trei in trei.“
Cuv`ntul i=i are dramele, clipele de jubila\ie =i momentele c`nd din ochii lui curg lacrimi grele de suferin\a. Fiin\a lui androgina inspira stima, iubire, dar =i teama, pentru ca primul semn al mor\ii e dispari\ia cuv`ntului. Vorbind de drama, metamorfoza acestor ciudate fiin\e ce-=i cauta forma lor originara, Nichita Stanescu,
inchipuind totul cu fervoare, nu face in fapt dec`t sa sugereze c`teva stari poetice esen\iale. Din insumarea lor ia na=tere o mitologie poetica de o rara originalitate. Sntr-un poem, secundele trec gravide, vorbele i=i cauta tiparele, in altul ele se izbesc de aerul impietrit =i se inro=esc =iroind de s`nge. Pentru a le prinde nuan\a trebuitoare in versuri, poetul intreprinde o ciudata v`na toare a sunetelor, utiliz`nd lassoul =i arme mai profane, caci voca bulele, fiin\e fabuloase, au urechi de iepuri =i de c`ini, c`te patru picioare =i c`te patru m`ini (C`ntec). Na=terea poeziei e chiar ie=irea din oul cuv`ntului, intruparea lui in fiin\a pura a versului:
„Sn=irare de cuburi, simpla in=irare de cuburi, zeul nu te crede niciodata c`nd e=ti zeu.
Ram`n acela=i purtator de trupuri sub culmile ploioase, eu, sa le distrug, dar pentru care ochi, =i c`nd,
in tacere austera?
|in in afara tristul g`nd neincaput intr-o pietroasa era.
Sa vina ingerii sa-mi faca v`nt cu aripile mari c`t pomii, zacut cum stau pe-acest pam`nt
=i mi=unat de to\i eonii.
O, daca oul nu ar fi frumos ca iarna ce se lasa
=i daca-n el nu s-ar st`rni, cu plumbi, in aripi o mireasa — respins de nunta a= fi fost
=i numai purtator de trupuri,
=i zeii numai pe de rost m-ar fi =tiut. Ah, cuburi, cuburi.“
Sn Dreptul la timp, artistul se ruga de crea\ia sa sa-l nasca.
Puterea creatoare o are acum cuv`ntul, fara de vibra\ia caruia poezia nu e posibila: „respins de nunta a= fi fost“. De drama cuv`ntului se leaga insa =i alte stari. Respins de cuv`nt, poetul simte frigul singurata\ii:
„Eu ma str`ng in mine at`t de ad`nc
inc`t imi ram`n mie insumi departe.“
Iar c`nd frica de existen\a devine insuportabila, el se retrage
in lucruri, adica in cuvinte, in lumea pura a semnelor:
„M-am tras in lemn =i in maduva c`inilor,
in ochii frunzelor =i in cai,
in usca\imea roasa de =obolani a p`inilor,
in burta lui vei fi =i-al lui „Erai.“ “
Nichita Stanescu e, ca pu\ini scriitori rom`ni, un comediograf superior al cuv`ntului =i rareori aflam, ca in excelentul poem
Frunza verde de albastru, o mai categorica dovada de fine\e teh nica. Aici totul e potrivit pe dos, oglinzile sunetelor sunt tulburate dinadins =i no\iunile sunt formulate liric prin no\iuni ce li se opun.
Totul pare un joc vinovat, dar nu-i dec`t =tiin\a de a infige un dinte de indoiala in carnea tare a cuv`ntului =i a for\a spiritul nostru sa g`ndeasca in alte tipare dec`t cele obi=nuite. Linia dintre no\iuni dispare =i Nichita Stanescu ne propune un limbaj poetic cu desav`r=ire nou:
„+i-am zis verde de albastru, ma doare un cal maiastru,
=i-am zis para de un mar, minciuna de adevar,
=i-am zis pasare de pe=te descle=tarea de ce cre=te,
=i secunda-am zis de ora, curcubeu de aurora. am zis os de un schelet, am zis ho\ de om intreg,
=i privire-am zis de ochi,
=i ca-i boala de deochi...
+i-am zis verde de albastru, ma doare un cal maiastru, pe care ma \in calare cu capul la cingatoare, cu calc`iul la spinare
=i cu ochiul in potcoave,
=i cu inima-n silabe, de ma duc, mari, ma duc ca toamna frunza de nuc, ori ca iarna frunza alba de la floarea de zapada...“
Aceasta limba poezeasca, pe care autorul o cite=te, mai int`i,
in poemele blestemate =i sfinte ale lui Baudelaire, sf`r=e=te prin a se impune =i a deveni ea insa=i obiect de medita\ie lirica. Nichita
Stanescu =i-a c`=tigat dreptul de a for\a materia verbala in sensul dorit de el =i numai el singur poate spune, azi, fara a scandaliza spiritul nostru latin, iubitor de ordine =i de grani\e sigure intre categorii:
„Smi fac de cap, imi fac de frunze, imi fac de cai pentru sage\i trupul meu este crescut.
Zeul A Zeul E Zeul I dovedesc c-am murit in trecut...“
Sntruc`t poetul manifesta in Laus Ptolemaei (1968) o mare curiozitate pentru simbolurile matematice =i vorbe=te de Ptolemeu,
Georg Cantor, de triunghi, sfera, patrat, numar, punct, aleph, de teoria numerelor =i puterea ansamblurilor etc., s-a putut trage
incheierea ca ambi\ia lui Nichita Stanescu e de a reface limbajul, tonul ini\ial, unic, din care s-au desprins, ulterior, cele doua arte.
Apropierea se poate face, despre punct, ca element „in sine“, linie, cerc, patrat, in arta vorbesc =i pictorii moderni (Kandinsky: Punct
=i linie in raport cu suprafa\a). Dar sa ram`nem la prima ipoteza.
Poezia e, ca =i matematica, o abstrac\iune formulata intr-un limbaj ini\iatic, intre un vers =i un postulat nefiind o deosebire de esen\a, ci numai de interpretare. Matematicianul inchide cosmosul intr-o ecua\ie, poetul — dupa defini\ia lui Hugo — concentreaza lumea
intr-o metafora. Misterul celei dint`i se dezvaluie pe calea demon stra\iei, tinz`nd, in cazul specula\iilor superioare, spre o metafizica a exactita\ii, ca in teoria, de exemplu, a numerelor. Sn poezie, dimpotriva, orice incercare de a explica misterul verbului nu face dec`t sa-l ad`nceasca. Cu aceste deosebiri, ecua\ia =i metafora pot fi considerate ca expresii ale unei atitudini comune, in fond, fa\a de univers: aceea de a-l incifra, de a-i figura legile in ni=te simboluri (numere) de care mintea noastra se izbe=te in doua chipuri: o data, trezind sim\ul ordinii, simetriei, exactita\ii, a doua oara, stimul`nd imagina\ia misterioasa, invaluitoare.
Inten\ia lui Nichita Stanescu, in Laus Ptolemaei, e de a crea o cosmogonie, in spiritul Elegiilor, lu`nd ca punct de referin\a pam`ntul. Alte elemente sunt focul =i aerul, traduse in ni=te no\iuni enigmatice: Aerburg, Focburg, Terburg. Lipse=te principiul apei.
Nichita Stanescu e, categoric, impotriva apei din convingerea ca
„via\a nu s-a nascut in apa“. Centrul universului e, deci, pam`ntul, iar creatorul lui, Ptolemeu — „inva\atul dintre inva\a\i cel mai mare“. Se in\elege ca Ptolemeu nu e chiar Ptolemeu, astronomul
=i matematicianul cunoscut, ci simbolul crea\iunii, intr-un cuv`nt
— Poetul, „invinsul de profesie“, „cel mai bun invins“, destinat sa traiasca, prin for\a frumoasei sale abera\ii, mai mult dec`t oricare dintre invingatorii lui.
Odata natura =i forma pam`ntului hotar`te, poetul pa=e=te pe terenul cunoa=terii. Lucrurile se complica, insa, aici, intruc`t limbajul poeziei incorporeaza simboluri, foarte abstracte, cum ar fi Aleph („punctul din care se vede sensul intregului, ca =i cum / sensul ar fi insu=i intregul“), teoria punctelor =i a ansamblelor, cu o documenta\ie ce pune in dificultate pe cititorul comun, nevoit, pentru a in\elege despre ce e vorba, sa recurga la dic\ionar.
Suntem, in fine, incredin\a\i ca Aleph la puterea Aleph nu e cu putin\a, iar viteza, adica mi=carea, pune ordine intre puncte.
Poemul imprumuta limbajul demonstra\iei =i, pun`nd cea mai mare gravitate in cuvinte, explica, punct cu punct, silogistic, cauzalitatea =i inlan\uirea numerelor in viteza:
„...Punctul cu viteza cea mai repede este tatal tuturor punctelor.
Numarul sau, care este numele sau, este tatal tuturor ideilor.
Daca un =ir de puncte poate fi egal cu toata infinitatea punctelor „la un loc“, daca viteza grupului de puncte este egala cu viteza tuturor punctelor din univers, la un loc, atunci =i numele punctelor acelora este egal cu numele tuturor punctelor la un loc.
Atunci
=i numarul punctelor acelora este egal cu numarul tuturor punctelor la un loc.“
Daca descifram bine ermetismul numeric al poemelor, Nichita
Stanescu are in unicitate intui\ia intregului =i in monada (in cazul lui punctul) viziunea ansamblului. Universul e un ansamblu de puncte =i coeren\a, simetria, forma, intr-un cuv`nt, infa\i=area lor, e opera mi=carii. Specula\ia merge mai departe =i define=te, de data aceasta intr-un limbaj mai figurat, legatura cauzala a lucru rilor. Ea se arata poetului sub chipul unui univers inchis in el insu=i, cu pun\ile ridicate. Orice lucru se afla in interiorul altui lucru, cerul pe care il contemplam are deasupra lui alt cer =i impresia e de domina\iune colosala, de teroare a cauzalita\ii. Sn jurul acestor obsesii cosmogonice, in buna tradi\ie a Biblicelor lui Eliade
Radulescu =i cu ecouri din neoplatonicieni, se rotesc =i altfel de sori, in mai directa legatura cu starea de spirit a poetului. Nichita
Stanescu nume=te, intr-un loc, aceste inveli=uri lume=ti ale poemu lui „spiritele starilor de suflet“. Ele alcatuiesc o alta cosmogonie, nu straina de cea dinainte, dar mai ascunsa =i cu o for\a de iradia\ie mai mare.
Cea dint`i stare de suflet spiritualizata =i pusa in rela\ie cu ni=te elemente neobi=nuite de inspira\ie e, la Nichita Stanescu, teroarea de universurile lichefiate. Un ciclu se nume=te Smpotriva marii =i vrea sa sugereze ca via\a, adica crea\ia in sens major, nu e posibila aici deoarece lipse=te principiul germinator, solar. Apa da, apoi, nu se =tie de ce, o senza\ie teribila de limitare:
„Sc`rba de a te ineca, sc`rba de a intra in limitare, conserva de timp, ru=inoasa, ma\ al zeului bolnav, p`ntec voindu-se glob, piele acoperind piele, acoperind pielea care acopera piele, care acopera piele
=i niciodata dedesubt — carne
=i niciodata dedesubt — os.“
Acela=i sentiment sugereaza =i no\iunea de sfera, =i cea mai mare suferin\a ce se poate inchipui e de a trai pe un pam`nt sferic,
intr-o simultaneitate nefireasca. Cercul da impresia de orizont
inchis, pe c`nd patratul, triunghiul reprezinta, pentru un spirit at`t de dificil, „forme ale liberta\ii de g`ndire“. Teroarei de rotund i se asociaza teama de hypnos, cultul starii de veghe. Cosmogonia, sau c`ntec de leagan, e o elegie a lucidita\ii, a spaimei de vis.
Somnul deplaseaza liniile, visele metamorfozeaza volumele =i poetul manifesta o obsesiva teama de rupere a coeren\ei universale, sau, spre a vorbi in limbajul lui, a seriei =i a simetriei numerelor:
„O, veghe gravida de lucrurile lumii, sa nu te intuneci, sa nu te stingi, nu te stinge, acopera-\i cu os, cu mu=chi, cu piele a ta meninge.
Sa nu te stingi, sa nu la=i alt eres sa-\i dea o alta forma frun\ii, sa-\i ninga in\elesuri fara de-n\eles ierburile, iederele, mun\ii...“
Aceste expuneri nu mai vorbesc cu no\iunile dinainte, in c`mpul lor patrunde umbra infrico=atoare a lui a fi, verb magic in lirica lui
Nichita Stanescu. Altfel spus, poemul se subiectiveaza total, da la o parte coaja specula\iei abstracte spre a irupe, cu o putere ie=ita din comun, in spa\iul unei sensibilita\i terorizate de demoni mai abili ca devenirea („indepartare secreta =i perpetua a insului de sine
insu=i“), deplasarea, discriminarea, risipirea, daruirea =i, binein\eles,
insingurarea. Iata, de exemplu, daruirea, puterea de a incorpora, de a personaliza lucrurile sub puterea devoratorului Axios:
„Deplasare spre ro=u, mereu aceea=i deplasare spre ro=u, o, linii spectrale ale vie\ii mele,
indepartare secreta =i perpetua a insului de sine insu=i, pretutindeni =i cu at`ta pasiune
inc`t tot ceea ce se vede ar trebui sa nu se vada din pricina rasp`ndirii lui pretutindeni, din pricina felului in care poleie=te totul cu acel «sine» de carne =i s`nge, cu acel «sine» de carne =i de s`nge lasat deodata liber, fa\a de propria-i inima, apt sa-nconjoare orice obiect
in speran\a desfr`nata ca acela i-ar putea fi inima,
intr-o alta ordine, mortala, a firii...
Axios! Axios!
El e demn, el e demn!
I se cuvine, i se cuvine!
El este! El este!
El poarta valoarea in sine, el are sam`n\a!“
Curios ac





Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite